Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2012/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2012/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 281/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2012/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanta R. P. SRL, împotriva pârâtei M. M. I.I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților.
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile Noului Cod procedură civilă, instanța se declară competentă din punct de vedere, general, material și teritorial în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 94 al. 1 lit. j coroborat cu art. 107 al.1 și art.1027 al.1 N.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta R. P. SRL a solicitat să se dispună obligarea pârâtei M. M. I.I. la plata sumei de 357,76 lei, reprezentând contravaloarea obligației principale; și a dobânzii contractuale aferente debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între societatea debitoare și reclamantă s-au desfășurat relații comerciale constând în vânzarea – cumpărarea de produse diverse, conform facturii fiscale . RFF nr._/06.04.2012, având scadența la 13.04.2012. Întreprinderea individuală M. M. a acceptat la plată factura fiscală prin semnarea și ștampilarea acesteia, odată cu recepționarea mărfurilor livrate. Mai mult, din contravaloarea facturii fiscale nr._, debitoarea a achitat suma de 100 lei, înregistrând, la data acțiunii, un debit restant în cuantum de 357,76 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-8).
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 al. 4 N.C.pr.civ. privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În baza relațiilor comerciale derulate, reclamanta a livrat pârâtei produsele menționate în factura fiscală . RFF nr._/06.04.2012 (f. 8), în valoare totală de 457,76 lei.
Conform mențiunilor înscrise în cuprinsul facturii fiscale, scadența acesteia era la data de 13.04.2012, dată la care debitoarea trebuia să efectueze plata mărfii livrate.
Pârâta a recepționat marfa, însă nu a plătit decât parțial prețul, așa cum rezultă din situația facturilor depusă la fila 7, rămânând de achitat suma de 357,76 lei.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv: existența unei fapte ilicite a pârâtei, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita la scadență prețul produselor, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Potrivit art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației; existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, echivalent, în speță, cu suma de 357,76 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate. Art. 1531 C.civ. statuează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, în vreme ce art. 1533 cod civil prevede că debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, deplin dovedit în prezenta cauză; și vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale asumate, prin raportare și la prevederile art. 1480 Cod civil, potrivit căruia diligența ce trebuie să se depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Față de cele de mai sus, instanța urmează apreciază că s-a probat existența în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu dispozițiile art. 662 C.pr.civ.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorului acestei obligații nu-i revine, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că a executat propriile obligații.
Cum pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unor probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, rămâne în ființă prezumția relativă a neachitării datoriei.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 357,76 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturii fiscale . RFF nr._/06.04.2012.
În temeiul art. 1.031 C.proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată pentru o cerere în pretenții de valoare redusă în cuantum de până la 2.000 lei, potrivit art. 2 alin. (16) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., CUI RO_, J_, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta M. M. I.I., CUI_, F_, cu sediul în M., ., jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 357,76 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată și penalități de întârziere corespunzătoare acestei sume de 0,01% pe zi, calculate de la data scadenței până la data achitării debitului.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./R.
16.04.2014 – 4ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9062/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3688/2014. Judecătoria... → |
|---|
