Anulare act. Sentința nr. 3368/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3368/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 8931/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTIN ȚA CIVILĂ Nr. 3368/2014
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta M. M. F. împotriva pârâților R. T. și R. S., având ca obiect anulare act continuare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat M. M. și reprezentantul pârâților, avocat M. D., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea excepției tardivității în raport de aspectul că la data de 01.08.2013, reclamanta a solicitat copii după dosar, acțiunea fiind formulată abia la data de 09.09.2014, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Reprezentantul reclamantei apreciază se impune administrarea unui probatoriu pentru soluționarea excepției, precum și în raport de data încheierii contractului de asistență juridică. Reclamanta nu a avut reprezentarea faptului că acel act vizează renunțarea la dreptul de a formula contestație. Arată că poate solicita și proba cu martori în acest sens. Consideră că excepția invocată este o excepție de fond.
Reprezentantul pârâților arată că, data formulării cererii de repunere în termen este data formulării contestației. Este vorba despre o excepție peremptorie, iar termenul de 15 zile este un termen de decădere.
Reprezentantul reclamantei arată că, în raport de acel înscris a curs termenul de15 zile și nu este posibil să se considere ca tardiv formulat. Reclamanta a semnat actul în ideea că „ cere o amânare”. Termenul de 15 zile a curs de la data la care reclamantul a avut cunoștință de conținutul actului și nu de la data la care l-a semnat.
Reprezentantul pârâților solicită admiterea excepției tardivității cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei solicită unirea excepției tardivității cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită cu fondul cauzei.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de unire a excepției tardivității cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită cu fondul cauzei, apreciind că aceasta nu este o excepție de fond și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta M. M. F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții R. T. și R. S., să dispună anularea înscrisului sub semnătură privată depus la fila 89 și 91 din dosarul de executare nr. 110/2009 al SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D., prin care se face mențiunea că reclamanta renunță la executarea silită în dosarul menționat, deoarece consimțământul reclamantei a fost viciat și respectiv repunerea în termenul de a cere/continua executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1830/2007 pronunțată în dosarul nr. 1830/2007 al Judecătoriei Bistrița.
În motivare se arată că în dosarul de executare nr. 110/2009 aflat pe rolul SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D., reclamanta are calitatea de creditoare potrivit Sentinței civile definitive și irevocabile nr.1830/2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița. Prin sentința menționată pârâții R. T. și R. S. au fost obligați să achite reclamantei suma de_ lei cu titlu de restituire preț ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4134/12.12.2002 prin Sentința civilă nr.2311/2003 a Judecătoriei Bistrița. De asemenea pârâții au fost obligați să achite reclamantei și suma de 2070 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Dosarul nr. 110/2009 aflat pe rolul SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D. are ca obiect executarea silită a pârâților R. T. și R. S. potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1830/2007 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița, pornită la solicitarea reclamantei.
Cu toate că reclamanta a urmărit finalizarea acestei executări și recuperarea sumelor la care este îndreptățită, a fost indusă în eroare și determinată să semnez atât înscrisul de la fila 89 din dosarul nr. 110/2009 aflat pe rolul SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D., cât și să scrie după dictare înscrisul sub semnătură privată de la fila 91 din același dosar. Înscrisul de la fila 89 nu a fost redactat și conceput de reclamantă, nefiind nici trimis prin poștă de aceasta, așa cum se menționează în cuprinsul acestuia. Cel care a făcut toate aceste demersuri este pârâtul R. T. și soția lui, pârâta R. S..
În fapt după presiuni repetate din partea pârâților, reclamanta a fost de acord să "amâne" finalizarea executării silite până în data de 01.05.2011, dată la care aceștia s-au obligat prin înscris sub semnătură privată să achite suma de_ Euro.
În condițiile în care pârâții s-au obligat printr-un act sub semnătură privată să plătească reclamantei suma datorată plus alte cheltuieli pe care aceasta le-a făcut pe durata proceselor,în total_ Euro, reclamanta a fost de acord să "amâne" executarea silită până în data de 01.05.2011 când pârâții trebuiau să-și îndeplinească promisiunea. Totodată, reclamanta a consimțit să semneze în acest sens înscrisul întocmit de pârâți existent la fila 89 și să scrie după dictare, în fața executorului judecătoresc, scriptul de la fila 91.
Motivat de manoperele dolosive exercitate asupra reclamantei de către pârâți, precum și de vârsta acesteia, de lipsa cunoștințelor juridice și de consiliere juridică chiar și din partea executorului judecătoresc, reclamanta a semnat înscrisurile menționate fără să aibă reprezentarea efectelor sale juridice.
Având în vedere intenția reclamantei de a-și recupera banii pe care pârâții îi datorează și constatând că pârâții nu au de gând sub nici o formă să își execute obligația asumată prin scriptul întocmit la data de 03.01.2011, reclamanta a apelat la executorul judecătoresc pentru a solicita continuarea executării silite. Abia după ce a solicitat o copie a dosarelor execuționale nr. 110/2009 și nr. 190/2006, reclamanta a fost informată că nu se mai poate continua executarea silită deoarece aceasta a renunțat la acest drept.
Fiindu-i explicate efectele juridice ale actelor întocmite de reclamantă, aceasta a constatat că acestea nu sunt conforme cu acordul exprimat de reclamantă la momentul întocmirii lor.
În aceste condiții reclamanta a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune în vederea anulării înscrisurilor întocmite prin dol și repunerea în termen pentru a cere, respectiv a continua, executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 110/2009 aflat pe rolul SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 953, art. 960, art. 961 din Vechiul Cod civil, art. 405/3 din Vechiul Cod de procedură civilă.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 5-8).
Pârâții, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f. 23-24), prin care au solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de anulare a înscrisurilor sub semnătură privată atacate și respingerea, ca tardivă, a cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită a Sentinței civile nr. 1830/2007 a Judecătoriei Bistrița.
În motivare arată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece pârâții nu au exercitat asupra reclamantei nici un mijloc viclean (mașinațiuni, șiretenii, manopere dolosive) cu scopul de a o determina să încheie actele juridice a căror anulare se solicită în prezent. De altfel, prin acțiunea formulată, reclamanta nici măcar nu arată în ce anume ar fi constat aceste mijloace viclene, ci doar pretinde că ele ar fi existat. In plus, declarația de renunțare la executarea silită de la fila 91 din dosarul execuțional al B. Andronesi V. a fost integral scrisă de aceasta și dată în fața executorului judecătoresc, consecințele acesteia fiind deplin cunoscute și însușite de reclamantă.
Dacă se invocă a fi manoperă dolosivă actul sub semnătură privată intitulat "Angajament" din 3.01.2011, pârâtă solicită a se observa că între momentul încheierii acestui act și momentul renunțării la executarea silită (7.02.2011), a trecut mai bine de o lună, astfel că este necredibilă și neserioasă afirmația că reclamanta nu a avut un consimțământ valabil la încheierea celui de-al doilea act, pârâții neaflându-ne în contact cu reclamanta, iar timpul trecut fiind suficient pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să reflecteze complet asupra consecințelor actelor sale. Pur și simplu, prezenta acțiune este o încercare stângace în opinia noastră de a evita plata taxelor de timbru necesare valorificării actului sub semnătură privată din 3.01.2011. Reclamanta a renunțat în mod valabil la executarea silită.
Cererea de repunere în termenul de a cere executarea silită a Sentinței civile 1830/2007 a Judecătoriei Bistrița este tardiv formulată chiar dacă se iau în considerare susținerile reclamantei. Potrivit acestora, aceasta a încheiat actul de renunțare la executare în baza pretinsei promisiuni a pârâților că îi vor achita suma de 15.000 Euro la data de 1 mai 2011. Ca o consecință logică, neplata acestei sume la data de 1.05.2011 constituie sfârșitul perioadei în care reclamanta s-ar fi putut afla într-o eroare provocată de pârâți. Chiar dacă această eroare s-ar interpreta în sensul că ar constitui motiv temeinic de împiedicare a cere executarea silită, atunci de la data de 2.05.2011 a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 405/3 al. 2 cod proc. civ. de formulare a cererii de repunere în termen și care s-a împlinit în data de 17.05.2011, astfel că formularea unei astfel de cereri la data de 9.09.2013 este tardivă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115, art. 274, art. 405 /3 al. 2 Cod pr.civ., art. 960, art. 961 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 25-28), pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că din motivarea în fapt a acțiunii reclamantei rezultă că actele încheiate de către reclamantă ar fi întocmite fără respectarea dispozițiilor legale, concluzionând, înscrisurile ar fi fost întocmite prin dol, ca viciu de consimțământ, în realitate, după cum sunt formulate petitele acțiunii, reclamata urmărește reluarea executării fără a mai suporta din nou taxele de executare .
Motivele de fond care ar conduce la respingerea acțiunii ar fi, pe de o parte, înscrisurile sub semnătură privată (declarațiile de renunțare la executare silită) depuse de către reclamantă în dosarul execuțional, din punctul de vedere al pârâților și raportat și la dispozițiile art. 948 Cod civil, nu se circumscriu actelor juridice sau convențiilor la care face referire dispozițiile art.953 și 960 Cod civil.
Așa cum este definit de către doctrină, dolul (viclenia), presupune inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, în scopul de a o determina să încheie un act juridic. El este compus din două elemente întrunite cumulativ, respectiv un element obiectiv, material, constând în utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare și un element subiectiv, intențional. Pentru a constitui viciu de consimțământ dolul trebuie să fie determinant pentru încheierea actului juridic și să provină de la cealaltă parte .
Pe de altă parte, înscrisurile pot fi interpretate doar ca simple declarații (manifestare unilaterală de voință), față de care executorul judecătoresc era obligat să țină cont, astfel că, culpa aparține în totalitate reclamantei, pârâții nu au nicio vină de situația creată, chiar reclamanta recunoaște în acele declarații că a fost înșelată de numitul S. P., în poseia căruia în prezent se află apartamentul obiect al sentințelor mai sus amintite, nefăcând nicio trimitere la adresa pârâților.
Pentru a se înțelege mai bine starea de fapt, pârâții au arătat că între aceștia și defuncta S. R. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată având ca obiect apartamentul situat în municipiul Bistrița, coproprietatea pârâților, cu titlu bun comun. În acel antecontract au fost stabilite clauze de către părțile contractante, în cazul nerespectării înscrisului, în sensul că: plata prețului stabilit de către părți în două tranșe (I tranșă la data de 15 iulie 2002 și cea ce a II-a tranșă la data de 01 decembrie 2002), astfel încât până la finele anului 2002 prețul apartamentului să fie achitat integral, înțelegând prin aceasta luna decembrie a anului 2002, adică achitarea în întregime a prețului de 11.000 mii de dolari, după care părțile s-ar fi putut prezenta la notar/instanța de judecată pentru a încheia actul în forma autentică .
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că defuncta ar fi achitat prețul stabilit de către părți pârâților, aspect care rezultă și din sentințele civile pronunțate .
În continuare, la o zi de la data plății primei tranșe, adică data de 16 iulie 2002 (dată stabilită în antecontract), defuncta S. R., prin intermediul executorului judecătoresc a notificat părțile, că la data de 13 august 2002 să se prezinte la biroul executorului judecătoresc pentru a ridica cuantumul primei tranșe de bani din prețul apartamentului, iar cu acea ocazie, pârâții să predea și cheile apartamentului, prin aceiași notificare defuncta a solicitat și ridicarea bunurilor imobile din apartamentul pârâților, în ciuda faptului că ultima tranșă de bani trebuia achitată doar în cursul lunii decembrie 2002 .
În iunie 2002, fără a aștepta termenul stabilit, adică data de 13 august 2002, defuncta S. R. a promovat pe rolul Judecătoriei Bistrița un dosar civil având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat accesul liber în imobilul apartament achiziționat.
Prin sentința civilă nr.3470/ 24 iunie2002, Judecătoria Bistrița a admis doar în parte cererea de ordonanță președințială, prin accesul defunctei în imobilul achiziționat.
Fără a aștepta termenul final (luna decembrie 2002) sau fără a face și alte demersuri procesuale știut fiind că actul încheiat este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care promitenții se obligă ca în viitor, la prețul și în condițiile stabilite, să încheie în formă autentică un contract de vânzare-cumpărare, la data de 18 octombrie 2002, defuncta S. R. înstrăinează apartamentul numitului S. P., în schimbul prețului de 9.000 de euro .
La exact o lună (18 noiembrie 2002) numitul S. P. a promovat pe rolul Judecătoriei Bistrița o acțiune civilă având ca finalitate întabularea apartamentului pe numele acestuia. Acțiunea civilă obiect al dosar nr.8367/2002 a fost admisă și astfel apartamentul a fost intabulat pe numitul S. P. .
Atitudinea defunctei S. R. nu poate conduce decât la concluzia că nu a avut niciun moment intenția de a plăti pârâților prețul stabilit de comun acord, iar vânzarea apartamentului către numitul S. P., a fost doar o vânzare deghizată, pentru ca pârâții să poată pierde urma apartamentului .
Prin urmare, pârâții sunt cei care au fost înșelați și care au rămas fără locuința bun comun. Pârâții au fost și sunt de bună-credință, drept pentru care de 11 ani sunt târâți prin procese și încearcă să recupereze un apartament de care au fost deposedați prin viclenie. Pârâții nu pot fi obligați să repare greșeli făcute de către alte persoan . Dacă reclamanta are vreo pretenție pecuniară să se îndrepte împotriva celor care au înșelat-o. Și pârâții la rândul lor au formulat plângeri penale și s-au adresat aproape tuturor instituțiilor din țară pentru a li se face dreptate .
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205-208 Cod pr.civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f. 156,157), reclamanta a arătat că, în ce privește excepția tardivității prezentei acțiuni raportat la dispozițiile art.405/3 Cod proc. civ. 1865, aceasta că este neîntemeiată, deoarece susținerea pârâților în sensul că cele 15 zile prevăzute de art.405/3 alin.2 din Cod proc civ. curg de la data de 02.05.2011, dată la care aceștia ar fi trebuit să îi ofere reclamantei suma de 15 000 Euro promisă prin "angajamentul” din 03.01.2011, nu sunt întemeiate din punct de vedere juridic raportat la situația de fapt reală.
Astfel, reclamanta a fost împiedicată să solicite continuarea executării silite și ulterior datei de 02.05.2011, deoarece nu a avut reprezentarea conținutului înscrisurilor de la filele 89 și 91 din dosarul de executare nr. 110/2009, întrucât nu și-a exprimat acordul liber, în ce privește renunțarea la executarea silită nici un moment.
Despre semnificația reală a înscrisurilor de la filele 89 și 91 din dosarul de execuțional nr.110/2009 aflat pe rolul SCPEJ Andronesi V., reclamanta nu a aflat decât în 2013 luna august, după ce a solicitat copii din dosarul execuțional (fila 94) și după ce și-a angajat un avocat să o consilieze din punct de vedere juridic și să îi reprezinte interesele.
Motivat de toate acestea arătate, reclamanta apreciază că nu a depășit termenul prevăzut de art.405/3 alin.2 din Cod proc civ., întrucât au existat motive temeinice care au împiedicat-o să solicite continuarea executării silite, formulând prezenta acțiune, cu atât mai mult cu cât după semnarea "angajamentului" din 03.01.2011, cea mai mare parte a timpului a petrecut-o în Belgia, neavând cunoștință de stadiul dosarului execuțional și nefiind consiliată din punct de vedere juridic decât în 2013, după ce a solicitat o copie a întregului dosar execuțional.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2311/2003, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 1616/2003, a fost admisă acțiunea formulată de S. P. în contradictoriu cu pârâții intimați și contestatoare, respectiv R. T., R. S. și M. M. F., în sensul constatării nulității contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4134/10.12.2002 de BNP D. M., cu consecința repunerii părților în situația anterioară și evacuarea contestatoarei din imobilul obiect al litigiului. Ulterior, la data de 20.09.2006, contestatoarea a formulat cerere de executare silită care a fost înregistrată pe rolul B. Andronesi V. D. sub nr. 190, solicitând obligarea intimaților debitori la plata sumei de_ lei vechi (15.000 lei noi), cu titlu de restituire a prețului achitat conform contractului ante-menționat, formând obiectului dosarului execuțional nr. 190/2006.
Prin Încheierea civilă nr. 2086/CC/2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu ante-menționat, fapt ce a generat efectuarea de acte de executare din partea B. Andronesi V. D., respectiv emiterea somației de plată comunicată intimaților în perioada 10.07.2007 – 23.03.2009 (f. 150-153), însoțită de titlul executoriu și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Prin procesul – verbal încheiat de B. Andronesi V. D. la data de 07.02.2011 (f. 154) s-a constatat renunțarea la executarea silită a creditoarei contestatoare M. M. F..
Prin Sentința civilă nr. 1830/2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta contestatoare în contradictoriu cu pârâții intimați R. T. și R. S., în sensul obligării acestora din urmă la plat sumei de 27.360 lei, cu titlu de restituire preț ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4134/12.12.2002 prin Sentința civilă nr. 2311/2003 a Judecătoriei Bistrița, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.070 lei. Ulterior, la data de 17.03.2009, contestatoarea a formulat cerere de executare silită care a fost înregistrată pe rolul B. Andronesi V. D. sub nr. 110, solicitând obligarea intimaților debitori la plata sumei de 27.360 lei, cu titlu de restituire a prețului achitat conform contractului ante-menționat, și suma de 2.070 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, formând obiectului dosarului execuțional nr. 110/2009.
În consecință, B. Andronesi V. D. a efectuat acte de executare, respectiv a emis somația de plată comunicată intimaților la data de 28.03.2009 (f. 40) și somația din data de 04.03.2010 (f. 70), iar ulterior publicațiile de vânzare imobiliară din data de 13.10.2010 și 23.11.2010. Procedurile au fost întrerupte odată cu redactarea de către contestatoare a scriptului de la fila 121 prin care renunță la executarea silită, sesizând Ministerul de Justiție în legătură cu situația sa.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2013, contestatoarea a solicitat să se dispună anularea înscrisului sub semnătură privată din dosarul execuțional nr. 110/2009 al SCPEJ Andronesi, invocând vicierea consimțământului său, precum și repunerea în termenul de solicitare a executării silite în baza titlului executoriu deținut, respectiv Sentința civilă nr. 1830/2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 1830/2007, definitivă și irevocabilă.
Potrivit art. 137 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția tardivității formulării cererii de repunere în termenul de solicitare a executării silite, așa cum prevede art. 405 ind. 3 alin. 2 Cod de procedură civilă, „cererea de repunere în termen se introduce la instanța de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării”.
Chiar dacă se iau în considerare susținerile reclamantei, potrivit acestora, aceasta a încheiat actul de renunțare la executare în baza pretinsei promisiuni a pârâților că îi vor achita suma de 15.000 Euro, la data de 1 mai 2011, neplata acestei sume la data convenită constituie sfârșitul perioadei în care reclamanta s-ar fi putut afla într-o eroare provocată de aceștia. Astfel, chiar dacă această eroare ar constitui un motiv temeinic de împiedicare a executării silite, atunci de la data de 2.05.2011 a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 405 ind. 3 al. 2 Cod procedură civilă și care s-a împlinit în data de 17.05.2011, astfel că formularea unei astfel de cereri la data de 09.09.2013 este tardivă.
În consecință, raportat la prevederile art. 401 Cod procedură civilă, conform cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare, văzând faptul că instanța a respins cererea contestatoarei de repunere în termenul legal de formulare a contestației, acțiunea pendinte a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 09.09.2013 (f. 2), iar actele de executare silită contestate au fost întocmite în perioada 2009, contestația împotriva acestora fiind formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de prevederile legale pre-citate, urmează a fi respinsă ca tardiv formulată contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate de SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D. în dosarul execuțional nr. 110/2009.
În virtutea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei M. M. F., domiciliată în Bistrița, .. 14, jud. Bistrița-Năsăud, de repunere în termenul de a cere executarea silită.
Admite excepția tardivității cererii de repunere în termenul de a cere executarea silită a Sentinței civile nr. 1830/2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița, formulată de reclamantă, invocată de pârâții R. T. și R. S., ambii domiciliați în Unirea, .. 25, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință, respinge ca tardiv formulată contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate de SCPEJ Andronesi V. & Andronesi D. în dosarul execuțional nr. 110/2009.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. V. B. C. I.
Red./Dact.
VV/MMN/R.
19.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9217/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9880/2014.... → |
|---|
