Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6168/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6168/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 11034/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6168/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta . pârâtului B. M. D. INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru pârât, curatorul special numit în cauză, av.Halas B., în substituirea av.Halas N., lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Urmare verificării din oficiu a competenței prevăzută de art.131 alin.1 noul Cod procedură civilă, instanța declară că este competentă general, material și teritorial în ce privește soluționarea prezentei cauze, raportat la prevederile art.1027 noul Cod procedură civilă.
Reprezentantul pârâtului, av.Halas B., arată că față de întâmpinarea formulată, înțelege să renunțe la proba testimonială solicitată a se administra, raportat la faptul că pârâtul nu a depus nici un fel de diligența în a lua contactul cu reprezentantul numit, ori a indica probe în apărare. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtului, av.Halas B., arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta . solicitat să se dispună obligarea pârâtei B. M. D. INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ la plata sumei de 8.267,26 lei, reprezentând valoarea obligației principale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între cele două părți au luat naștere raporturi juridice de natură comercială în formă simplificată, creditoarea livrând debitoarei marfă (conform specificații facturi), pe care debitoarea nu le-a achitat integral, înregistrându-se o diferență debit scadent în cuantum de 8.267,26 lei, pe care aceasta refuză să-l achite, în ciuda faptului că a fost notificată atât telefonic, cât și în scris.
Astfel, societatea reclamantă a livrat debitoarei marfă, urmând ca aceasta să o achite integral în condițiile stabilite, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturii, dar și-a încălcat obligațiile de îi incumbă, prin nerespectarea termenelor și condițiilor de plată asumate. Marfa a fost livrată către debitoare în baza facturilor fiscale nr._/28.09.2010,_/10.11.2010 și nr._/22.12.2010, facturi pe care debitoarea întârzie să le achite, deși termenul de plată scadent, și implicit asumat, nu a fost respectat.
Facturile fiscale menționate, emise de creditoare, au fost acceptate la plată, fiind achitate parțial de către debitoare, statornicind raporturi comerciale între părți, în virtutea cărora pârâta avea îndatorirea ca, la data scadență, să își execute integral obligațiile care îi incumbă.
În drept s-au invocat prevederile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-11, 16-19, 27).
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, iar aceasta, prin curatorul special numit – av. Halas N. – l-a returnat cu mențiunea refuzării pretențiilor formulate de reclamantă împotriva sa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În baza relațiilor comerciale derulate, reclamanta a livrat pârâtei produsele menționate în facturile fiscale nr._/28.09.2010,_/10.11.2010 și nr._/22.12.2010 (f. 9-11), în valoare totală de 9.745,30.
Conform mențiunilor înscrise în cuprinsul facturilor fiscale, scadența acestora era la 30 de zile de la data emiterii, date la care debitoarea trebuia să efectueze plata mărfii livrate.
Pârâta a recepționat marfa, însă nu a plătit decât parțial prețul, așa cum rezultă din situația facturilor depusă la fila 8, rămânând de achitat suma de 8.267,26 lei.
Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
De asemenea, art. 1030 alin. 2 prevede că, în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit de dispozițiile legale care reglementează procedura specială a cererilor de valoare redusă, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală în raport cu actele aflate la dosar.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv:
- existența unei fapte ilicite a pârâtei, care constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita la scadență prețul produselor, aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei. Potrivit art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
- existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, echivalent, în speță, cu suma de 8.267,26 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate. Art. 1531 C.civ. statuează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, acesta cuprinzând pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, în vreme ce art. 1533 cod civil prevede că debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului.
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, deplin dovedit în prezenta cauză și
- vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, constând în executarea necorespunzătoare a obligației contractuale asumate, prin raportare și la prevederile art. 1480 Cod civil, potrivit căruia diligența ce trebuie să se depună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Față de cele de mai sus, instanța urmează că s-a probat existența în patrimoniul reclamantei a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă.
Instanța reține că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, iar creditorului acestei obligații nu-i revine, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitoarei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că a executat propriile obligații.
Cum pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea unor probe din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, rămâne în ființă prezumția relativă a neachitării datoriei.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.267,26 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, conform facturilor fiscale nr._/28.09.2010,_/10.11.2010 și nr._/22.12.2010.
Prin raportare la dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod proc. civ. și având în vedere soluția adoptată, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, respectiv a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu curator special pentru av.Halas N..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . sediul în . A km 45+500, ..Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta B. M. D. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în B., . la B., nr.4, ., jud.B., citat prin publicitate și reprezentată de curator special, av.Halas N., cu sediul în Bistrița, ., jud.Bistrița-Năsăud, și pe cale de consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8.267,26 lei, reprezentând c/val. facturi neachitate, respectiv, facturi . PLS, nr._/28.09.2010, . PLS nr._/10.11.2010 și . PLS nr._/22.12.2010.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 300 lei reprezentând onorariu curator special pentru av.Halas N..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Bistrița.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică, azi, 23.07.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. VoichițaSalvan E.
RED/DACT
VV/R.
25.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6157/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7436/2014.... → |
|---|
