Plângere contravenţională. Sentința nr. 2536/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2536/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 10383/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2536/2014
Ședința publică din data de 03 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale, formulată de petentul T. A., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD - BIROUL RUTIER la data de 19.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că în data de 31.03.2014, în ședința Camerei de Consiliu, s-a procedat la administrarea probei video propusă de intimată, sens în care s-a întocmit un proces-verbal în care s-au consemnat constatările instanței. Procesul-verbal a fost atașat la dosarul cauzei la fila 36.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul T. A. a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud - BIROUL RUTIER la data de 19.10.2013, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în ziua de 19.10.2013, petentul a fost oprit de poliție pentru neacordarea priorității de trecere în localitatea Bistrița, .-Năsăud. Pe segmentul de drum în care a fost oprit, mașina din față mergea foarte încet iar petentul arată că a mers cu o viteză mai mare pe banda din stânga drumului.
Acesta susține că circula regulamentar, cu faza de întâlnire și centura de siguranță, dar poliția, fără vreun motiv anume, l-a oprit și verificat. În primul rând, petentul contestă aparatul radar cu care a fost înregistrat deoarece a cerut să îi fie arătat controlul metrologic al acestui aparat. Mai mult, solicită să fie pus la dispoziția instanței atât controlul metrologic cât și înregistrarea prin care a fost surprins cu viteza respectivă. În cazul în care în imaginile puse la dispoziție de către agentul constatator sunt două autovehicule, atunci nu se poate face dovada care dintre aceste autovehicule nu a acordat prioritate de trecere. Pe trecerea de pietoni nu era nimeni și nicio altă persoană nu era angajată în traversarea drumului public. Pentru cele arătate, petentul solicită anularea procesului-verbal conform art. 16 și 27 din OG 2/2001, în cazul în care se constată încălcarea vreuneia dintre prevederile legale cuprinse în această ordonanță.
Petentul solicită să fie obligat organul constatator să depună ordinul de serviciu pentru data și ora la care a constatat fapta, să depună verificarea metrologică a aparatului radar și înregistrarea cu privire la fapta comisă. Acesta menționează că a vrut să formuleze obiecțiuni la procesul-verbal, dar organul constatator nu a fost de acord cu consemnarea acestora.
Arată că, față de prevederile art. 23 din OG nr. 2/2001 care dispun că ,,persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate”, acest lucru ce nu s-a întâmplat. Sancțiunea aplicată nu a fost individualizată și nu există un raport de cauzalitate între fapta comisă și pericolul social prevăzut de lege.
Conform art. 7 din Legea nr. 180/2002 privind regimul contravențiilor, amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanțe sau hotărâri a Guvernului se fac venit la bugetul de stat în cotă de 75%, diferența revenind autorității din care face parte agentul constatator. Această sumă se reține integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, și va fi repartizată pentru dotarea cu mijloace specifice activităților din domeniu. Reiese astfel motivul pentru care agenții intimatului aplică amenzile maxime fără a ține cont de situațiile reale din teren.
De asemenea, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 160 lei cu sancțiunea avertismentului, dat fiind că fapta nu este de așa natură încât să impună o sancțiune atât de gravă, mai ales având în vedere că posedă carnet de conducere și nu a mai fost sancționat pentru astfel de fapte, fiind la prima abatere de acest gen. Conform art. 21 alin. 3 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. Având în vedere aceste dispoziții, consideră petentul că nu există raport de cauzalitate între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept s-au invocat prevederile art. 31 din Ordonanța nr.2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4, 10).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare se arată că, prin procesul–verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 republicată, reținându-se că, în data de 17.10.2013, la ora 16:11, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CB 636YV pe . și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de petent. Pentru această contravenție au fost aplicate sancțiunea contravențională principală de 4 puncte amendă, în valoare de 320 lei (minimul special, petentul având posibilitatea de a achita 160 de lei în termen de două zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal) și sancțiunea contravențională complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. S-a aplicat și sancțiunea cu avertisment pentru fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere, care este contravenția prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 republicată și s-a consemnat că simultan constatării contravenției s-a efectuat și o înregistrare video.
Petentul a fost oprit imediat după comiterea primei contravenții descrise, i s-au solicitat documentele, ocazie cu care a fost constatată și a doua contravenție, a fost prezent la întocmirea procesului-verbal și l-a semnat cu obiecțiuni în sensul nerecunoașterii faptei - obiecțiunile fiind consemnate la rubrica „alte mențiuni" a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției..
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Intimatul arată că petentul este în eroare cu privire la existența unor cerințe speciale de utilizare a dispozitivelor pentru filmat, confundând probabil situația înregistrării unei stări de fapt cu mijloace video de supraveghere cu situația constatării unor fapte exclusiv cu ajutorul mijloacelor tehnice (viteza de deplasare, nivelul sonor sau al noxelor, prezența unor substanțe ori concentrația acestora). Neacordarea priorității pietonilor nu este o faptă la constatarea căreia să fie necesară utilizarea unei aparaturi care să măsoare anumite mărimi fizice ori să detecteze prezența unor substanțe, prin urmare nu se constată cu mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic.
Aparatul de filmat din componenta sistemului AUTOVISION (care mai conține cinemometru radar, monitor, antenă, GPS, dispozitiv de stocare și . identice cu cele observate în mod direct de polițist, fără prelucrare sau măsurare, motiv pentru care aceste aparate nu sunt supuse controlului metrologic al statului. Acesta este motivul pentru care aparatele de filmat nu sunt menționate în Ordinul Biroului Român de Metrologie legală nr. 148 din 15 mai 2012 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2012 publicat în Monitorul Oficial nr. 361 din 29 mai 2012. Pentru aparatura montată pe autospeciala poliției utilizată de agentul constatator și menționată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției există buletin de verificare metrologică a cinemometrului radar, utilizat pentru măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor, viteză care nu a fost măsurată în cazul de față. Intimatul solicită să i se pună în vedere petentului să comunice mărimea fizică pentru a cărei măsurare consideră că ar fi necesar buletin de verificare metrologică, învederând că fapta pe care a comis-o petentul nu a fost stabilită prin măsurări a căror acuratețe ar trebui să fie verificată. Subliniază acesta că nu este vorba de o contravenție privind viteza de deplasare, așa cum lasă petentul să se înțeleagă, ci de neacordarea priorității pietonului și lipsa documentelor prevăzute de lege, fapte care nu presupun efectuarea de măsurări cu instrumente supuse controlului metrologic.
Contravențiile au fost constatate în mod direct de agentul constatator, aflat în apropierea trecerii pentru pietoni. Înregistrarea a fost efectuată simultan constatării directe a faptei de neacordare a priorității pietonilor și nu a stat la baza constatării, dar poate contribui la stabilirea corespondenței între starea de fapt reținută de agent și cea reală, fără ca acea înregistrare să fi stat la baza încheierii procesului-verbal.
În conformitate cu art. 100 alin. (3) litera „b” din OUG nr. 195/2002 republicată, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...); b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului".
Așa cum a observat agentul de poliție și cum rezultă și din înregistrarea video, autoturismul cu numărul de înmatriculare CB 636YV a trecut peste trecerea pentru pietoni circulând în urma altui autovehicul. Înregistrarea video permite identificarea autovehiculului condus de petent și stabilirea faptului că acesta nu a acordat prioritate de trecere unui grup de doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului și aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de petent.
Obiecțiunile formulate de petent au fost consemnate la rubrica „alte mențiuni”, susținerea privind refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile petentului fiind neadevărată.
Utilizarea luminilor de întâlnire și portul centurii de siguranță nu au nicio relevanță pentru speța de față întrucât petentul nu a fost sancționat pentru contravenții referitoare la acestea. Nu există nicio dispoziție legală privind exercitarea atribuțiunilor de serviciu în baza unui ordin de serviciu sau a unui alt document asemănător.
Astfel, intimatul solicită să i se pună în vedere petentului să comunice temeiul legal pe care își întemeiază cererea de depunere a „ordinului de serviciu”.
Ambele sancțiuni - atât cea principală, constând în minimul special al amenzii, cât și cea complementară - au fost corect individualizate, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și proporționale cu gravitatea faptei, așa cum prevede art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001. Legat de afirmația privind corecta individualizare a sancțiunilor invocă atât gravitatea faptei concrete cât și antecedentele contravenționale ale petentului, antecedente care există, chiar dacă petentul sugerează că ar fi la prima abatere. Nu trebuie omis nici faptul că petentul a comis două contravenții dintre care una a fost sancționată cu avertisment.
Susținerea privind distribuirea unei părți din amenzile încasate autorităților care le-au aplicat este falsă. Conform art. 109 alin. (8) din OUG nr. 195/2002 republicată, amenzile privind circulația pe drumurile publice se achită în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale. În același sens sunt și dispozițiile art. 8 alin. (3) și (4) din OG nr. 2/2001.
În drept s-au invocat prevederile art. 100 alin. (3) litera b), art. 101 alin. (1) pct. 18 și art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video (f. 18-21).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 31.01.2014, petentul a reiterat, în esență, aspectele evocate în acțiunea introductivă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 17.10.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 17.10.2013, ora 16:11, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare CB 636YV pe Bulevardul Independenței din mun. Bistrița și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului condus de petent, fapta fiind și înregistrată cu camera video montată pe autovehiculul poliției rutiere. Prin același proces-verbal, petentul a mai fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, arătându-se că acesta nu avea asupra sa, cu aceeași ocazie, permisul de conducere, faptă pe care însă petentul nu o contestă prin plângerea formulată.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care l-a semnat cu obiecțiuni, arătând că nu recunoaște fapta.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Supunând analizei apărările petentului referitoare la nelegalitatea procesului-verbal întrucât agentul constatator ar fi refuzat să consemneze obiecțiunile sale, instanța constată în primul rând că procesul-verbal cuprinde obiecțiuni formulate de către petent, consemnându-se la rubrica aferentă că acesta nu recunoaște fapta.
În al doilea rând, instanța are în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege poate atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Ca urmare, s-a decis că, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor, este necesar ca reclamantul contravenient să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada că agentul și-a încălcat obligația de a îi aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni ori că a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar nici că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În tot cazul, eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petentul având posibilitatea de a formula obiecțiunile în cadrul procesului civil declanșat.
În ceea ce privește verificarea metrologică despre care face vorbire petentul, în mod corect arată intimatul că neacordarea priorității de trecere pietonilor nu este o faptă la constatarea căreia să fie necesară utilizarea unei aparaturi care să măsoare anumite mărimi fizice ori să detecteze prezența unor substanțe, prin urmare nu se constată cu mijloace tehnice certificate sau omologate și verificate metrologic. D. urmare, aparatele de filmat nu sunt menționate în Ordinul Biroului Român de Metrologie legală nr. 148 din 15 mai 2012 pentru aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal L.O. - 2012 publicat în Monitorul Oficial nr. 361 din 29 mai 2012.
De asemenea, nu există nicio dispoziție legală în vigoare care să prevadă exercitarea de către polițiști a atribuțiilor de serviciu în baza ordinului de serviciu sau a altor documente asemănătoare. Nici petentul la rândul său nu a indicat vreo dispoziție legală în temeiul căreia agentul constatator ar fi obligat să dețină ordin de serviciu pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. De aceea, până la dovada contrară, acesta se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Or, în cauza de față, petentul nu a expus mijloace de probă apte să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 17.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult, constatările personale ale agentului de poliție sunt confirmate în ce privește neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public și de datele obținute din înregistrarea video, suport CD, în care se pot observa, în data de 17.10.2013, ora 16:11:00, doi pietoni angajați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător. În continuare, la ora 16:11:01, apare în imagini un autoturism care trece peste marcaj fără să acorde prioritate acelor pietoni, aflați pe sensul de deplasare a autoturismului, iar în scurt timp se poate observa și numărul său de înmatriculare, respectiv CB 636 YV. Așadar, contrar susținerilor petentului, atât procesul-verbal cât și înregistrarea video se coroborează sub aspectul prezenței pietonilor pe trecerea pentru pietoni și a faptului că aceștia se aflau pe sensul de mers al autovehiculului pe care îl petentul îl conducea și care a trecut fără să le acorde prioritate.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului constând neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin loc special amenajat și semnalizat, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, constituie contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/_.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, atitudinea petentului este de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, iar acesta nu a făcut dovada existenței unor elemente care să releve un grad redus de pericol social al faptei comise în concret și care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului. Mai mult, pentru una dintre contravențiile comise, petentului i-a fost deja aplicată sancțiunea avertismentului de către agentul constatator.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ din data de 17.10.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ. și în respectarea principiului disponibilității, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T. A., CNP_, cu domiciliul în Uriu, nr. 202, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.10.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED./DACT
CCG/R.
07.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9816/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1406/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
