Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 14-01-2014, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 11404/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 120/2014
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de creditoarea . debitoarei . SRL, având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art. 131 N.C.pr.civ., instanța se declară competentă din punct de vedere, general, material și teritorial în soluționarea cauzei în raport de dispozițiile art. 94 al. 1 lit. j) coroborat cu art. 107 alin. 1 și art. 1015 N.C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, creditoarea . solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea . SRL la plata sumei 20.308, lei, din care 20.108 lei reprezintă contravaloare produse de sticlărie, conform facturilor fiscale nr. 348/18|.06.2013, nr. 350/04.07.2013 și nr. 353/25.07.2013 și 200 lei taxă judiciară de timbru.
În motivare se arată că, între creditoare, în calitate de vânzător, și debitoare, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul nr. 2355/16.11.2012 având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor de sticlărie.
În temeiul contractului de vânzare arătat mai sus, prima societate a livrat cumpărătorului cioburi de sticlă, conform mențiunilor efectuate în facturile nr. 348/18.06.2013 (în valoare de 12.740 lei, din care s-a achitat suma de 10.230 lei), nr. 350/04.07.2013 (în valoare de 2.520 lei) și nr. 353/25.07.2013 (în valoare de 15.078 lei). Livrarea mărfurilor s-a realizat la data emiterii facturilor arătate anterior.
La data de 20.11.2013, creanța asupra debitorului D. G. Factory S.R.L, decurgând din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2355/16.11.2013, este în cuantum de 20.108 lei. Întrucât în contractul de vânzare-cumpărare părțile nu au stabilit termenul de plată, aceasta trebuia efectuată de îndată, în temeiul art. 1945 din noul cod civil (Legea nr.287/2009).
Creditoarea învederează că, până la data prezentei, debitorul și-a îndeplinit numai în parte obligațiile de plată, în sensul că a achitat suma totală de 10.230 lei, în două tranșe, astfel 5.152 lei, la data de 21.06.2013, și 5.078 lei, la data de 03.08.2013.
Creditoarea consideră că are o creanță certă, lichidă și exigibilă și rezultă din înscrisurile însușite de părți, reprezentate de contract de vânzare-cumpărare și facturi fiscale. Modul prin care părțile și-au însușit aceste documente fiscale (facturile) este înregistrarea acestora în contabilitate. Pentru acest motiv, având în vedere și dispozițiile art. 1018, alin.1 și art.1020, alin.1 din noul cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), solicită instanței să pună în vedere debitorului să precizeze dacă și-a înregistrat în contabilitate facturile fiscale arătate mai sus. În cazul în care debitorul refuză să facă precizarea, instanța va putea considera această împrejurare ca o mărturisire deplină.
Prin actul înregistrat sub nr. 324/11.10.2013, societatea creditoare a solicitat debitorului să-i plătească suma de 20.108 lei, reprezentând contravaloare mărfuri, sumă identificată prin facturile nr. 348/18.06.2013, nr. 350/04.07.2013 și nr. 353/25.07.2013. Notificarea a fost transmisă prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc J. O. (dosar nr. 289/2013).
În drept s-au invocat prevederile art. 1013 și urm. din Legea nr.134/2010.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-12).
Deși a fost legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat în niciun fel poziția procesuală față de pretențiile creditoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În baza contractului nr. 2355/16.11.2012 (f. 7-8), între părți s-au stabilit raporturi comerciale, în cadrul cărora creditoarea a vândut debitoarei deșeuri de sticlă, fiind emise facturile fiscale nr. 348/18.06.2013, în valoare de 12.740 lei (f. 11), nr. 350/04.07.2013, în valoare de 2.520 lei (f. 10) și nr. 353/25.07.2013 (f. 9), în valoare de 15.078 lei, semnate de reprezentanții debitoarei.
Procedura ordonanței de plată reglementată de Titlul IX al Cărții a VI-a a Noului cod de procedură civilă, este o procedură sumară și simplificată, care se întemeiază pe o aparență a dreptului de creanță a creditorului, în cadrul acesteia nefiind posibilă cercetarea pe fond a raportului juridic născut între creditor și debitor. Prin intermediul acestei proceduri simplificate de obținere a unui titlu executoriu, instanța nu este ținută să analizeze fondul cauzei deduse judecății, ci numai condițiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe de plată.
Conform dispozițiilor art. 1013 alin. (1) NCPC, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Așadar, o atare cerere este admisibilă în condițiile în care creanța izvorâtă dintr-un contract civil, constând în obligații de plată a unor sume de bani, întrunește cumulativ trei condiții, respectiv să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 662 alin. (2), (3) și (4) NCPC.
Potrivit articolului menționat, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Sub aspectul caracterului cert al creanței, instanța reține că aceasta rezultă din contractul nr. 2355/16.11.2012, semnat și ștampilat de ambele părți, precum și din facturile fiscale nr. 348/18.06.2013 (f. 11), nr. 350/04.07.2013 (f. 10) și nr. 353/25.07.2013 (f. 9), semnate de debitoare și achitate parțial, condiții în care acceptarea creanței de către debitoare este una expresă.
Creanța este lichidă, cuantumul ei rezultând, în speță, din facturile menționate anterior, iar exigibilitatea acesteia este dată de faptul că, în lipsa unui termen de plată stipulat în contract, în condițiile art. 1495 Cod civil, obligația trebuia executată de îndată, aspect nesocotit în speță de debitoare.
Deoarece creditoarea, prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speță, a executat propriile obligații. Însă, debitoarea nu a administrat niciun act care să confirme acest fapt, iar împrejurarea nedepunerii întâmpinării - obligatorie în prezenta cauză - constituie o atitudine procesuală pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. 3 NCPC.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, instanța, constatând în speță îndeplinirea condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 20.108 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate, conform facturilor nr. 348/18.06.2013, 350/04.07.2013 și 353/25.07.2013.
Văzând prevederile art. 1021 alin. (3) NCPC, instanța consideră că un termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe este suficient pentru a acorda debitoarei posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
În temeiul art. 453 alin. (1) NCPC, raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța va obliga debitoarea la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea ._, J_, cont nr. RO81 CECE BN01 01RO N028 9393, deschis la Cec Bank Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu debitoarea . SRL, CUI_, J_, cont nr. RO86 BTRL 0130 1202 F979 40X, deschis la Banca Transilvania, cu sediul în G., ., jud. Cluj.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 20.108 lei, reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate, conform facturilor nr. 348/18.06.2013, 350/04.07.2013 și 353/25.07.2013.
Fixează termen de plată 10 zile de la comunicare.
Dispune obligarea debitoarei la plata în favoarea creditoarei a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT
CRR/R.
17.03.2014/ 4ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6647/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7058/2014.... → |
|---|
