Plângere contravenţională. Sentința nr. 7058/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7058/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3290/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7058/2014
Ședința publică din data de 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. R.
GREFIER: M. T.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta L. L. M., împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._ și . nr._ încheiate la data de 19.03.2013 de către intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
Cauza s-a judecat în fond la data de 16.09.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23.09.2014 pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta L. L. M. a contestat procesele verbale . nr._, respectiv_, întocmite la data de 19.03.2014 de către intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA.
În motivare se arată că, prin procesul verbal . nr._, agentul constatator a consemnat că, în ziua de 18.03.2014, ora 21.14: „Aflându-se pe . calitate de conducător auto al autoturismului marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare_, a tulburat fără drept liniștea locatarilor din zonă prin producerea de zgomote cu claxonul autovehiculului, fără motiv (...)”.
Prin procesul verbal . nr._, agentul constatator a consemnat că, în ziua de 18.03.2014, ora 21.17: „Aflându-se pe . . să dea relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul Poliției Locale Bistrița (...) proferând injurii și expresii jignitoare și vulgare la adresa mea, a instituției pe care o reprezint și a instituției Primăriei Municipiului Bistrița(...)”.
În fapt, în seara zilei de 18.03.2014, în jurul orelor 21.15, după ce a parcat mașina pe . îndrepta liniștită spre casă, petenta susține că a fost legitimată de un echipaj al Poliției Locale (nu a reținut numele funcționarilor publici). A întrebat motivul pentru care este legitimată și i s-a răspuns: "pentru că ați claxonat", precizează petenta că în acel moment era pieton.
Menționează totodată că, în drumul său spre casă, pe . carosabilului era o pisică, orbită de farurile mașinii sale nu s-a dat la o parte, astfel că a fost nevoită să folosească claxonul mașinii pentru a nu răni animalul, nici o clipă nu s-a gândit că încalcă legea salvând viața unui animal. A claxonat o singură dată, scurt, doar pentru a speria pisica. A rămas șocată când i s-a adus la cunoștință motivul pentru care a fost legitimată. Susține că a încercat să le explice domnilor funcționari motivul pentru care a folosit claxonul dar nu au vrut să o asculte și au amenințat-o că va fi sancționată contravențional. Deoarece era singură pe stradă și cei doi domni erau agresivi verbal și aveau un comportament amenințător, profitând de uniforma din dotare și de faptul că erau doi, petenta susține că s-a speriat și a fugit în casă. Precizează însă că nu a vorbit urât, astfel considerând că este revoltător cum pot fi inventate motive pentru a fabrica o contravenție.
Mai arată petenta că echipajul Poliției locale nu i-a făcut semn regulamentar de a se opri în trafic cu mașina, domnii funcționari au legitimat-o după ce a parcat mașina, în timp ce era pieton. La întreaga scenă a asistat doar ea și cei doi funcționari publici, care, cu siguranță își vor susține "varianta" domniilor lor, fiind martori unul pentru celălalt. Astfel, în data de 19.03.2014, în jurul orelor 09,30 - 10,00, petenta a depus o plângere împotriva celor doi funcționari, la sediul Poliției Locale a Municipiului Bistrița.
Conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, „Lipsa mențiunilor (...), numele și prenumele contravenientului", numele petentei este L., nu L., așa cum a scris organul constatator. În concluzie, ea nu este „L. L. M.", anexând copia actului său de identitate, care atestă că numele său este L. L. M..
Conform prevederilor art. 19, alin. (1) și alin. (2) din OG nr. 2/2001, „ (1) (...) În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator". La întreaga scenă a asistat doar petenta și cei doi funcționari publici. Cum este posibil ca legea să fie aplicată printr-un astfel de abuz? Care este scopul Poliției Locale, de a inventa motive pentru a hărțui o femeie singură pe stradă? La întocmirea celor două procese verbale, funcționarul public nu a ținut cont de prevederile art. 20 din OG 2/2001 - „Dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal".
Consideră petenta că, pentru aceste motive, procesele-verbale sunt lovite de nulitate.
De asemenea, conform art. 1 din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție. Singura faptă contravențională săvârșita de aceasta este împrejurarea în care a folosit claxonul mașinii pentru a salva viața unei pisici.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-8, 12-17).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare (f. 21-23) prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii și menținerea ca legale și temeinice a proceselor-verbale contravenționale.
În motivare se arată că, înainte de a-și expune poziția cu privire la plângerea contravențională formulată de petentă, intimata supune atenției instanței o chestiune prealabilă, în ceea ce privește obiectul acestei plângeri - respectiv două procese verbale de contravenție distincte.
În opinia sa, deși petenta a înțeles să conteste printr-o singură plângere două procese verbale distincte, consideră că acestea ar trebui să facă fiecare dintre ele obiectul unei plângeri contravenționale, pentru că au fost întocmite în temeiul a două acte normative distincte, pentru fapte diferite care presupun administrarea unui probatoriu diferit. Prin urmare, apreciază că s-ar impune ca instanța să analizeze fiecare din cele două procese verbale pe calea unei plângeri distincte, care să se raporteze la fapta contravențională sancționată prin procesul verbal de contravenție contestat și cu administrarea probelor corespunzătoare.
În fapt, prin procesele verbale contestate, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda de 210 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 21 din Legea nr. 61/1991 republicată, pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv "tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă", și cu amenda în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2, pct. 31, din Legea nr. 61/1991 republicată „refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu".
În concret, în data de 18.03.2014, la ora 21.14, un echipaj al Poliției Locale a municipiului Bistrița în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aflat în patrulare pe .-o pe petentă - în calitate de conducător auto al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, tulburând liniștea publică din zonă prin producerea de zgomot cu claxonul autovehiculului, fără a avea un motiv întemeiat, iar prin fapta sa a atras indignarea cetățenilor locuitori ai zonei. Așa cum se menționează și în cuprinsul procesului verbal de contravenție, locul în care a fost săvârșită fapta se afla sub incidența indicatorului ce marca o zonă rezidențială, mai exact fiind vorba de un cartier de blocuri cu locuințe. Urmare a faptei constatate, agentul constatator a inițiat o discuție cu petenta, pentru a-i pune în vedere că a săvârșit o contravenție și că va fi sancționată contravențional iar în acest context i s-a solicitat un act de identitate. Contravenienta a refuzat orice fel de colaborare cu agentul constatator, mai mult decât atât a avut o atitudine refractară și recalcitrantă, folosind expresii injurioase la adresa polițiștilor.
Față de plângerea formulată de petentă și motivele expuse, intimata arată că, deși petenta contestă starea de fapt reținută de agentul constatator, arătând că de fapt a claxonat o singură dată scurt, pentru a atenționa o pisică aflată în fața mașinii, în realitate lucrurile nu au stat așa. Cei doi polițiști locali ai echipajului au întocmit fiecare câte un raport la ieșirea din serviciu, în care au relatat incidentul astfel: petenta se afla cu autovehiculul în spatele mașinii Poliției Locale, pe . de mers dinspre . . un moment dat petenta a început să folosească intermitent și alternativ faza scurtă și lungă a farurilor mașinii, claxonând în mod repetat și prelungit. Interpretând aceste semne în sensul intenției conducătorului auto de a depăși, echipajul de Poliție a tras mașina pe dreapta, urcând pe trotuar, pentru a permite autovehiculului din spate să treacă, moment în care acesta a efectuat manevra de depășire în viteză. După ce polițiștii și-au continuat deplasarea, au observat autovehiculul în cauză parcat pe . aflându-se o persoană de sex feminin. Având în vedere cele petrecute anterior, polițistul local a procedat la interceptarea persoanei, în vederea legitimării acesteia. Încercând să inițieze un dialog cu petenta, polițistul a întrebat care este motivul pentru care a folosit în acest mod claxonul și i-a solicitat actele de identitate, însă petenta a refuzat să își decline identitatea. Mai mult, a început să vorbească urât cu polițistul - așa cum este descris în raportul depus în probațiune.
Având în vedere cele expuse, precum și faptul că petenta a refuzat orice colaborare cu polițistul, acesta i-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționată contravențional, iar cele două procese verbale au fost întocmite ulterior, la sediul Poliției Locale, după ce s-au făcut verificările cu privire la identitatea persoanei, pornind de la numărul de înmatriculare al mașinii.
În concluzie, având în vedere aspectele arătate, intimata apreciază că agentul constatator a procedat în mod corect, raportat la împrejurările concrete ale stării de fapt constatate cu propriile simțuri. Nici una din susținerile petentei din cuprinsul plângerii nu sunt de natură să afecteze legalitatea sau temeinicia proceselor verbale contestate, motiv pentru care se imune respingerea prezentei plângeri.
În drept s-au invocat prevederile art. 205, alin. 2 Cod procedură civilă, Legea nr. 61/1991 R, O. G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Codului de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-32).
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 36-37) depus la dosarul cauzei la data de 20.05.2014, petenta a reiterat solicitarea de anulare a celor două procese-verbale contestate, reluând și argumentele de fapt și de drept menționate anterior.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/19.03.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 210 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 25 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că, în calitate de conducător auto al autoturismului marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare_, a tulburat fără drept liniștea locatarilor din . producerea de zgomote cu claxonul autovehiculului, fără motiv, în raza de incidență a indicatorului Zona rezidențială.
Prin procesul verbal . nr._/19.03.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61/1991, reținându-se că în timp ce se afla pe . . să dea relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul Poliției Locale Bistrița, la cererea organului justificată a organelor de menținere a ordinii publice aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, proferând injurii și expresii jignitoare și vulgare la adresa polițiștilor și Primăriei Municipiului Bistrița
La data de 02.04.2014, petenta a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia proceselor verbale de contravenție contestate, instanța reține sub un prim aspect legalitatea acestora, procesele-verbale cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).
Nu poate fi reținut motivul de nulitate referitor la consemnarea în mod greșit a numelui petentei, „L.”, în loc de L., așa cum era corect, deoarece textul art. 17 sancționează cu nulitatea doar lipsa numelui contravenientului și nu eventualele erori materiale survenite în legătură cu acesta în conținutul actului.
Totodată, instanța constată că la întocmirea actelor contestate au fost respectate de către agentul constatator și dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, existând mențiuni în sensul că procesele-verbale au fost încheiate în lipsa petentei, împrejurarea fiind confirmată de un martor, identificat cu datele personale din actul de identitate al martorului și semnătură.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Această prezumție este relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza N. G. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, iar garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. În speța amintită, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficia procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale.
În cauzele reunite H. și alții împotriva României, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației intrând în competența poliției. S-a reiterat că este important ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
În dreptul intern, potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, dispoziții aplicabile în materie contravențională conform art. 47 din OG nr. 2/2001, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Deoarece în speță este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul de poliție, constatările personale ale acestuia sunt suficiente pentru a da naștere prezumției simple că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, negarea petentei nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a înlătura prezumția născută împotriva sa.
Astfel, deși petenta a contestat situația de fapt reținută în procesele-verbale, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, condiții în care instanța reține că, în cauza de față, nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, prezumție a cărei convenționalitate a fost statuată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a arătat anterior.
Petenta invocă în apărarea sa faptul că ar fi claxonat pentru a evita să lovească o pisică aflată pe stradă. Ori, astfel cum reiese din rapoartele celor doi polițiști (f. 25, 26), petenta circula imediat în spatele autoturismului în care se aflau aceștia. Așadar, dacă animalul s-ar fi aflat în locul în care pretinde petenta, s-ar fi speriat de prima mașină, iar cea de-a doua nu l-ar mai fi putut găsi în mijlocul carosabilului.
În ceea ce privește refuzul de a se legitima, instanța va înlătura argumentul petentei în sensul că gestul s-ar justifica prin teama pe care i-ar fi indus-o agenții amenințând-o și profitând de uniforma din dotare (f. 3). Însă, starea de care se prevalează petenta nu întrunește condițiile niciuneia dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, enumerate de art. 11 din OG nr. 2/2001.
Mai mult, pretinsele amenințări pe care petenta susține că le-ar fi proferat agenții, se refereau la faptul că urmează a fi sancționată contravențional pentru tulburarea liniștii (f. 8), aspect ce se încadrează în sfera îndeplinirii în mod legal a atribuțiilor de serviciu a agenților poliției locale.
De altfel, petenta este o persoană matură, iar din actele dosarului nu rezultă că nu ar fi capabilă să înțeleagă scopul și rolul unei patrule de poliție într-un cartier de locuințe și abilitarea agenților de a legitima și chestiona persoane în legătură cu săvârșirea unor presupuse contravenții.
Prin urmare, fapta petentei de a tulbura liniștea locuitorilor, prin producerea de zgomote utilizând claxonul autoturismului, într-o zonă rezidențială, întrunește elementele contravenției prevăzute de art. 2, pct. 25 din Legea nr. 61/1991, iar aceea de a refuza legitimarea în condițiile arătate în procesul verbal . nr._/19.03.2014 corespunde contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61/1991.
În ceea ce privește amenda în cuantum de 210 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, aceasta se situează în proximitatea minimului prevăzut de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991, fiind proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar amenda în cuantum de 390 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.03.2014, se încadrează în intervalul prescris de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 61/1991, respectând aceeași proporție prevăzută de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, în condițiile în care contravenienta a exhibat un comportament recalcitrant declanșat de solicitarea legitimă a agentului de a o legitima.
Așa fiind, în considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, în baza dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petentă și va menține procesele verbale de contravenție . nr._/19.03.2014 și . nr._/19.03.2014, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta L. L. M., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, CUI_, cont nr. RO91 TREZ 1015 010X, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva proceselor verbale . nr._/19.03.2014 și . nr._/19.03.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea putând fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. R. R. M. T.
RED/DACT CRR/R. 27.10.2014 4 exp.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9816/2014. Judecătoria... → |
|---|
