Partaj judiciar. Sentința nr. 9709/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9709/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 10135/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 10._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9709/2014
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta V. I. S. împotriva pârâților C. R. R., C. A. C., M. G., M. V.-A., COCÎRLA I., LUCHACI V., S. R. – PRIN MUNICIPIUL BISTRIȚA- PRIN PRIMAR, S. A. LUCREȚIA ȘI S. A. G., având ca obiect partaj judiciar.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 21.11.2014, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 28.11.2014, iar ulterior pentru data de 05.12.2014, încheierile de ședință respective făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta V. I. S. a chemat în judecată pe pârâții C. R. R., C. A. C., M. G., M. V.-A., COCÎRLA I., COCÎRLA A. și S. R. – PRIN MUNICIPIUL BISTRIȚA- PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra spațiului pod, identificat în Cf_, top 1438 Bistrița, din .. 24, aferent apartamentului IV în suprafață de aprox. 35 mp și rectificarea cotelor indivize și a suprafeței apartamentului IV din CF conform folosinței actuale; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată a celor ce se opun admiterii acțiunii.
În motivare reclamanta arată că este proprietară tabulară asupra imobilului apartament IV situat în Munc. Bistrița, .. 24, jud. BN, înscris în CF._ Bistrița. Având în vedere ca suprafața reala a apartamentului este de aprox. 35 mp, reclamanta dorește amenajarea podului, proprietate . a încă două încăperi, dormitoare pentru a putea satisface nevoile familiei lărgite. Acest spațiu indiviz din pod a fost partajat în fapt de către colocatari, dar scriptic acesta nu poate fi altfel partajat decât printr-o sentință, deoarece pe cale amiabila nu este posibil, părțile refuzând să meargă la notar.
Conform dispozițiilor 728 cod civil, arată că nicio persoană nu poate fi obligată a rămâne în indiviziune.
În drept, a invocat prev. art. 480 și urm, 728și urm. Cod Civ., 22, 24, 46 din Decretul Lege 115/1938, disp. Legii 7/1996, art. 111 și 112 Cod de Proc. Civ., 274, 242 al.2, Cod Proc. Civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-11), a solicitat expertiza extrajudiciară și interogatoriul pârâților.
În ședința publică din data de 20.01.2012, pârâtul Ciocârlă I. a arătat că el este singurul moștenitor al pârâtei decedate Ciocârlă A., în calitate de soț supraviețuitor.
Legal citați, pârâții M. V. A. și M. G. au formulat Întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra spațiului pod, identificat în CF_, top. 1438 Bistrița, aferent apartamentului pârâților, în suprafață de aprox. 30 mp, și rectificarea cotelor indivize și a suprafeței apartamentului III în CF, conform folosinței actuale; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pârâții arată că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, neavând nicio pretenție față de ei.
În drept, a invocat prevederile art. 115, 119, 242 alin. 2, 274 C.pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 41-48), au solicitat interogatoriul și expertiza tehnică topografică.
În ședința publică din data de 04.05.2012, instanța a luat act de extinderea de acțiune față de numitul L. V., proprietar tabular, formulată oral în ședință publică de către reprezentantul reclamantei.
În aceeași ședință, pârâtul L. V. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
În ședința publică din data de 28.09.2012, pârâta C. R. R. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
Legal citat, pârâtul S. român prin Municipiul Bistrița, reprezentat legal prin primar a depus la dosar Note de ședință prin care arată că apartamentul nr. IV menționat de către expert în Tabelul de mișcare parcelară este vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, doar terenul aferent acestuia este încă proprietatea Statului român, putând fi dobândit prin cumpărare.
S. român mai deține în proprietate 3 apartamente (din care unul închiriat) în imobilul situat pe .. 24, și cota de 350/576 mp. teren, ce include și terenul aferent apartamentului nr. IV susmenționat.
Pentru termenul de judecată din data de 08.02.2013, reclamanta a formulat Extindere de acțiune față de pârâții S. I. și S. E..
În motivare arată că, în urma întocmirii raportului de expertiza, expertul a constatat ca la apartamentul nr. IV, este proprietar S. I. și soția E., astfel ca a propus intabularea imobilului la situația viitoare asupra celor doi. În urma depunerii notelor de ședința din partea Munc. Bistrița, aceasta a recunoscut vânzarea imobilului, și a menționat clar ca mai deține doar trei apartamente în această curte dintre care una este închiriata, urmând ca situația juridică a terenului să fie discutată ulterior.
În drept a invocat prev. art. 132 cod de proc civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 119-123).
În ședința publică din data de 08.02.2013, pârâtul C. A. C. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
În ședința publică din data de 26.04.2013, instanța a luat act de extinderea de acțiune față de numitele S. A. LUCREȚIA și S. A. G., formulată oral de către reprezentantul reclamantei.
În aceeași ședință, pârâtele S. A. Lucreția și M. V. A. au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
În data de 06.06.2013, reclamanta a depus la dosar extindere de acțiune față de pârâtele S. A. si S. A. G., formulată oral la termenul de judecată anterior.
În motivare arată că, în urma întocmirii raportului de expertiza, expertul a constatat că la apartamentul nr. IV, este proprietar S. I. și soția E., astfel ca a propus intabularea imobilului la situația viitoare asupra celor doi. În urma depunerii notelor de ședința din partea Munc. Bistrița și a identificării noilor proprietari înscriși în CF, față de defuncții S. I. și E. se impune împrocesuarea acestora.
În drept a invocat prevederile art. 132 Cod de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 141-147).
În ședința publică din data de 07.06.2013, pârâta S. A. G. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
În data de 24.02.2014, pârâții C. A. C. și C. R. R. au depus la dosar un înscris prin care solicită respectarea dreptului la proprietate și respectarea suprafețelor utile din contractele de vânzare-cumpărare, nu din expertiza tehnică, care se referă la suprafețele utile actuale.
În ședința publică din data de 28.03.2044, pârâții Luchaci V., C. A. C. și S. A. Lucreția, au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune dar să se țină cont de actele de proprietate. Nu sunt de acord ca pârâții-reclamanți reconvenționali M. V. A. și M. G. să se intabuleze în forma actuală.
Pentru termenul de judecată din data de 25.04.2014, pârâții reclamanți reconvenționali M. G. și M. V. A. au depus la dosar un înscris intitulat „declarație” prin care arată că renunță la cererea-reconvențională de ieșire din indiviziune cu privire la pod și solicită respingerea acțiunii introductive, urmând să rămână în indiviziune toți locatarii așa cum sunt în momentul de fată.
Cu privire la expertiza întocmită de expertul Tokacs A. I. Z. arată că aceasta a fost solicitată de reclamantă împotriva voinței lor și apreciază că ea este cea care trebuie să o achite și nu pârâții.
În data de 20.05.2014, pârâții M. G., M. V. A., S. A., S. G., C. I. și L. V. au depus la dosar o cerere prin care solicită instanței să ia act și să dispună obligarea reclamantei să demoleze și să elibereze accesul și . în mod abuziv și fără acordul lor. Menționează că reclamanta, fără acceptul lor, ocupă și beciul la care a schimbat, fără sa fie consultați, ușa de acces și lacătul.
Pârâta S. A. arată că a primit cu greu cheia de la reclamantă, doar după ce a demonstrat cu acte ca este proprietara .> Având în vedere modul în care a încercat reclamanta și avocatul acesteia să își însușească spațiul comun de aproximativ 8 mp, pârâții consideră că au fost înșelați, solicitând ca reclamanta să le plătească despăgubiri morale și materiale în valoare de 5000 de lei fiecare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 316-317).
În ședința publică din data de 23.05.2014, instanța a calificat înscrisul depus de pârâții M. G., M. V. A., S. A., S. G., C. I. și L. V., ca fiind o cerere reconvențională.
De asemenea, a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale, formulată de către pârâții M. G. și M. V. A..
În ședința publică din data de 20.06.2014, instanța, cu privire la excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale formulată de către pârâții M. G., M. V.-A., S. A. Lucreția, S. A. G., Cocîrla I. și Luchaci V., având în vedere că acestora le-a fost comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă cererii reconvenționale, însă aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței – a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale.
În ședința publică din data de 21.11.2014, având cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată pentru motivele arătate în scris; cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul pârâților M. V. A. și M. G., a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul Tokacs I. Z., imobilul în litigiu este situat în intravilanul municipiului Bistrița, .. 24 și se identifică cu nr. topografic 1438, înscris în cartea funciară 5680 Bistrița, provenită din conversia de pe hârtie a CF 437 Bistrița, fiind compus din casă de piatră P+1, cu 8 apartamente și curte, suprafața înscrisă a terenului fiind de 575 mp. Părțile comune ale casei, înscrise în cartea funciară sunt: accesul sub poartă, două casa scării, urcarea în pod, podul și acoperișul.
Reclamanta, V. I. S. și pârâții din prezenta cauză sunt proprietari exclusivi, fiecare asupra unui apartament din imobilul în discuție (sau cotă parte din apartament, după caz) și coproprietari asupra cotelor părți comune indivize din acest imobil și a cotelor de teren corespunzătore dreptului lor de proprietate asupra fiecărui apartament.
În cauză ne aflăm în prezența a două drepturi de proprietate distincte: dreptul de proprietate exclusivă a fiecăreia dintre părți, asupra unui apartament în parte; și dreptul de proprietate pe cote părți asupra spațiilor de folosință comună din acea clădire, pe care îl au toți proprietarii apartamentelor.
În ceea ce privește proprietatea asupra cotelor părți comune indivize, ne aflăm în situația unei coproprietăți forțate, a cărei exercitare are caracter organizat prin lege – specific acestei modalități a dreptului de proprietate fiind caracterul accesoriu al dreptului de proprietate asupra părților comune, față de dreptul de proprietate exclusivă asupra unei unități locative distincte din imobil – de unde rezultă și imposibilitatea unui proprietar de a dispune separat cu privire cota-parte indiviză din dreptul de proprietate forțată. De asemenea caracteristic dreptului de proprietate forțată este faptul că aceasta nu poate înceta prin partaj, proprietatea fiind perpetuă datorită scopului sau destinației permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective.
În acest sens art. 40 alin. 1 din Legea 50/1991 prevede că „În cazul când într-o clădire se realizează mai multe apartamente și suprafețe locative cu altă destinație, proprietarii acestora dobândesc și o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părților de construcție și instalații, precum și asupra tuturor dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune asupra spațiului pod din imobilul identificat în Cf_, top 1438 Bistrița, aferent apartamentului VI în suprafață de aprox. 35 mp și rectificarea cotelor indivize și a suprafeței apartamentului VI din CF conform folosinței actuale.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat faptul că reclamanta a extins apartamentul proprietate personală prin ocuparea unei părți din casa scării și a accesului din pod. Totodată aceasta folosește exclusiv suprafața de 34,31 mp, din totalul suprafeței utile a podului imobilului (229,52 mp). Astfel prin acțiunea înregistrată în cauză, se urmărește de către reclamantă a i se atribui în proprietate exclusivă, suprafețele folosite din imobil ce fac parte din proprietatea comună.
Pentru a admite o astfel de acțiune, trebuie analizat în primul rând dacă bunul poate fi conform legii supus partajului și dacă există o înțelegere între coproprietari (un partaj voluntar) în modalitatea descrisă de reclamantă.
Proprietatea comună pe care proprietarii apartamentelor din imobilul din Bistrița, .. 24 o dețin asupra podului imobilului este una forțată și perpetuă, iar de principiu ea nu poate fi transformată în proprietatea temporară pentru a putea fi sistată prin partaj. Pentru a fi partajat un astfel de bun, trebuie ca mai întâi să fie schimbată, prin acordul de voință a proprietarilor destinația comună a bunului.
Astfel, prin excepție de la această regulă, art.11 alin. 2 din Legea 230/2007 prevede că „proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul din partea asociației de proprietari”.
Tot astfel, art. 45 din Legea 7/1996 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), prevedea la alin. 3: „Prin excepție de la dispozițiile alin. (2) și prin derogare de la prevederile art. 39 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat, cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), devin aplicabile dispozițiile privitoare la coproprietatea obișnuită și temporară.”
Acest text legal permitea deci, ca o majoritate de 2/3 din proprietarii unei clădiri să hotărască motivat, încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartament, ceea ce avea ca efect transformarea proprietății forțate, în proprietate temporară, ce poate face obiectul unui partaj.
Însă, prin Decizia nr. 1514/2011 Curtea Constituțională a constatat că aceste texte legale sunt neconstituționale deoarece încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În considerente aceste decizii curtea a reținut că prevederile art. 45 alin. (3) - (6) din Legea nr. 7/1996 contravin acestor dispoziții constituționale deoarece, prin modalitatea de încetare a destinației de folosință comună pentru bunurile ce fac obiectul coproprietății forțate din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, cu acordul majorității de 2/3 din numărul coproprietarilor, se aduce atingere însăși esenței dreptului de proprietate al celorlalți coproprietari, care nu au votat sau nu au fost de acord cu această măsură.
Deciziile curții constituționale sunt obligatorii și de imediată aplicare, astfel încât instanța, va soluționa cauza având în vedere aceste statuări, reținându-se astfel că destinația de folosință comună pentru bunurile ce fac obiectul coproprietății forțate din clădirile cu mai multe apartamente, astfel cum este și cea din cauză, poate fi hotărâtă, doar în unanimitate de către proprietari.
În cauză, părțile au avut o poziție procesuală fluctuantă și deși inițial nu s-au opus acțiunii formulate de reclamantă, ulterior au fost de acord cu această partajare doar în raport de cotele de proprietate deținute de fiecare dintre ei (iar nu în modalitatea solicitată de reclamantă – conform folosinței actuale) iar ulterior, pârâții M. G. și M. V. A. și-au manifestat opoziția față de schimbarea destinației podului, solicitând ca acesta să rămână în indiviziune forțată.
Pe de altă parte, reclamanta a solicitat prin acțiunea din cauză să i se atribuie în proprietate exclusivă, spațiu din podul casei folosit în prezent și să fie înscris apartamentul conform folosinței actuale. Așa cum s-a reținut mai sus, expertiza efectuată în cauză a reliefat faptul că reclamanta a extins apartamentul proprietate personală prin ocuparea unei părți din casa scării și a accesului din pod și folosește exclusiv suprafața de 34,31 mp, din totalul suprafeței utile a podului imobilului.
Cu privire la această situație, relevante sunt în cauză dispozițiile art. 14 din Legea 230/2007, unde se prevede că „niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu”.
Astfel, faptul că reclamanta a ocupat, cu încălcarea textelor legale sus citate, o parte din spațiul destinat folosinței comune, nu poate să aibă ca efect dobândirea proprietății asupra acestor spații de către aceasta. Tot astfel, faptul că ceilalți coproprietari nu și-au manifestat până în prezent dezacordul față de această situație, nu poate fi interpretat ca un acord tacit la schimbarea destinației comune a spațiilor respective, de vreme ce legea impune pentru cel ce dorește să schimbe destinația spațiului obligația de a obține în prealabil acordul expres al proprietarilor afectați de schimbare.
În concluzie, având în vedere faptul că podului aflat în indiviziune forțată nu i-a fost schimbată destinația în mod valabil, în condițiile prevăzute de art. 11 din Legea 230/2007 și în considerente deciziei curții constituționale nr. 1514/2011, acesta nu se poate partaja prin atribuirea reclamantei a părților comune ocupate și nici nu se poate constata dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra edificatelor noi, pentru a se dispune rectificarea suprafețelor înscrise în cartea funciară, nefiind îndeplinite nici condițiile unui partaj voluntar după cum se susține în acțiune (un asemenea partaj neputându-se realiza deoarece spațiul în discuție reprezintă o coproprietate forțată).
În cea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâții M. G., M. V.-A., S. A. Lucreția, S. A. G., Cocîrla I. și Luchaci V., prin care s-a solicitat obligarea reclamantei să demoleze și să elibereze accesul și . în mod abuziv și fără acordul lor și obligarea acesteia la plata de despăgubiri morale și materiale în valoare de 5000 de lei pentru fiecare, în ședința publică din data de 20.06.2014, instanța, a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, astfel încât, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/2997, cererea lor va fi anulată ca netimbrată.
În ceea ce privește diferența onorariu pentru expertiza efectuată în cauză de expertul T. I. Z., în valoare de 1350 lei, aceasta urmează a fi pusă în sarcina pârâților M. G. și M. V. A., pentru considerentele ce urmează.
Pârâții M. G. și M. V. A., au înregistrat în acest dosar, la data de 05.03.2012 o cerere reconvențională, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la spațiul pod aferent apartamentului proprietatea lor. Pentru termenul de judecată din data 25.04.2014, pârâții au formulat o cerere de renunțare la judecata cererii reconvenționale, astfel încât instanța a luat act de aceasta, prin încheierea de ședință din data de 23.05.2014. Împrejurarea că pârâții au înțeles să renunțe la judecata cererii reconvenționale, nu are însă ca efect scutirea lor de la plata cheltuielilor de judecată din cauză, devreme ce renunțare s-a făcut după doi ani și pentru judecarea cererii reconvenționale s-au administrat probe ce au generat cheltuieli. În acest sens art. 246 alin. 3 Cod de procedură civilă de la 1865 prevede că „dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.
Cum în cauză renunțarea la judecată s-a făcut după doi ani de la data comunicării cererii reconvenționale reclamantei, pârâții (ce au calitate de reclamanți în cererea reconvențională), vor fi obligați să plătească în contul BIROLULUI LOCAL DE EXPERTIZĂ DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD, suma de 1350 lei, reprezentând diferență onorariu expert (aceste costuri fiind generate de cererea lor reconvențională, așa cum rezultă și din adresa depusă la dosar de expert – fila 332).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar, formulată de reclamanta V. I. S., domiciliata în loc. Bistrița, .. 24, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții M. G., M. V. A., ambii domiciliați în Bistrița, .. 24, .-Năsăud, S. R. PRIN MUNICIPIUL BISTRIȚA PRIN PRIMAR, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 6, jud. Bistrița – Năsăud, CIOCIRLA I., domiciliat in loc Bistrița, .. 24, .-Năsăud, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctei CIOCÎRLĂ A., L. V., domiciliat in loc Bistrița, .. 24, .-Năsăud, C. R. R., C. A. C., ambii domiciliați în Bistrița, .. 24, jud. Bistrița-Năsăud, S. A. G., cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, S. A. LUCREȚIA, domiciliată în Bistrița, .. 24, .-Năsăud.
Anulează ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâții M. G., M. V. A., S. A. G., S. A. LUCREȚIA, CIOCIRLA I., L. V..
Obligă pârâții M. G., M. V. A., să plătească în contul BIROLULUI LOCAL DE EXPERTIZĂ DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD, suma de 1350 lei, reprezentând diferență onorariu expert.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./MFI
27.02.2015
2ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 934/2014.... | Cerere de valoare redusă. Încheierea nr. 1811/2014.... → |
|---|
