Plângere contravenţională. Sentința nr. 1360/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1360/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 12334/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1360/2014
Ședința publică din data de 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. D. C. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.12.2013 încheiat de intimata C.- C.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent avocat M. M. în substituire avocat C. F., care depune la dosar delegație de substituire în cauză, lipsă fiind petentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a pricinii.
Reprezentantul petentului consideră ca fiind competentă în soluționarea plângerii Judecătoria Bistrița.
În procedura verificării competenței instituită de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art. 94 pct. 4 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 32 din OG 2/2001.
Se constată că s-a depus la dosar de către intimată, prin serviciul registratură al instanței la data de 25.02.2014 un script intitulat „ Întâmpinare” prin care solicită instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Reprezentanta petentului solicită instanței decăderea intimatului din dreptul de a formula întâmpinare.
Instanța, raportat la data depunerii întâmpinării, decade intimata din dreptul de a formula întâmpinare.
Reprezentanta petentului susține plângerea astfel cum a fost formulată în scris învederând împrejurarea că nu formulează alte cereri în probațiune afară de înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură civilă, pune în discuție, estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reprezentanta petentului estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 238 alin.1 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată. Încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, potrivit art.258 N.C.P.C, acestea fiind necesare și utile pricinii, fiind admisibile cauzei și întrunite cerințele prevăzute la art.255 Cod procedură civilă. Față de dispozițiile art.386 pct.4 Noul Cod de procedură civilă, socotește că nu este necesară administrarea de noi probe, și, raportat la art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta petentului solicită instanței dezbaterea fondului la acest termen de judecată
Instanța fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința publică, potrivit disp. art.244 (1) Cod procedură civilă, acordând cuvântul părților.
Pe fond, reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, în principal anularea procesului - verbal de contravenție atacat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea „ avertisment”. Fără cheltuieli de judecată.
Față de prevederile art. 394 noul Cod de procedură civilă, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța dispune închiderea dezbaterile, reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul C. D. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.12.2013 încheiat de intimata C. SA- C. iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că procesul verbal atacat este lovit de nulitate absolută întrucât nu conține semnătura olografă a agentului constatator, fapt ce contravine prevederilor art. 17 din OG 2/2001, nefiind incidente în cauză nici disp. Legii 455/2001 deoarece procesul i-a fost comunicat pe suport de hârtie și nu prin intermediul unui program informatic.
În motivarea petitului subsidiar, petentul arată că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gradul redus de pericol social concret al faptei săvârșite
În drept s-au invocat disp. art. 1
A.. 2, teza a II-a, art. 17, art. 31 și urm. din OG 2/2001, art. 4, 5 din Legea nr. 445/2001, art. 583 alin. 2 C.pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-5).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că la data de 02.12.2013 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor atacat, prin care s-a constatat că în data de 28.10.2013, pe DN 1, km. 149+500 m, pe raza loc. Timișul de Sus, jud. B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români pentru autovehiculele, structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrare în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axă, după caz.
Intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Procesul-verbal a fost emis prin sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
În drept s-au invocat prevederile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18-20).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 02.12.2013 a fost emis procesul-verbal de constatare a contravențiilor atacat, prin care s-a reținut în sarcina petentului că în data de 28.10.2013, ora 13,41, pe DN 1, km. 149+500 m, pe raza loc. Timișul de Sus, jud. B., vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu pe cale de excepție, însă în procedura analizării legalității actului constatator, plângerea contravențională pendinte apare ca fiind fondată în considerarea argumentelor ce vizează neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile OG nr. 2/2001.
Astfel, art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că este act administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
De asemenea, art. 34 al. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului”, dând așadar caracter administrativ proceselor – verbal de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Totodată, din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, instanța reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”.
Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în sarcina societății petente în format electronic un proces – verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat petentei în modalitatea prevăzută în Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzută în OG nr. 2/2001. Ori, nici dispozițiile OG nr. 2/2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge.
Rezultă, așadar, că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001, instanța va admite ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 02.12.2013 de către CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C., ca fiind nelegal întocmit.
Văzând dispozițiile art. 451 și urm. Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. D. C., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, .. 3, ., .-Năsăud, și cu domiciliul procesual ales la SCA F. și Asociații, în Bistrița, .. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata C. SA- C., cu sediul în mun. București, . nr. 401A, sector 6 având CUI_ și înregistrată la ORC sub nr.J_ și, în consecință:
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 02.12.2013, ca nelegal întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din 26.02. 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. LAURADAN L.
RED/DACT
MNL/M.
04.03.14-4 ex.
| ← Revendicare mobiliară. Încheierea nr. 1366/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9768/2014.... → |
|---|
