Plângere contravenţională. Sentința nr. 788/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 788/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 5711/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 788/2014
Ședința publică din data de 10 Februarie 2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. N. L., judecător
GREFIER: G. A.-M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul H. D. M., împotriva procesului verbal ., nr._ întocmit la data de 03.06.2013 de intimatul I. BN - B. RUTIER BISTRIȚA.
Cauza s-a judecat în fond la data de 27 ianuarie 2014, concluziile și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, dată la care instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2014 iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de azi 10 februarie 2014.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul H. D. M. a solicitat anularea procesului verbal . nr._/03.06.2013 încheiat de I. BN, ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare arată că a fost pe nedrept sancționat întrucât a respectat culoarea semaforului și a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea trecerii de pietoni.
Petentul invocă nulitatea procesului verbal - pe motiv că agentul constatator nu a prezentat toate împrejurările faptei și a încadrat greșit fapta, încălcând astfel prevederile art. 16 din OG 2/2001 - prezumția de nevinovăție, precum și aplicarea principiului „în dubio pro reo”.
În drept invocă prev. art. 16, 17, 18 și 32 din OG 2/2001, art. 111 din OUG 195/2002, art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6), a solicitat verificarea ordinului de serviciu al agentului constatator și depunerea probei video.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic.
În motivare arată că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) lit. „d" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 03.06.2013 la ora 10:45 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Bulevardul Independenței din Bistrița și a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric de la trecerea pentru pietoni din fața bisericii „Sfânta A.". Pentru această faptă s-au aplicat sancțiunea contravențională principală constând în 4 puncte-amendă în valoare de 300 de lei (minimul special) și sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiunile „am lăsat pietonii să treacă și am trecut pe culoarea verde a semaforului”. Obiecțiunile au fost consemnate la rubrica „alte mențiuni" a procesului-verbal.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 a căror lipsă este sancționată cu nulitatea. Descrierea faptei este corectă și completă. De asemenea. încadrarea juridică este corectă - art. 100 alin. (3) lit. „d" din OUG nr. 195/2002 republicată fiind textul care prevede atât contravenția cât și sancțiunile aplicabile.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit de agentul constatator în baza unor constatări directe, personale.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 al.l din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. În acest sens, Curtea s-a pronunțat în mod constant, în favoarea prezumției de temeinicie a actului administrativ întocmit de un agent competent aflat în exercitarea atribuțiunilor sale. Cităm din jurisprudența C.E.D.O. Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei (2005).
Prezumția de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, consacrată în practica judiciară, este expresia competenței de constatare atribuită de stat, în concordanță cu normele legale (Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003).
Ulterior, la sugestia petentului, care a solicitat în plângerea contravențională depunerea probei video, intimatul a solicitat la rândul său Primăriei Municipiului Bistrița înregistrarea video efectuată de camerele de supraveghere ale primăriei. Din conținutul înregistrării comunicate de Primăria Bistrița rezultă că autoturismul condus de petent, al cărui număr de înmatriculare este lizibil la apropierea de cameră, a circulat pe banda a doua de circulație, a oprit la culoarea roșie a semaforului pentru a lăsa pietonii să traverseze și și-a continuat deplasarea pe culoarea roșie a semaforului, în timp ce toate celelalte vehicule oprite la semafor au rămas în continuare oprite până la apariția culorii verzi. Înregistrarea video este completată de imagini foto în format digital care dovedesc fără nici un dubiu că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a trecut pe culoarea roșie a semaforului, proba solicitată de petent, chiar dacă nu a fost vizionată de agentul care a constatat fapta în mod direct, fiind edificatoare cu privire la corectitudinea constatării.
În privința ordinului de serviciu solicitat de petent, învederează că nu există nicio normă care să prevadă exercitarea atribuțiunilor de serviciu zilnice în baza unui astfel de document, motiv pentru care nici nu se utilizează „ordin de serviciu" în activitățile curente - de altfel, petentul nu a fost în măsură să indice un temei legal pe care să își întemeieze această solicitare.
Sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001 și sunt proporționale cu gravitatea faptei.
În drept invocă prev. art. 100 alin. (3) lit. „d" din OUG nr. 195/2002 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 23-24) și un CD care conține înregistrarea video pusă la dispoziție de Primăria Bistrița.
Petentul a depus la dosar Răspuns la întâmpinare prin care solicită anularea procesului verbal pentru motivele de nulitate arătat în acțiune, și la care intimatul nu i-a răspuns.
De asemenea, arată că sancțiunea nu a fost aplicată în raport cu gravitatea faptei săvârșite.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._, încheiat la data de 03.06.2013, ora 10,50, de reprezentanții intimatului, petentul H. D. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 republicată, cu amendă în cuantum de 300 lei, fiind dispusă și reținerea permisului de conducere.
S-a reținut prin procesul verbal că, în data de 03.06.2013, ora 10,45, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune la trecerea pentru pietoni din fața Bisericii Sf. A..
Starea de fapt reținută în procesul verbal întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 republicată potrivit cărora semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
Din procesul verbal de contravenție instanța constată că acesta a fost încheiat în prezența petentului, care l-a semnat menționând la rubrica „obiecțiuni” că „am lăsat pietonii să treacă și am trecut după aceea pe culoarea verde a semaforului”, cu respectarea prevederilor OG 2/2001.
Față de beneficiul prezumției de nevinovăție, este de observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cât privește controversa legată de valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea lui probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea în acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața instanței, având implicit și valoare, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină Convenției.
Concordant, în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile. Pe de altă parte, prin hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Iussila împotriva Finlandei, Curtea evidențiază existența unor distincții între „infracțiuni”, ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu mențiunea că garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea”.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt constatat de către agentul constatator-instrumentator și consemnată în cuprinsul acestuia, atâta vreme cât cel sancționat nu produce nicio probă în dovedirea unei situații contrare; instanța nu poate aprecia că un proces verbal de contravenție întocmit pe baza unor situații constatate de un agent al autorității publice, învestit de lege cu competența de a constata contravențiile respective, nu mai prezintă nicio relevanță probatorie odată formulată plângerea contravențională și că acesta se impune a fi desființat exclusiv în considerarea prezumției de nevinovăție a contravenientului în condițiile unei atitudini pasive din partea acestuia.
Jurisprudența Curții de la Strasbourg este constantă în a aprecia că garanțiile procesului echitabil edictate prin prevederile art. 6 din Convenție sunt pe deplin respectate dacă părții îi este judecată cauza de o instanță independentă, imparțială, care îi respectă dreptul la apărare, cu luarea în considerare a tuturor susținerilor și probelor aduse în discuție, astfel că în cauza B. contra României, Curtea a reținut că art. 6 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile unei proceduri care să-i respecte cerințele în toate etapele (inclusiv cu privire la organismele administrative), cu condiția ca aceste organisme să se supună controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează art.6.
Această concluzie reiese inclusiv din considerentele hotărârii pronunțate în cauza A. împotriva României, prin care România a fost condamnată pe considerentul nerespectării dreptului la apărare al petentului în faza judiciară și nu pentru motivul nerespectării garanțiilor specifice acuzațiilor în materie penală în faza administrativă; în plus, la epoca pronunțării menționate hotărâri, în legea contravențională română există posibilitatea transformării sancțiunii amenzii neexecutate în pedeapsa închisorii contravenționale (ex. art. 16 din Legea 61/1991), ceea ce conducea facil la calificarea faptei ca fiind una din sfera penală, chiar dacă formal aceasta nu se integra în aceasta sferă; la data analizei, prin dispozițiile OUG nr. 58/2002, astfel de prevederi au fost abrogate.
Contrar aserțiunilor petentului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție ar fi afectat de nulitate prin nerespectarea de către agentul constatator a disp. art. 16-1 din OG 2/2001, în sensul că fapta sa nu este descrisă prin indicarea tuturor împrejurărilor care să conducă la o corectă apreciere a gravității ei și la o evaluare a unui eventual prejudiciu, instanța reține că descrierea faptei este corectă și completă, în sensul indicării faptului că a trecut pe culoarea roșie a semaforului aflat în funcțiune, indicându-se și locul săvârșirii faptei în „mun. Bistrița, pe . pentru pietoni din fața Bisericii Sf. A.”, încadrarea juridică fiind corectă prin indicarea textului sancționator ca fiind art. 100 alin. (3) lit. „d" din OUG nr. 195/2002 republicată prevede atât contravenția cât și sancțiunile aplicabile.
Potrivit textului de lege mai sus citat, „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Ca atare, este suficient a se constata că un contravenient prin acțiunea sa de a se deplasa în trafic nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului pentru a săvârși fapta prescrisă de articolul de lege amintit, nefiind necesar a se reține vreo împrejurare care să imprime acțiunii ilicite caracterul de contravenție sau să determine printr-un eventual prejudiciu adus unui alt participant la circulația rutieră gravitatea faptei, aceasta fiind o contravenție de pericol în sine înafara evidențierii vreunui element definitoriu pentru aprecierea sa, într-un anume context.
Din perspectiva temeiniciei actului sancționator supus analizei în prezenta cauză, reținând din procesul-verbal întocmit la data de 27.01.2014, în camera de consiliu, semnat de petent care a fost de față la vizionarea înregistrării video de pe CD-ul depus la dosar la sugestia petentului, ( care a solicitat în plângerea contravențională depunerea probei video, intimatul solicitând la rândul său Primăriei Municipiului Bistrița înregistrarea video efectuată de camerele de supraveghere ale primăriei) că autoturismul condus de petent, al cărui număr de înmatriculare este lizibil la apropierea de cameră, a circulat pe banda a doua de circulație, a oprit la culoarea roșie a semaforului pentru a lăsa pietonii să traverseze și și-a continuat deplasarea pe culoarea roșie a semaforului, deși toate celelalte vehicule oprite la semafor atât pe partea sa de mers cât și cele de pe partea opusă au rămas în continuare oprite până la apariția culorii verzi.
Trebuie de asemenea reținut că înregistrarea video este completată de 4 imagini foto în format digital pe care de asemenea instanța în prezența petentului le-a vizualizat și care dovedesc fără nici un dubiu că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a trecut pe culoarea roșie a semaforului, proba solicitată de petent fiind edificatoare cu privire la corectitudinea constatării.
Referitor la motivul de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție pe care petentul l-a indicat în plângere ca motiv prevăzut de art. 16 alin1 și art. 17 din OG 2/2001 și anume lipsa din actul sancționator a calității agentului constatator, instanța constată că nici acesta nu subzistă, deoarece în procesul-verbal se consemnează la rubrica „Agent constatator” – Ag M. V. – S. B. Rutier”, așa încât se deduce că este vorba de agentul de poliție din cadrul biroului rutier al I. Bistrița-Năsăud. Totodată, în privința ordinului de serviciu solicitat de petent, instanța reține că nu există nicio normă care să prevadă exercitarea atribuțiunilor de serviciu zilnice în baza unui astfel de document, petentul neindicând un temei legal pe care să își întemeieze această solicitare.
Raportat la considerentele mai sus expuse,văzând că petentul, deși a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie ale procesului verbal, nu a făcut dovada existenței vreunuia dintre acestea pentru a conduce la desființarea lui, instanța constată că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit ,văzând că petentului i s-a aplicat amenda în cuantumul corespunzător gradului de pericol social al faptei, urmează ca în baza art. 34 din OG 2/2001, să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină ca temeinic și legal procesul verbal . nr._, încheiat la 03.06.2013 de reprezentantul intimatului.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. D. M., CNP_, cu domiciliul în T., .. 25, jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.06.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. G. A.-M.
RED./DACT.
MNL/M./R.
28.02.2014/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 4045/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
