Prestaţie tabulară. Sentința nr. 4045/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4045/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 9494/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. 9._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4045/2014
Ședința publică din data de 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol judecarea cauzei civil formulată de reclamații P. M. și P. V., împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - ADM. BAZINALĂ DE A. S.- TISA- SGA BISTRIȚA și intervenienta C. (N. G.) GAFTIȚA, având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta P. V., reprezentanta pârâtei, consilier juridic R. N. și intervenienta C. (n. G.) Gaftița, identificată cu date de CI, ., nr._, asistată de avocat F. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a depus la dosar, prin fax, la data 15.05.2014, de către pârâtă „note de ședință”, într-un singur exemplar.
Reclamanta P. V., învederează instanței că nu a fost discutată excepția conexității în dosarul nr. 11._, motivat de faptul că reclamanta din dosarul nr._/190/2013, intervenientă în prezenta cauză, a formulat precizare sau extindere de acțiune, prin care se solicită extinderea cadrului procesual prin citarea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a acordat termen la data de 16.06.2014.
Instanța pune în discuție natura cererii formulate de intervenienta C. Gaftița, la finalul notelor de ședință depuse la dosar la termenul precedent de judecată, cererea prin care se solicită citarea în calitate de pârât a Statului Român prin Ministrul Finanțelor.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, arată că titularul dreptului de proprietate a terenului învecinat este Statul Român astfel încât se impune extinderea cadrului procesual și introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererea fiind o cerere de arătare a titularului dreptului.
Reprezentanta pârâtei, consilier juridic R. N., arată că este de acord cu cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de către intervenienta C. (născută G.) Gaftița, astfel cum a arătat și prin notele comunicate la dosar prin fax la data de 15.05.2014.
Reclamanta P. V., arată că, în opinia sa, este inadmisibilă cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de către reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, deoarece potrivit art. 75 Cod pr. civ. o astfel de cerere poate fi formulată numai de către pârâtul chemat în judecată printr-o acțiune, pârât care deține un bun pentru altul, astfel că în cauza de față calitatea de pârât o are Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Națională Apele Române, iar intervenienta este titulara cererii de intervenție, care este similară unei cereri de chemare în judecată, astfel că nu are calitatea de pârât în niciuna din cererile care fac obiectul prezentului dosar, pentru a invoca procedura arătării titularului dreptului.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, arată că reclamanții nu au formulat cererea împotriva Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Națională Apele Române, ci împotriva Administrația Națională Apele Române - ADM. Bazinală De A. S. – Tisa - SGA Bistrița.
Instanța, deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului, formulată de către intervenienta C. (născută G.) Gaftița, având în vedere lămuririle orale formulate de către reprezentantul intervenientei potrivit cărora cererea formulată este o cerere de arătare a titularului dreptului, văzând dispozițiile art. 75 Cod de procedură civilă unde se arată că o astfel de cerere poate fi formulată doar de pârât :
- respinge ca inadmisibilă cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de către intervenienta C. (născută G.) Gaftița.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, invocată de interveninta C. Gaftița.
Reclamanta P. V., în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, invocată de către intervenientă, arată că în opinia sa această partea nu are calitate și interes să invoce această excepție, dacă ar fi făcut o cerere de intervenție alăturat pârâtei chemate în judecată, în interesul acesteia, ar fi putut să tindă la respingerea acțiunii. Astfel că, formulând o cerere de intervenție în interes propriu care nu are nicio legătură cu pârâta din prezentul dosar, intervenienta nu are nici calitate și nici interes să invoce această excepție, numai că fiind o excepție de ordine publică, instanța o poate pune în discuție din oficiu. Arată că obiectul procesului îl reprezintă o suprafață de teren care reprezintă proprietatea domeniului public, iar pârâta Administrația Națională Apele Române, are calitate de reprezentant al Statului Român, care deține domeniul public conform art. 4 alin. 2 din Legea 107/1996. Precizează că, a chemat în judecată Administrația Națională Apele Române, astfel cum rezultă din conținutul acțiunii și din întâmpinarea depusă la cererea de intervenție, în calitate de reprezentant al Statului Român.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, arată că acțiunea introductivă a fost formulată de către reclamanți împotriva Administrației Naționale Apele Române și nu împotriva Statul Român prin Administrația Națională Apele Române, astfel cum susține reclamanta P. V.. În legea apelor nu a observat să se menționeze expres că Statul Român este reprezentat de către Administrația Națională Apele Române în fața instanțelor de judecată.
Instanța, apreciază că intervenienta C. (născută G.) Gaftița, fiind parte în dosar are calitate și interesul de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, având în vedere faptul că a solicitat prin cererea de intervenție respingerea acțiunii reclamanților și având în vedere faptul că este vorba de o excepție de ordine publică.
Reprezentanta pârâtei Administrația Națională Apele Române, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intervenientă, menționează că, potrivit OUG nr. 107/2002, Administrația Națională Apele Române este instituție publică de interes național cu personalite juridică, administrând bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute de art. 136 alin. 3 din Constituție, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, în replică, arată că nu a contestat dreptul de administrare a pârâtei ci dreptul de a sta în judecată pentru Statului Român, față de dispozițiile art. 223 Cod civil.
Reclamanta P. V., menționează că invocând prevederile Legii nr. 107/1996 a înțeles să cheme în judecată Statul Român prin Administrația Națională Apele Române și solicită instanței a lua act de această mențiune și a cita în cauză în calitate de pârât Statul Român, apreciind că era un lucru de la sine înțeles ce rezulta din motivarea acțiunii.
Reprezentantul intervenientei, arată că din susținerile reclamantei P. V. reiese că aceasta tinde să-și modifice acțiunea și în temeiul art. 204 Cod de procedură civilă invocă tardivitatea modificării de acțiune.
În replică, reclamanta P. V., arată că nu este o modificare de acțiune ci o precizarea a unei omisiuni care reprezintă o greșeală materială.
Instanța apreciază că cererea reclamantei P. V. de citarea în cauză a Staul Român prin Administrația Națională Apele Române este o modificare de acțiune iar nu o îndreptarea a greșelilor materiale din cerere, fiind practic schimbat pârâtul din acțiunea inițială, astfel încât având în vedere prevederile art. 204 Cod de procedură civilă raportat la art. 185, decade reclamanta din dreptul de a modifica acțiunea.
Instanța, în deliberare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, având în vedere că prin acțiunea formulată se tinde la dobândirea dreptului de proprietate, judecata trebuie să se facă în contradictoriu cu titularul acestui drept iar pârâta din cauză are calitatea de administrator al terenului în litigiu iar nu de proprietar, motiv pentru care:
- admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, invocată de către intervenientă.
Instanța, pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei C. (născută G.) Gaftița, invocată de către reclamanți.
Reclamanta P. V., arată că, conform art. 495 cod civil invocat de către intervenientă, aluviunea este în folosul proprietarului riveran. Intervenienta a fost proprietarul riveran al terenului până în anul 1997, când a început să-și înstrăineze, pe bucăți, terenul pe care l-au dobândit ulterior, succesiv reclamanții, astfel că în prezent intervenienta nu are nicio legătură cu malul apei și nu este proprietar riveran, proprietatea intervenientei aflându-se peste drum de proprietatea sa și de râul Bistrița, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, solicită respingerea excepției, învederând împrejurarea că, într-adevăr intervenienta a fost proprietara acestui teren, dar aluviunea se dobândește treptat și nu se dobândește la momentul solicitării instanței, astfel încât și reclamanții care invocă același drept asupra terenului în litigiu, au cumpărat ulterior alipirii terenului, astfel că în opinia sa intervenienta are calitate procesuală activă de a solicita constatarea dobândirii acestui drept prin accesiune.
Reprezentanta pârâtei Administrația Națională Apele Române, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei C. (născută G.) Gaftița, invocată de către reclamanți.
Instanța, în deliberare cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei C. Gaftița, invocată de către reclamanți, având în vedere că prin cererea de intervenție se invocă dobândirea unui drept de proprietate, iar pentru formularea unei astfel de cereri legea nu prevede o calitate specială, aspectele invocate cu privire la îndeplinirea condițiilor de dobândire a acestui drept fiind aspecte legate de temeinicia acțiunii iar nu aspecte legate de calitatea procesuală, acestea urmând a fi analizat odată cu fondul cauzei, motiv pentru care:
- respinge excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei, invocată de reclamanți.
Instanța, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților în raport de cererea de intervenție, întrucât cererea este formulată în contradictoriu cu reclamanții.
Reclamanta P. V. arată că sunt singurii în contradictoriu cu care a înțeles intervenienta să se judece, ori în raport de împrejurările de fapt și de prevederile Legii nr. 107/1996, terenul nu poate aparține decât domeniului public al statului, precizând că nu au pretins că sunt proprietarii terenului în litigiu însă tind pe calea unei acțiuni să demonstreze că au dobândit prin accesiune aceea formațiune de teren care face parte din domeniul public al statului.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, solicită respingerea excepției, față de capetele de cerere privind revendicarea și grănițuirea, este indiscutabil că reclamanții au calitate procesuală pasivă față de cererea de intervenție, însă, chiar și față de primul capăt de cerere, prin prisma cererii introductive au calitate procesuală pasivă având în vedere solicitarea intervenientei de citare în cauză a Statului Român ca și pârât, dreptul s-a cerut a fi stabilit în opozabilitate cu titularul terenului învecinat având în vedere motivul de drept material invocat, respectiv accesiunea imobiliară naturală.
Reclamanta P. V., în replică, arată că cererea de revendicare și cea de grănițuire sunt cereri accesorii a cărei soartă depinde de cererea principală.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamanților în raport de cererea de intervenție.
Reprezentantul intervenientei C. Gaftița menționează că în situația admiterii excepției nici cererea introductivă și nici cererea de intervenție nu mai au pârât, arată că înțelege să invoce excepția litispendenței, raportat la acțiunea înregistrată în dosarul nr. 11._ .
Instanța, față de excepția litispendenței, apreciază că aceasta este inadmisibilă în raportat de prevederile art. 138 alin. 3 Cod de procedură civilă, excepția putând fi invocată în fața instanței ulterior sesizate, motiv pentru care: respinge excepția.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității formulării cererii de arătare a titularului dreptului de către pârâtă și pune în discuție părților excepția invocată.
Reprezentanta pârâtei Administrația Națională Apele Române, solicită respingerea excepției.
Reprezentantul intervenientei C. (născută G.) Gaftița, solicită admiterea excepției.
Reclamanta P. V., artă că lasă la aprecierea instanței soluția privind cererea de arătare a titularului dreptului.
Instanța, în deliberare cu privire la excepția tardivității formulării cererii de arătare a titularului dreptului de către pârâtă, având în vedere prevederile art. 76 Cod pr. civ. precum și faptul că termenul de formulare a unei astfel de cereri a fost depășit, admite excepția tardivității formulării cererii de arătare a titularului dreptului și în conformitate cu art.185 Cod pr. civ. decade pârâta din dreptul de a formula o astfel de cerere.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților în raport de cererea de intervenție.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamații P. M. și P. V. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - ADM. BAZINALĂ DE A. S.- TISA- SGA BISTRIȚA, să constate că au dobândit, prin accesiune imobiliară naturală, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cca. 500 mp, situat în localitatea Bistrița Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, având ca vecinătăți: Vest - căminul cultural; Est - G. I.; Nord -Drumul Comunal P. Bârgăului - Colibița ; Sud - proprietatea reclamanților și Râul Bistrița Ardeleană; să dispună înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului menționat.
În motivare reclamanții arată că dețin în proprietate imobilul - teren în suprafața de 2027 mp și construcție - situat în Bistrița Bârgăului, . A, județul Bistrița-Năsăud, pe care l-au dobândit în anul 2009, prin acte succesive, după cum urmează: actul de adjudecare din 12.02.2009, întocmit de B.E.J. M. M. în dosar nr. 168/Ex/2007, privind cumpărarea la licitație publică de către reclamantul P. M. a casei de locuit, împreună cu terenul în suprafață de 1562 mp, înscris în C.F. nr. 2902/N Bistrița Bârgăului, cu nr. cadastral 296/2; contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 59/02.02.2009 de B.N.P. T. I., încheiat între reclamanta P. V. - în calitate de cumpărătoare, numiții C. N. C. și C. O. M. calitate de vânzători, cu privire la terenul în suprafață 255 mp, înscris în C.F. nr. 2903/N Bistrița Bârgăului, cu nr. cadastral 296/1 și la terenul în suprafață de 210 mp, înscris în C.F. 2903/N Bistrița Bârgăului, cu nr. cadastral 296/3 .
Toate cele trei suprafețe de teren descrise mai sus alcătuiesc un tot unitar, aflându-se unul în continuarea celuilalt. Corpul de proprietate din . - de 2027 mp - înscris în trecut în C.F. nr. 1858, cu nr. top 1516/1, a fost parcelat și a dobândit numere cadastrale noi (296/1, 296/2, 296/3) cu ocazia ieșirii din indiviziune dintre foștii coproprietari, G. Gaftița și T. D., conform actului de parcelare autentificat sub nr. 3386/2005 de B.N.P. V. Marsineta.
Actul de parcelare din 2005 a fost întocmit în baza raportului de expertiză tehnică și a schiței anexă realizate de expert V. N., această din urmă schiță constituind parte integrantă din actul de parcelare și ieșire din indiviziune și fiind vizată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr.2875/12.09.2005. Ulterior partajului, foștii coproprietari au vândut parcelele cadastrale astfel delimitate către numitul C. N. C., iar reclamanții le-au dobândit de la acesta, potrivit actelor juridice prezentate mai sus.
Schița C.F. întocmită de expert V. N. evidențiază faptul că latura sudica a terenului proprietatea reclamanților 2027 mp, este riverană pe întreaga sa lungime - 56,40 metri liniari - cu râul Bistrița.
După ce au fost terminate lucrările de modernizare a locuinței, în anul 2010 reclamanții au realizat împrejmuirea întregului perimetru (mai puțin a laturii dinspre râu), procedând în prealabil la efectuarea unei expertize topo. În acest context, au realizat că în porțiunea dinspre spatele casei, respectiv spre râu (cu precădere colțul dinspre râu și căminul cultural, Sud - Vest) - până la limita cu râul, mai precis până-n albia minoră a acestuia - există o porțiune de teren acoperită de vegetație, ce excede suprafața dobândită.
Această porțiune este o parte dintr-o formațiune tip insulă, situată în prundul râului (în albia majoră). La nivelul uneia din laturi, extremitatea sudică este delimitată de râu, iar în extremitatea dinspre casă, insula este separată printr-un soi de albie secundară desecată.
Formațiunea insulară se prelungește spre vest - dincolo de limitele proprietății reclamanților, până în vecinătatea podului de după căminul cultural (denumit pe plan local sală de nunți).
Brațul secundar (albia desecată) descrie brusc în acel loc, o curbă mai pronunțată, ca mai apoi să reîntâlnească râul Bistrița în albia lui minoră.
Respectiva porțiune a insulei, aferentă terenului reclamanților, ce constituie o cotă-parte din integralitatea insulei descrise anterior, măsoară după aprecierea acestora cca. 500 mp.
Constatând că Administrația Apelor nu este interesată de această formațiune - lăsând-o astfel la îndemâna speculatorilor imobiliari, cum terenul reclamanților este limitrof acestei formațiuni căreia i s-a adăugat, ipotetic prin anul 2007-2008, în baza disp. art. 568-575 Cod Civil, cu disconfortul de rigoare, se regăsesc în situația de a revendica respectiva suprafață pe calea accesiunii imobiliare naturale.
În drept au invocat prev. art. 568-575 N.C-civil, art. 35 alin. 5 din Legea 7/1996.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-13), au solicitat interogatoriul pârâtei, efectuarea unei expertize de specialitate și proba testimonială.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanții P. M. și P. V..
În motivare arată că, reclamanții au dobândit un imobil teren în suprafața de 2027 mp și construcție situat în Bistrița Bârgăului, . A, județul Bistrița Năsăud, în anul 2009 prin acte succesive, iar latura sudica a terenului (porțiunea din spatele casei) este riverana pe întreaga lungime - 56,40 metri liniari cu râul Bistrița.
Reclamanții arata că, aceasta porțiune este o parte dintr-o formațiune tip insulă, situată în albia majoră a râului.
Art. 3 din Legea nr.107/1996 legea apelor stipulează: ,,aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja marii, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificații, marea teritoriala și fundul apelor maritime".
Conform prevederilor art.4 alin(2) din Legea nr.107/1996 cu modificările și completările ulterioare „apele din domeniul public se dau în administrarea Administrației Naționale „Apele Romane” de către autoritatea publica centrala din domeniul apelor, în condițiile legii. " Totodată art. 3 alin(3) din Legea nr.107/1996 prevede că: „ Insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparțin proprietarului albiei apei. Codul civil la art. 573 alin(2) prevede același lucru și anume: „insulele și prundișurile care nu sunt în legătura cu terenurile cu malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei. Mai mult de atât art. 3 din Ordinul Ministerului mediului și Gospodăririi Apelor nr. 326 din 12 martie 2007 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apa care aparțin domeniului public al statului, arată că: „în conformitate cu art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp, malurile și cuvetele lacurilor, iar conform alin. (3), insulele care nu sunt în legătură cu terenurile de mal la nivelul mediu al apei aparțin proprietarului albiei".
Malurile albiei minore fiind definite în conformitate cu art. 11 din Legea 107/1996, astfel: „(1) Prin malurile albiei minore se înțelege formele geomorfologice de teren existente la cota corespunzătoare scurgerii apei prin secțiunea respectiva a albiei minore. În cazul în care la cota respectiva se întâlnesc forme geomorfologice cu pante abrupte și înalte, în plan vertical, acestea se vor include până la cota lor maximă în definirea malurilor și vor aparține albiei minore. (2) Dacă malurile sunt consolidate natural sau prin lucrări, zona consolidată face parte din albia minoră”.
Această formațiune tip insulă așa cum o denumesc reclamanții, nu are nici o legătură cu terenul cu mal la nivelul mediu al apei, al reclamanților, iar așa cum a arătat mai sus conform prevederilor art. 3 alin(3) din Legea nr.107/1996, art.3 din Ordin nr.326 din 12 martie 2007, respectiv art. 573 alin(2)din Codul civil, „insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparțin proprietarului albiei apei, proprietarul albiei fiind în speța Statul R., în administrarea Administrației Naționale ,, Apele Romane ".
În consecința arată că în speță, această formațiune tip insulă se află în domeniul public al statului și în administrarea Administrației Naționale „Apele Române”.
Având în vedre faptul că reclamanții P. M. și P. V. solicită instanței, să constate faptul că au dobândit prin accesiune imobiliară naturală dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 500 mp teren care este situat în vecinătatea râului Bistrița Ardeleana, trebuie respectate anumite proceduri prevăzute de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor, Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate imobiliara nr. 139/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentelor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara nr.634/2006, respectiv pct.3(5) lit. c în care se specifică „în cazul în care una sau mai multe vecinătăți ale parcelei sunt drumuri clasificate, căi ferate, ape, procesul verbal de vecinătate trebuie semnat și stampilat de reprezentantul instituției care le are în administrare, precum și Ordinul nr.326/2007 al ministerului mediului și gospodăririi apelor privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă care aparțin domeniului public al statului.
Prin urmare acest proces verbal trebuie semnat în mod obligatoriu de către reprezentanții Administrația Naționale ,,Apele Române”- ABAST Cluj prin Sistemul de Gospodărire a Apelor, instituție care administrează apele aflate în domeniul public al statului.
În drept, a invocat prev. art. 205 și urm N.C pr.civ ; art.3, art.3 alin(3) ; art.4 alin(2); art. 11 din Legea nr. 107/1996 ; art.6 ; art. 10 ; art. 12 ; art.l6 din Ordin nr.36 din 12 martie 2007; art.573 alin(2) C.civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 30-31).
În data de 07.02.2014, numita C. (n. G.) GAFTIȚA a formulat cerere de intervenție principială, prin care, în contradictoriu cu reclamanții, a solicitat admiterea în principiu a cererii sale, care are practic același obiect cu cererea introductivă din prezentul dosar, ceea ce fundamentează interesul său de a interveni în prezenta pricină; respingerea cererii introductive formulate de reclamanți și, pe cale de consecință: să se constate că intervenienta a dobândit prin aluviune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 469 mp, ce constituie acces la Râul Bistrița, având ca vecinătăți: Râul Bistrița, teren viran, P. M. și P. V. și G. I., identificat în . extrajudiciară anexată; să se stabilească linia de metă între proprietatea intervenientei indicată la petitul 1 de mai sus și cea a reclamanților înscrisă în CF_ Bistrița-Bârgăului (CF vechi 2902/N) și să oblige pârâții de a-și retrage gardul pe limita de proprietate cumpărată și înscrisă în cartea funciară, precum și de a se abține de la orice faptă prin care se aduce atingere exercițiului deplin al dreptului de proprietate al intervenientei; să instituie o servitute de trecere cu piciorul și cu animale pe terenul pârâților, respectiv pe nr. cad. 296/1 în suprafață de 255 mp pentru a i se asigura accesul la terenul în suprafață de 469 mp (capătul 1 de cerere de mai sus), loc lipsit de acces la calea publică; să se dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al intervenientei, potrivit petitului 1 de mai sus și a dreptului de servitute potrivit capătului 3 de cerere.
Precizează faptul că, petitele 1-4 de mai sus fac și obiectul Dosarului 11._, fără termen stabilit, în care intervenienta are calitatea de reclamantă iar reclamanții din prezentul dosar au calitatea de pârâți.
Raportat la acest aspect și după admiterea în principiu a prezentei intervenții, invocă excepția litispendenței raportat la cele 2 dosare (prezentul și Dosarul 11._ ), la părțile și obiectul acestora.
În motivare arată că, așa cum se poate observa din coala de carte funciară 1858 a loc. Bistrița-Bârgăului, intervenienta a fost proprietara tabulară a numerelor topografice 1518 și 1519, în prezent numerele cadastrale 296/1, 296/2 și 296/3 (înscriere de sub B6 în vechea coală de CF). Aceste numere cadastrale, au constituit un singur număr topografic cu suprafața totală de 2.027 mp și au fost parcelate prin Actul de parcelare de teren și ieșire din indiviziune aut.nr.3386/13.09.2005 (BNP V. Marsineta).
Numerele cadastrale 296/1, 296/2 și 296/3 au fost înstrăinate pe rând, astfel: nr. cad. 296/2 prin Actul de parcelare de teren și ieșire din indiviziune aut.nr.3386/13.09.2005 (BNP V. Marsineta), înscris în CF 2902/N Bistrița-Bârgăului; nr. cad. 296/1 (255 mp) și 296/2 (210 mp) către C. N.-C. și C. O.-M. prin contractul autentic de vânzare-cumpărare 1032/2006 (BNP G. G.).
Aceste înstrăinări s-au făcut prin acte notariale fără însă a se identifica și localiza prin măsurători la fața locului suprafețele topografice înstrăinate.
De pildă, la momentul înstrăinării nr. cad. 296/1 (s=255 mp) intervenienta a fost convinsă că înstrăinează partea din spatele casei pârâților, limitrofă Râului Bistrița și nicidecum drumul de acces la apă. Nu a intenționat niciodată să vândă tocmai drumul pe care ea și toți vecinii îl foloseau pentru adăpatul animalelor, așa cum au confirmat și pârâții (în dosarul nr. 10._ ). Aceste aspecte pot fi confirmate de vecinii care au cunoscut înțelegerea dintre intervenientă și cumpărătorii C. cu privire la acest drum în sensul ca aceștia să nu închidă drumul care le este atât de necesar pentru animale.
Pe de altă parte, în expertiza întocmită în Dosarul 10._, chiar expertul B. O. arată faptul că "analizând coala evolutivă a CF 1858 a localității Bistrița-Bârgăului, p.I, coala inițială din care s-au transcris nr. cadastrale 296/1, 296/2, 296/3 se observă că toate transferurile dreptului de proprietate s-au făcut pe cale notarială, fără executarea de măsurători în teren ".
Înțelegerea lor inițială este confirmată și de faptul că, deși au cumpărat proprietatea în anul 2009, pârâții nu au închis acest drum decât în 2012, la 2 ani după ce s-au mutat. Oricum suprafața folosită în prezent de către pârâții P. excede celei tabulare, cumpărate, exact cu suprafața de 469 mp, indicată la petitul 1 din prezenta cerere.
Cele 3 numere topografice - 296/1, 296/2 și 296/3, care în prezent formează practic un singur corp de avere (proprietari - pârâții P.), sunt despărțite de Râul Bistrița prin suprafața de 469 mp (capătul 1 din cerere) suprafață de teren formată de-a lungul timpului prin retragerea râului Bistrița și stăpânită de către familia intervenientei și apoi de către aceasta dinainte de anii 1950. Împreună cu drumul de acces ce constituie actualmente numărul cadastral 296/1 (supr. de 255 mp), terenul în suprafață de 469 mp a fost folosit până în anul 2012 de către intervenientă pentru adăpatul animalelor la Râul Bistrița. Pe această porțiune de 469 mp au fost la un moment dat pomi fructiferi (pruni, nuci), care au fost tăiați de pârâți după ce au ocupat abuziv această suprafață pe care o folosesc fără drept.
Mai arată faptul că în Registrul Agricol al comunei, intervenienta apare înregistrată și achită impozit pentru suprafața de 0,08 ha, pășune, peste drum, sens în care anexează adeverința nr.74/17.01.2012 emisă de Consiliul Local al comunei Bistrița-Bârgăului.
Apoi, întrucât suprafața de 469 mp este lipsită de acces la calea publică, așa cum constată expertul topograf O. B. G. în raportul de expertiză întocmit în Dosarul_/190/2012 al Judecătoriei Bistrița, (expertiză întocmită în deplină opozabilitate cu pârâții), în tem. art. 617 și art.618 alin. l din noul Cod civil, se impune stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu animale, tot timpul anului, pe numărul cadastral 296/1 (s=255 mp), teren proprietatea pârâților. Desigur, în condițiile în care nu se vor înțelege cu privire la valoarea despăgubirii, va solicita instanței stabilirea acestei despăgubiri.
În drept, a invocat prev. art.61 și urm. NCPC, art.138-139 NCPC, art.495-496 din vechiul Cod civil, art. 563 din Noul cod civil, art.617, art.618 alin. l din noul Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 47-87), a solicitat interogatoriul pârâților, proba testimonială, expertiză tehnică topografică și cercetare la fața locului.
În data de 13.03.2014, pârâta a depus la dosar Note de ședință prin care arată că se opune cererii de intervenție principală formulate de C. Gaftita.
În motivare arată că, C. Gaftita precizează ca petitele 1-4 enumerate în cererea de intervenție formulată fac și obiectul dosarului nr. l_, în care aceasta are calitatea de reclamantă iar reclamanții din prezentul dosar au calitatea de pârâți.
Cu toate că atât prezentul dosar - nr._ cat și cererea de intervenție principală - vizează dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 469 mp (500 mp) din punctul de vedere al pârâtei, această cerere este inadmisibilă ținând cont și de faptul că prezentul dosar - nr._ are ca obiect accesiunea, iar așa cum susține C. Gaftita cererea de intervenție, are același obiect cu dosarul nr. l_, respectiv grănițuirea.
În cazul admiterii cererii de intervenție, pârâta solicită instanței să aibă în vedere că art. 3 din Legea nr.107 1996 legea apelor stipulează: ,, aparțin domeniului public al statului apele de suprafața cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja marii, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime".
Legea Apelor nr.l07/1996 art.42 alin. I și 2 prevede următoarele: "(1) în situația în care un curs de apă își formează o albie noua, părăsind în mod natural pe cea veche, riveranii sau utilizatorii de apa pot sa solicite, prin derogare de la prevederile art. 496 din Codul civil, în termen de un an, aprobarea Administrației Naționale "Apele Romane" pentru readucerea apei în vechea albie, pe cheltuiala acestora. Litigiile se soluționează de instanțele judecătorești. (2) Dacă, în termen de un an hi la sfârșitul anului în care apa a părăsit albia, nu se formulează o cerere conform alin. (1), albia veche rămâne în proprietatea riveranilor, iar albia nouă se consideră albie naturală, se introduce în domeniul public al starului, se înregistrează în Cadastrul apelor și se să în administrarea Administrației Naționale «Apele Române»."
După cum se poate observa, legea apelor face referire la art.496 din Vechiul Codul civil, abrogat. Prevederile acestui articol se regăsesc în conținutul art. 570 din Noul Cod civil, și anume:,, proprietarul fondului riveran dobândește de asemenea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la țărmul respectiv"
În ședința publică din data de 14.03.2014, instanța a admis, în principiu, cererea de intervenție formulată.
În data de 03.04.2014, pârâta a depus la dosar Întâmpinare la cererea de intervenție prin care a arătat faptul că se opune acțiunii formulate de intervenienta C. Gaftita.
În motivare a arătat că, în aceasta speța sarcina probei revine intervenientei C. Gaftita, în sensul că, aceasta trebuie sa dovedească în primul rând că deține în proprietate un teren având ca vecinătate râul Bistrița și, în al doilea rând să dovedească că, majorarea suprafeței de teren s-a făcut prin mutarea naturală a cursului de apă.
Mai menționează faptul ca, în completarea la raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul B. O. în dosarul nr._/190/2012, având ca obiect uzucapiune, acesta recunoaște ca pe brațul respectiv „insula" la care se face referire, curge apa și având în vedere art.3 alin (3)-„ Insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparțin proprietarului albiei". În aceste condiții trebuie respectate anumite proceduri prevăzute de Ordinul Ministerului Administrației și Internelor, Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate imobiliara nr.139/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentelor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara nr.634/2006, respectiv pct.3(5) lit. c în care se specifică: „în cazul în care una sau mai multe vecinătăți ale parcelei sunt drumuri clasificate, căi ferate, ape, procesul verbal de vecinătate trebuie semnat și stampilat de reprezentantul instituției care le are în administrare ".
Iar conform Ordinului nr.326/2007 al ministerului mediului și gospodăririi apelor privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apa care aparțin domeniului public al statului, documentația de intabulare trebuie respectată.
În aceste condiții, acest proces verbal trebuie semnat în mod obligatoriu de către reprezentanții Administrația Naționale "Apele Romane" - ABAST Cluj prin Sistemul de Gospodărire a Apelor, instituție care administrează apele aflate în domeniul public al statului
În drept a invocat prev. art.205 și urm N.C.pr.civ; art.3, art.4alin(2); art.42 alin 1 și 2 din Legea nr. 107/1996; Ordinul nr.36/2007; Ordin nr. 134/2009.
În data de 04.04.2014, intervenienta a depus la dosar Note prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române - Adm. Bazinală De A. S.- Tisa-SGA Bistrița; Excepția conexității prezentului dosar cu Dosarul 11._, ambele dosare având ca obiect disputa asupra dreptului de proprietate privind exact același imobil teren.
În motivare arată că pârâta Administrația Națională Apele Române nu este și nu poate fi proprietar, dar nici nu justifică nici un drept asupra terenului obiect al acțiunii introductive, teren format treptat prin aluviunile Râului Bistrița.
Potrivit art.3 alin.2 raportat la Anexa I pct.1.3 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, fac parte din domeniul public al statului „apele de suprafață, cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și cu potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime, căile navigabile interioare".
Ca urmare, Statul Român - proprietar al domeniului public din care face parte albia minoră a Râului Bistrița - ar putea fi singurul care să aibă calitatea de pârât în prezenta cauză în care atât intervenienta cât și reclamanții pretind un drept de proprietate asupra terenului respectiv.
Ori potrivit art. 223 din Noul cod civil "în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens "
Ca urmare, intervenienta solicită admiterea excepției lipsei calității, și citarea în calitate de pârât a STATULUI ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în ., sector 5, cod_, București.
Cât privește excepția de conexitate a prezentului dosar cu Dosarul 11._ al Judecătoriei Bistrița, așa cum a motivat în cererea de intervenție acestea au același obiect material - imobilul teren în suprafață de 469 mp, iar pentru asigurarea unei bune judecăți a cauzei se impune soluționarea unitară și pronunțarea unei singure hotărâri, fiind incidente în cauză dispozițiile art.l39NCPC.
Reclamanții au depus la dosar Întâmpinare la cererea de intervenție formulată de intervenienta C. Gaftița, întâmpinare prin care invocă cu prioritate următoarele excepții procesuale: excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei; excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților.
În motivare arată că intervenienta nu are calitate procesuală activă în capătul principal al cererii de intervenție - privind pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate, în contradictoriu cu reclamanții - că ar fi dobândit pe calea accesiunii imobiliare naturale suprafața de teren pretinsă.
Accesiunea imobiliară naturală este definită ca reprezentând unirea, alipirea sau incorporarea a doua bunuri având proprietari diferiți, fără intervenția omului. Prin alipirea sau încorporarea bunului imobil accesoriu se ajunge ca lucrul rezultat sa formeze, de cele mai multe ori, un lucru nou. Titularul dreptului asupra imobilului mai important (fie din punct de vedere al destinației, fie din punct de vedere al valorii economice diferite) devine și titular al bunului mai puțin important.
Conform art. 495 C.civ, invocat de intervenienta "Aluviunea este în folosul proprietarului riveran....".
Din interpretarea literală, logică, teleologică și sistematică a textului de lege invocat de intervenientă, precum și a celor adiacente, rezultă indubitabil că exercițiul dreptului la acțiune în constatarea accesiunii imobiliare naturale aparține exclusiv proprietarului actual al terenului riveran.
În măsura în care fostul proprietar a înstrăinat în trecut - în raport de data promovării acțiunii (prin acte juridice consensuale și oneroase ), "terenul mai important", adică pe cel riveran la care se referă art .485 C. civ. și nu mai are nicio legătură de proprietate cu terenul riveran, acesta nu are legitimitatea de a solicita ulterior înstrăinării liber consimțite, pronunțarea unei hotărâri în constatarea accesiunii în favoarea sa și în detrimentul cumpărătorilor fondului "mai important".
Or, în prezenta cauza, începând cu anul 1997 și sfârșind cu anul 2005, C. Gaftita a înstrăinat prin contracte succesive de vânzare-cumpărare (inițial pe cote părți iar ulterior pe parcele cadastrale) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața totală de 2027 mp, teren dobândit de noi în proprietate la începutul anului 2009.
Mai arată că, cererea de grănițuire și cea în revendicare sunt accesorii în raport cu dreptul afirmat în primul capăt de cerere -(singurul capăt de cerere principal).
Potrivit art. 30 alin 4 C. proc. civ ." cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal".
În speța, intervenientă nu deține în proprietate, posesie sau folosință vreun teren învecinat proprietății reclamanților.
Casa și gospodăria acesteia nu au nicio legătură fizică actuală, în raport de terenul pe care îl pretinde și de imobilul (teren și construcții) proprietatea reclamanților, aflându-se vis-a-vis de aceștia, adică pe cealaltă parte a drumului comunal. Precizează că nici nu a pretins în cuprinsul cererii de intervenție contrariul.
Dacă ar susține, chiar în pofida evidenței, ca fiind și acestea cereri principale, reclamanții invocă, de asemenea, lipsa calității procesuale active a intervenientei. În practica judiciara și în literatura juridică, s-a statuat că cererea de grănițuire ar putea fi formulată nu numai de către proprietarul de terenuri limitrofe terenurilor părții adverse, dar și de către deținătorii unor eventuale dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Însă, în cazul în care cererea de grănițuire este întemeiată pe dreptul de proprietate și este asociată cu revendicarea, în mod obligatoriu se impune titularului demersului judiciar să-și justifice legitimarea procesuală activă prin susținerea și dovedirea dreptului imobiliar de proprietate. Cum, intervenienta nu dovedește îndeplinirea cerinței existenței unor terenuri limitrofe și a unui titlu actual de proprietate, ci se întemeiază în demersul său judiciar, doar pe un ipotetic drept de proprietate afirmat pe accesiunea imobiliară naturală - care nu este însă stabilită prin hotărâre judecătorească, aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita - pe cale principală - grănițuirea și revendicarea.
Ultimele două capete de cerere - constituirea servituții de trecere și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate justificat prin accesiunea naturală, au în mod cert caracterul unor cereri accesorii, în sensul disp. art. 30 alin 4 C . proc . civ, soluționarea lor depinzând de soluția ce ar urma să fie dată primului și singurului capăt de cerere principal.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților împotriva cărora este îndreptată cererea de intervenție, arată că aluviunile sunt definite de art.495 C.civ. ca fiind " creșteri de pământ ce se fac succesiv și pe nesimțite la malurile fluviilor sau ale râurilor".
Creșterile de pământ, denumite aluviuni, produc astfel efectul achizitiv al dobândirii dreptului de proprietate în folosul titularului dreptului asupra terenului riveran - bunul principal - și efectul negativ al diminuării dimensiunilor albiei apei curgătoare - cu bunul accesoriu alipit, încorporat prin aluviune - în detrimentul proprietarului apei curgătoare și al albiei minore aferente.
Reclamanții - singurii în contradictoriu cu care a precizat în mod expres intervenienta că înțelege să se judece, nu sunt în niciun caz proprietarii apei de suprafață a râului Bistrița Ardeleană cu albia sa minoră, în detrimentul căreia s-ar fi produs aluviunile afirmate prin cererea de intervenție și nu au susținut niciodată o asemenea enormitate; dimpotrivă, în cadrul unui litigiu anterior, declanșat de C. Gaftița, reclamanții au arătat că suprafața de teren situată în spatele casei lor, spre râu, care excede limitelor dreptului de proprietate rezultate din actele de proprietate, aparține domeniului public al statului.
Pe cale de consecință, intervenienta invocă accesiunea imobiliară naturală împotriva unor persoane fizice care nu au calitate procesuală pasivă în cauză, în raport de împrejurările de fapt și de prevederile Legii nr.7/1996 .
Reclamanții arată că dețin în proprietate imobilul - teren în suprafață de 2027 mp și construcție, situat în Bistrița Bârgăului, ., pe care l-au dobândit în anul 2009, prin acte succesive.
În actele autentice de dobândire, latura sudică a parcelelor este indicată ca riverană râului Bistrița, aceste acte având la bază "Actul de parcelare de teren și ieșire din indiviziune", încheiat între foștii coproprietari, C. (G.) Gaftița și T. D., autentificat sub nr. 3386/2005 de B.N.P."V. Marsineta", act de parcelare din care face parte integrantă și schița anexă la expertiza tehnică topometrică întocmită de expert V. N. - vizată de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie sub nr.2875/12,09.2005 (anexa 1). Contrar afirmației intervenientei, cel puțin la nivelul anului 2005, suprafețele topografice înstrăinate de către intervenienta au fost identificate și localizate prin măsurători și schiță topografică (întocmită de exp. V. N. și avizată de Oficiul de Cadastru), măsurători ce atestă faptul că la momentul vânzărilor parcelelor de teren de către C. (G.) Gaftița, aceste terenuri se învecinau pe latura sudică cu râul Bistrița.
Față de cuprinsul și reperele acestei schițe topografice - pe care intervenienta nu întâmplător nu o depune la dosar (nu-i convin reperele reale ale terenului de la data întocmirii schiței) deși face parte integrantă din actul de parcelare și ieșire din indiviziune încheiat pe cale notarială cu T. D. în septembrie 2005 (depune în anexe actul de parcelare, mai puțin schița topografică), dacă aluviunea - mod de dobândire al proprietății imobiliare - ar opera în cauză, în raport de dispozițiile legale care o reglementează, pentru a justifica surplusul de teren, excedentar actelor de proprietate - aceasta s-a produs ulterior înstrăinării terenului de către intervenienta.
Singurii îndreptățiți la invocarea acestui mod de proprietate ar fi reclamanții, atât datorită faptului că îndeplinesc cerința impusă de art.495 C.civ. - de a fi proprietarii terenului riveran (mai important din punct de vedere economic), cât și datorită faptului că până în anul 2005, când reclamanta a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului limitrof, conform schiței topografice și topometrice întocmită de expert V. N. (parte integrantă dintr-un înscris autentic ce nu poate fi contestat și contrazis decât pe calea înscrierii în fals), acest teren măsura 2.027 mp și era riveran cu râul.
În acest sens au promovat, în contradictoriu cu Administrația Națională "Apele Romane", acțiunea care formează obiectul prezentului dosar. Acțiunea lor are însă mai mult caracter provocator, fiind menită să conducă la stabilirea, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a regimului juridic real al formațiunii de teren cu aparență insulară ce delimitează proprietatea noastră, pe latura sudica, de râul Bistrița .
Demersul judiciar al intervenientei în prezentul dosar, astfel cum poate fi deslușit din motivarea în fapt a cererii de intervenție, nu vizează constatarea dreptului de proprietate - ca efect al accesiunii naturale, asupra terenului din spatele casei reclamanților - teren denivelat, greu accesibil, cu vegetație sălbatică asupra căreia nu am intervenit în niciun mod, cu atât mai mult cu cât știau că nu le aparține în proprietate. Intervenienta dorește, în realitate, ca pe calea ocolită a accesiunii naturale și a servituții de trecere să reajungă în folosința parcelei cadastrale 296/1, cale de acces la râu pe care a înstrăinat-o prin contract de vânzare - cumpărare în anul 2006 dar pe care a putut să o utilizeze - atât ea cât și orice altă persoană interesată să ajungă la râu - întrucât nu era îngrădită, până în toamna anului 2010 când au edificat gardul împrejmuitor al întregii proprietăți a reclamanților. Afirmă intervenienta, în contra actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1032/2006 de BNP "G. G.", că la momentul înstrăinării nr. cadastral 296/1 către C. N. ar fi fost convinsă că înstrăinează "partea din spatele casei pârâților...nicidecum drumul de acces la apă", însă, în continuarea demonstrației susține că după vânzare a existat o înțelegere între aceasta " și cumpărătorii C. cu privire la acest drum, în sensul ca aceștia să nu închidă drumul ....atât de necesar pentru animale".
Susținerea intervenientei nu numai că dovedește reaua-credință în exercitarea dreptului la acțiune dar este și lipsită de orice logică. Respectiv, fie nu le-a vândut soților C. (de la care au cumpărat reclamanții la o dată ulterioară ) drumul de acces la râu ( pretins în actuala cauză pe calea servituții de trecere ), ci un alt teren -"terenul din spatele casei", ipoteză în care nu avea nevoie să convină cu cumpărătorii ca aceștia să nu închidă drumul spre râu, fie a știut că le vinde drumul de acces către râu, caz în care există posibilitatea unei astfel de înțelegeri, care însă nu le este opozabilă reclamanților. Au plătit prețul de 5.000 Euro pentru această suprafață de teren după ce s-au asigurat că nu este grevată de nicio sarcină/servitute, scopul cumpărării fiind acela de a-l exploata strict în interesul lor și nu de a gratifica în vreun mod o persoană despre a cărei existență nici nu avea cunoștință.
În ultimă instanță, prezenta cerere de intervenție, prin conținutul ei, derivă mai mult sau mai puțin conștient din eternul principiu al diversiunii; inversarea declarativă a obiectivelor - obiectivul țintă devine aparent secundar, iar obiectivul secundar (adică aluviunea, în fapt formațiunea de tip insular) devine chipurile obiectiv principal.
Cu alte cuvinte, dată fiind pierderea procesului anterior, intervenienta încearcă să reintre, dacă nu în proprietatea, măcar în folosința terenului pe care l-a vândut altor persoane ( . ), dar pentru care i-a chemat pe reclamanți în judecată.
Cu o tenacitate greu de înțeles, intervenienta se prevalează și în prezenta cauză de adeverința nr. 74/2012 a Consiliului local al comunei Bistrița Bârgăului, conform căreia este înregistrată în registrul agricol al localității cu o suprafață de 0,08 ha pășune "peste drum", omițând faptul că în procesul anterior, la solicitarea reclamanților, primăria a comunicat instanței (anexa 2) împrejurarea că înscrierea în registrul agricol a respectivei suprafețe a fost făcută în baza simplei declarații a reclamantei, neînsoțită de titluri justificative, adică în baza unei declarații false.
Pentru considerentele prezentate, reclamanții solicită instanței ca în aplicarea disp. art. 248 alin 1 și 2 C . proc . civ. să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor procesuale pe care le-au invocat și dezvoltat, să le admită și să respingă cererea de intervenție ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Cererile accesorii, urmând soarta cererii principale, solicită să fie respinse ca atare.
Într-un subsidiar cu totul îndepărtat, reclamanții solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în integralitatea ei.
În dovedirea întâmpinării, solicită proba cu înscrisuri (f. 109-123), interogatoriul intervenientei și expertiză de specialitate care să stabilească dacă terenul pretins prin cererea principală s-a format ca efect al aluviunii.
În data de 15.05.2014, pârâta a depus la dosar Note de ședință prin care solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Naționala Apele Romane Prin Administrația Bazinala De Apa S. Tisa prin S.G.A. Bistrița Năsăud, invocată de către intervenientă.
În fapt, potrivit O.U.G nr. 107/2002, așa cum a fost modificata și completata, Administrația Națională „Apele Române”, este instituție publica de interes național cu personalitate juridica, administrând bunurile din domeniul public al starului de natura celor prevăzute de art. 36 alin 3 din Constituție, persoana juridica romana funcționând pe baza de autonomie economica, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor.
Conform Statutului de organizare și funcționare aprobat prin HG. nr. 1176/2005, Administrația Naționala "Apele Romane" aplica strategia și politica naționala din domeniul gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apa și urmărește respectarea reglementarilor din domeniu. Pentru realizarea scopului menționat, Administrația Naționala „Apele Romane” coordonează și răspunde de modul de folosire a resurselor de apa de suprafața și subterane pe ansamblul teritoriului țării.
Activitatea instituției pârâte se realizează prin administrațiile bazinale de apa aflate în subordonare, așa cum rezulta din prevederile art.4 coroborat cu cele ale Anexei nr. l ale OUG nr. 107/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, Administrația Bazinală de Apa S. Tisa, subunitate cu personalitate juridica a A.N.A.R are în administrare bunuri care fac parte din domeniul public al starului, respectiv bazinele hidrografice S.-Tisa.
Art. 3 din Legea nr.107/1996 legea apelor stipulează:,, aparțin domeniului public al starului apele de suprafața cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja marii, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, marea teritoriala și fundul apelor maritime".
Conform prevederilor art.4 alin(2) din Legea nr.107/1996 cu modificările și completările ulterioare,, apele din domeniul public se dau în administrarea Administrației Naționale ,,Apele Romane "de către autoritatea publică centrala din domeniul apelor, în condițiile legii. "
Râul Bistrița figurează în domeniul public al Statului și în administrarea Administrației Naționale Apele Române conform H.G. 1705/2006, având nr. M.F._, cod 8.03.01 coroborat cu Atlasul cadastrului apelor din România, ediția 1992.
În aceste condiții solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale,, Apele Romane " prin Administrația Bazinală de Apa S. Tisa prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Bistrița Năsăud.
Față de faptul că intervenienta precizează ca albia minoră a râului Bistrița constituie proprietatea publica a Statului R., formulează în fața instanței cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice, în temeiul art.12 alin 4 teza a doua din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia cu modificările ulterioare, a art.75 cod proc civ.
Având în vedere cele prezentate mai sus, pârâta este de acord cu solicitarea intervenientei de introducere în cauza a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Referitor la invocarea de către reclamanta a excepției lipsei calității procesuale active a intervenientei în capătul principal al cererii de intervenție privind pronunțarea unei hotărâri prin care sa se constate în contradictoriu cu reclamanții ca ar fi dobândit pe calea accesiunii imobiliare naturale suprafața de teren pretinsa, menționează că în cererea de chemare în judecata intervenienta invoca prevederile art. 495 din Vechiul Cod civil, care prevăd următoarele, creșterile de pământ ce se fac succesiv și pe nesimțite la malurile fluviului și ale râurilor se numesc aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran, când este vorba de un fluviu sau râu navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire insa pentru proprietar de a lăsa, pe pământul sau drumul trebuitor pentru conducerea vaselor”:
Astfel, pentru a beneficia de aluviune, intervenienta trebuie sa dovedească faptul ca este proprietarul terenului riveran, teren pe care reclamanții P. M. și P. Valcria susțin ca aceasta ar fi fost înstrăinat prin acte succesive de către intervenienta.
În aceste condiții, pârâta lasă la aprecierea instanței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientei.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 130).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților din cererea de intervenție, instanța reține următoarele:
Conform art. 248 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 32 Cod de procedură civilă, calitatea procesuală este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, fiind stipulat la alin. 1 al acestui articol că „orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (lit.b) are calitate procesuală”. Iar conform art. 36 Cod de procedură civilă „Calitatea procesuală, rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Fiind o condiție de exercitare a acțiunii civile, calitatea procesuală trebuie să fie verificată cu prioritate - administrarea probelor și cercetarea fondului fiind inutilă în situația în care acțiunea nu este îndreptată împotriva persoanei față de care se invocă existența dreptului pretins.
În cauză, a fost înregistrată la data de 07.02.2014 o cerere de intervenție în interes propriu, de către intervenienta C. (născută G.) Gaftița, prin care s-a solicitat ca instanța, în contradictoriu cu reclamanții P. M. și P. V., să constate că intervenienta a dobândit prin aluviune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 469 mp, ce constituie acces la Râul Bistrița, având ca vecinătăți: Râul Bistrița, teren viran, P. M. și P. V. și G. I., identificat în . extrajudiciară anexată; să se stabilească linia de metă între proprietatea intervenientei indicată la petitul 1 de mai sus și cea a reclamanților înscrisă în CF_ Bistrița-Bârgăului (CF vechi 2902/N) și să oblige pârâții de a-și retrage gardul pe limita de proprietate cumpărată și înscrisă în cartea funciară, precum și de a se abține de la orice faptă prin care se aduce atingere exercițiului deplin al dreptului de proprietate al intervenientei; să instituie o servitute de trecere cu piciorul și cu animale pe terenul pârâților, respectiv pe nr. cad. 296/1 în suprafață de 255 mp pentru a i se asigura accesul la terenul în suprafață de 469 mp (capătul 1 de cerere de mai sus), loc lipsit de acces la calea publică; să se dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al intervenientei, potrivit petitului 1 de mai sus și a dreptului de servitute potrivit capătului 3 de cerere.
Intervenția principală (sau în interes propriu), este mijlocul procesual prin care, o persoană care pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, poate să intervină, într-un proces care se judecă între părțile originare.
Cererea de intervenție, are regimul unei veritabile cereri de chemare în judecată, trebuind astfel să îndeplinească condițiile de formă a unei astfel de cereri și condițiile de exercitare a acțiunii civile – aspect ce rezultă și din prevederile art. 62 Cod de procedură civilă.
Astfel cum rezultă din cererea formulată, intervenienta a invocat dobândirea unui drept de proprietate, prin accesiune imobiliară naturală, cererea fiind întemeiată, din punct de vedere formal pe prevederile art. 495 – 496 Cod civil de la 1865.
Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea sau incorporarea a două bunuri având proprietari diferiți, fără intervenția omului. În acest mod proprietarul bunului principal (mai important) devine proprietarul bunului accesoriu (mai puțin important). Rezultă că accesiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestui din urmă bun, fapt ce duce în mod corelativ la pierderea proprietății de către proprietarul actual. Având în vedere aceste efecte, cererea prin care se tinde la dobândirea unui drept de proprietate prin accesiune, trebuie să fie îndreptată împotriva titularul actual a acestui drept, a cărui patrimoniu ar fi afectat în ipoteza admiterii acțiunii (acesta fiind singurul interesat să formuleze apărări în cauză pentru a paraliza acțiunea reclamantului) – aceste două persoane fiind deci subiectele raportului juridic litigios dedus judecății.
În cauză intervenienta deși a invocat dobândirea unui drept de proprietate prin accesiune, și-a îndreptat pretențiile împotriva reclamanților P. V. și P. M. (persoane care au calitate de pârâți față de cererea de intervenție). Însă reclamanții nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului – ci dimpotrivă aceștia din urmă au arătat că suprafața de teren situată în spatele casei lor, spre râu, excede limitelor dreptului de proprietate rezultate din actele de proprietate și aparține domeniului public al statului.
Tot astfel și intervenienta a arătat suprafață de teren în litigiu s-a format „de-a lungul timpului prin retragerea râului Bistrița” – fiind deci teren aluvionar.
Pentru argumentele înfățișate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților din cererea de intervenție și pe cale de consecință, în temeiul art. 40 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta C. (născută G.) GAFTIȚA, în contradictoriu cu pârâții (reclamanți în cauză) P. M. și P. V., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere din cererea de intervenție, instanța constată că soluționarea acestora depinde de soluția dată primului capăt de cerere – acestea fiind cereri accesorii, în sensul art. 30 Cod de procedură civilă – astfel încât urmează soarta capătului de cerere principal.
Tot astfel, având în vedere faptul că la termenul din data de 16 mai 2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, în temeiul art. 40 alin. 1 Cod de procedură civilă, va fi respinsă și acțiunea reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților din cererea de intervenție P. M. și P. V..
Respinge cererea de chemare în judecată, având ca obiect accesiune imobiliară, formulată de reclamanții P. M., CNP_, și P. V., CNP_, ambii domiciliați în București, Calea Moșilor nr. 88, scara C, etaj 3 ,apt. 58, sector 3, cu reședința actuală în Bistrița Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE prin ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. S.-TISA, SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR Bistrița-Năsăud, sediul în Bistrița, .. 9, județul Bistrița Năsăud, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienta C. (născută G.) GAFTIȚA, C.N.P._, domiciliată în Bistrița Bârgăului ., județul Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. F. & Asociații din Bistrița, .. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții (reclamanți în cauză) P. M. și P. V., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. F. B. M.
RED/DACT
M./MFI
25.08.14 - 2ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 788/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9878/2014.... → |
|---|
