Plângere contravenţională. Sentința nr. 8824/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8824/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 2771/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8824/2014
Ședința publică din 06 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petenta .-D, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA la data de 21.02.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 23.10.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06.11.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 13.03.2014, petenta S.C. F. U. S.R.L.-D a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal ., nr._, emis la data de 21.02.2014 de către intimata POLITIA LOCALA A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, ca netemeinic și nelegal iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, în urma unui control efectuat de către un polițist local din cadrul Politiei Locale a municipiului Bistrița, la data de 21.02.2014, s-a constatat ca autoutilitara marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare (provizoriu) BN-_, aparținând S.C. F. U. S.R.L.-D, având masa maxima autorizata peste 2,5 tone, staționa pe domeniul public al municipiului Bistrița, pe .. 3, fără sa dețină autorizație de libera trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița. Conform dispozițiilor art. 27 lit. A pct. 27 din HCL 153/2009, societatea a fost sancționată cu amenda în suma de 2000 lei.
Învederează instanței faptul că .-D, a achiziționat autoutilitara marca Volkswagen, de la numitul C. I. I. în cursul anului 2013, în schimbul sumei de 2200 Euro. Întrucât la încheierea contractului de vânzare-cumpărare societății nu i s-au predat toate actele, operațiunea de înmatriculare a autovehiculului nu s-a putut efectua. Precizează că s-a obținut doar autorizație de circulație provizorie, care însă si-a încetat valabilitatea, numărul de înmatriculare provizoriu, BN-_, fiind expirat cu mult înainte de întocmirea procesului verbal.
Mai arată, de asemenea, că numitului C. I. I. i-a fost expediată o notificare prin care i s-a pus în vedere să predea toate actele autoutilitarei în vederea înmatriculării, însă până în prezent societatea nu a intrat în posesia documentelor.
Apreciază că nu se justifică achiziționarea autorizației de libera trecere dată fiind imposibilitatea de a circula pe drumurile publice, autoutilitara fiind neînmatriculată și cu numerele provizorii expirate. Conform Anexei 1 din Regulamentul pentru eliberarea și folosirea autorizațiilor de liberă trecere pentru circulația pe străzile din municipiul Bistrița "autorizațiile de liberă trecere", semnifică înscrisurile tipizate eliberate de Poliția locală a municipiului Bistrița, care conferă posesorului/utilizatorului dreptul de a transporta mărfuri, materiale, etc. ori autovehiculul în cauza nu a efectuat niciun transport, fiind parcat pe .. 3, în apropiere de sediul societății. Mai mult, eliberarea unei astfel de autorizații nu se poate obține decât după depunerea actelor menționate în art. 5, Anexa 1 din același regulament (inclusiv copia certificatului de înmatriculare).
In ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal, arată ca acesta s-a întocmit în lipsa contravenientului, iar conform dispozițiilor art. 19. alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 "in cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza, sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor". Procesul-verbal trebuia sa poarte semnătura unui martor asistent, aceasta fiind esențială în lipsa semnăturii contravenientului. În acest caz, petenta apreciază procesul-verbal întocmit ca fiind lovit de nulitate.
În motivarea petitului subsidiar, arată că potrivit art.7 alin.3 din OG 2/2011 "avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare nu prevede aceasta sancțiune".
In drept, a invocat prev. art.31 din OG 2/2011; art. 194, art. 223 alin.3 Cod pr.civ.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 5-11).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 5), conform prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a depus întâmpinare (f. 16-17) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu . nr._/21.02.2014.
În motivare, a arătat că prin procesul-verbal contestat, petenta fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 2000 lei. Textul legal indicat arată că: „pe teritoriul municipiului Bistrița persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistrița, aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului Bistrița. în acest sens este interzisă: 1.oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița”.
În concret, în data de 06.02.2014, la ora 23.47, un echipaj al Poliției Locale a Municipiului Bistrița, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat prezența unui autovehicul marca Wolswagen, de culoare roșu, cu nr. de înmatriculare BN_, având masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t, parcat pe domeniul public, respectiv pe .. 13, din municipiul Bistrița. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de față, așa cum prevede procedura în astfel de situații, a fost lăsată o invitație pe bordul mașinii (cu nr. 103/06.02.2014), prin care conducătorul auto era informat că a săvârșit o contravenție și era invitat la sediul Poliției Locale pentru a da lămuriri cu privire la situația de fapt constatată. Acest aspect a fost consemnat de agentul constatator și în cuprinsul procesului-verbal de contravenție la rubrica alte mențiuni. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului, deoarece nu s-a prezentat nimeni pentru a da curs invitației. Din aceste verificări a reieșit că proprietarul autovehiculului este petenta, persoană juridică, astfel că s-a procedat la sancționarea sa contravențională, apreciază intimata într-un mod cu totul corect și justificat.
Față de conținutul plângerii contravenționale și motivele expuse, arată că este important de subliniat că procesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit fără a se fi efectuat verificările ce se impuneau în bazele de date la care Poliția L. are acces - respectiv bazele de date ale M.A.I. În plus, mai arată că, prin verificarea bazelor de date gestionate de intimată, privind autorizațiile de liberă trecere eliberate de Poliția L., reiese că pentru autovehiculul în cauză nu a existat la data întocmirii procesului-verbal de contravenție eliberată o autorizație de liberă trecere. Mai subliniază și faptul că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 21.02.2014, iar fapta contravențională a fost constatată la data de 06.02.2014, iar în acest interval de timp nu s-a prezentat nimeni la sediul Poliției Locale pentru a da lămuririle solicitate.
Față de aspectele din cuprinsul plângerii contravenționale, arată că, împrejurarea că petenta nu a efectuat demersurile necesare pentru obținerea autorizației de liberă trecere, apreciind că acest demers nu ar fi fost justificat - nu face decât să confirme temeinicia procesului-verbal de contravenție. Din moment ce petenta recunoaște că autovehiculul în cauză nu avea drept de circulație pe drumurile publice, aceasta nefiind înmatriculată, iar numerele provizorii erau expirate, este evidentă concluzia că nici dreptul de a opri, staționa sau parca pe domeniul public al municipiului Bistrița nu îl avea. Precizează că motivul principal pentru care a fost sancționată petenta este staționarea pe domeniul public, și în subsidiar faptul că nu deținea autorizația de liberă trecere - care oricum nu îi conferă dreptul de a staționa sau parca, decât pentru efectuarea operațiunilor de încărcare-descărcare marfă.
Susținerile cu privire la nelegalitatea procesului-verbal de contravenție nu au nici un fel de suport, lipsa semnăturii unui martor nefiind un element care să afecteze în vreun fel legalitatea procesului-verbal, dat fiind faptul că acesta a fost încheiat la sediul Poliției Locale, în împrejurările expuse mai sus, cu respectarea cerințelor imperative ale O.G. nr. 2/2001.
Arată că fapta petentului nu este lipsită de importanță sau de pericol social, deoarece prin staționarea și parcarea autovehiculelor de mari dimensiuni în mod sistematic pe străzile din municipiul Bistrița, și mai ales în zonele rezidențiale, afectează în mod evident atât circulația în oraș, cât și infrastructura stradală. Nu este lipsit deloc de importanță și aspectul ocupării locurilor de parcare pentru celelalte autovehicule. Dacă toți transportatorii de marfă ar avea această conduită, s-ar ajunge la o situație imposibil de gestionat pentru autorități, astfel că sancționarea contravențională a celor care nu se conformează nu numai ca se justifica, dar este imperativă.
În concluzie, arată că aspectele invocate de către petenta nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.02.2014.
În drept, a invocat prev. art. 205 și urm. C. pr. civ., art. 17 și 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, art. 16 și art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 18-26).
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 21.02.2014 întocmit de intimată, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 2000 lei.
În procesul-verbal menționat s-au reținut următoarele: „în data de 06.02.2014 în mun. Bistrița, pe .. 3, autoutilitara marca Volksvagen de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare BN_, cu masa maximă de peste 2,5 tone, aparținând petentei, a staționat voluntar pe domeniul public al municipiului Bistrița, fără a deține autorizație de liberă trecere.”
În drept, art. 17 pct. 1 din H.C.L. nr. 153/2009 prevede: „pe teritoriul municipiului Bistrița persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistrița, aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului Bistrița. În acest sens, este interzisă: 1.oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița”.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate al procesului-verbal contestat constând în lipsa martorului asistent, instanța îl consideră neîntemeiat.
Art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.
Instanța reține faptul că printre mențiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu un proces-verbal de contravenție, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu se numără și existența unui martor asistent.
Instanța reține că lipsa celorlalte elemente, inclusiv cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, conducând, eventual, la nulitatea procesului-verbal numai în situația în care se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului, în condițiile art. 175 C.proc.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001, iar, în prezenta cauză, nu s-a făcut de către petentă dovada unei astfel de vătămări. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei plângeri contravenționale. Or, instanța constată că petenta nu a suferit nicio vătămare, care să impună anularea procesului-verbal pentru acest motiv.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern încă din anul 1994, în baza art. 11 din Constituție, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru determinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, trebuie avute în vedere trei criterii: încadrarea juridică a măsurii litigioase în dreptul național, însăși natura acesteia și gravitatea „sancțiunii” (Escoubet împotriva Belgiei (MC), nr._/95, pct.32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (Jussila împotriva Finlandei [GC], nr._/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII).
În cauza de față instanța reține că suntem în domeniul de aplicabilitate al art. 6 CEDO din prisma celui de-al doilea criteriu menționat. Astfel, amenda aplicată petentei în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice aflate pe raza municipiului Bistrița. Este prevăzută o anumită conduită, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal. Instanța a avut în vedere și gravitatea sancțiunii aplicate, amendă în cuantum de 2000 lei.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petenta nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, situația de fapt reținută prin acesta corespunzând realității.
Instanța constată că petenta în plângere nu a contestat faptul că nu deținea autorizație de liberă trecere pe raza municipiului Bistrița la data constatării contravenției, ci a învederat doar că nu a obținut actele autoutilitarei de la fostul proprietar al acesteia pentru a putea proceda la înmatricularea autovehiculului.
Petenta a învederat instanței că nu se justifica obținerea autorizației de liberă trecere, întrucât la data constatării săvârșirii faptei se afla în imposibilitate de a circula cu mașina pe drumurile publice, întrucât numerele roșii ale autoutilitarei erau expirate.
Instanța reține că petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 17 pct. 1 din H.C.L. nr. 153/2009, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de acesta. Astfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile acestuia trebuie ca oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița să aibă loc în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița.
Astfel, în prezenta cauză instanța reține că petenta nu a contestat niciun moment că a staționat cu autoutilitara proprietatea sa pe raza municipiului Bistrița a cărei masă maximă autorizată depășește 2,5 tone și că nu avea autorizație de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița.
Așadar, cele învederate de petentă referitoare la imposibilitatea de a circula pe drumurile publice sunt neîntemeiate, întrucât textul în baza căruia a fost încheiat procesul-verbal contestat, sancționează și staționarea.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei. Instanța a avut în vedere faptul că dispoziția în baza căreia petenta a fost sancționată a fost menită pentru a proteja infrastructura stradală, precum și circulația în oraș. Mai mult, instanța reține că . autoutilitara are doar 2 benzi de mers, fiind astfel afectată circulația pe acea stradă.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că doar sancțiunea amenzii ar putea atinge scopul educativ și preventiv, astfel consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Față de cele expuse instanța va respinge acțiunea formulată de către petentă, ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.02.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. F. U. S.R.L.-D, cu sediul in municipiul Bistrița .. 7, .-Năsăud, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J/267/30.04.2013, CUI_, în contradictoriu cu POLITIA LOCALA A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu sediul in municipiul Bistrița, Piața Centrala nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, CUI_, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal ., nr._ întocmit la data de 21.02.2014 de către intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
07.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 766/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
