Plângere contravenţională. Sentința nr. 9493/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9493/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 8115/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9493/2014
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale, formulată de petentul C. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata I. BISTRIȚA-NĂSĂUD la data de 26.07.2014.
Judecata pe fond a cauzei a avut loc la data de 20.11.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27.11.2014.
Încheierea din 20.11.2014 face parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 12.08.2014, petentul C. V. a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 26.07.2014 de către intimatul I. BN.
În motivare, a arătat că în data de 26.07.2014, petentul se afla la volanul autoturismului de serviciu marca Audi cu nr. de înmatriculare_, circulând în zona localității Bistrița. Din sens opus se deplasa un autoturism al Politiei Rutiere, iar agentul constatator l-a atenționat sa oprească pe partea dreapta a carosabilului. Agentul constatator i-a adus la cunoștință faptul ca autoturismul pe care îl conducea circula cu o viteza de 86 km/h în localitate. Consideră că agentul constatator în mod eronat a constatat săvârșirea contravenției prevăzute în O.U.G. nr. 195/2000 alin.108 lit. b, alin. 1 și anume "depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic" deoarece petentul se afla în afara localității și nu în localitate astfel cum greșit a reținut agentul constatator.
Mai mult, arată că nu i s-au prezentat documentele care atesta omologarea aparaturii radar cât și verificarea metrologica prevăzuta de lege.
Plângerea contravențională nu a fost motivată în drept.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 4).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 3), conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 18-19) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2. rap. la 100 alin. (2) și art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice cu modificările și completările ulterioare, reținându-se de către agentul constatator că în data de 26.07.2014 la ora 18.36, petentul a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național DN 17 (E 58). pe raza localității Mureșenii Bârgăului. cu viteza de 86 km/h în localitate, pe un sector de drum cu limita maximă admisă a vitezei de 60 km/h, înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, unitatea de memoria HD BN 06. S-a mai reținut faptul că petentul nu avea asupra sa cartea de identitate.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, intimatul susține că plângerea petentului este nefondată.
Viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, așa cum rezultă foarte clar din înregistrarea video a faptei și din fotogramele radar atașate, a fost de 86 km/h în momentul inițierii înregistrării după care aceasta scade pe măsură ce autoturismul petentului se apropie de autospeciala poliției. înregistrarea video a fost efectuată pe timp de zi, în condiții de vizibilitate foarte bună, astfel că atât autoturismul condus de petent cât și valoarea vitezei și numărul de înmatriculare al acestuia sunt înregistrate corespunzător. Înregistrarea vitezei s-a efectua în timp ce autospeciala poliției era în deplasare, din sens opus față de autoturismul petentului. În înregistrarea video se observă cum autoturismul condus de petent circulă pe raza localității și, pe un sector de drum în curbă la dreapta și, chiar înainte de o trecere pentru pietoni, rulează cu viteza menționată în procesul verbal atacat.
După oprirea autoturismului în vederea verificării identității conducătorului auto, agentul constatator a stabilit și faptul că acesta nu avea supra sa cartea de identitate.
În conformitate cu prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 rep.. limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Deși pe drumul național DN 17 există și sectoare de drum unde există derogări de la această prevedere, astfel cum este și sectorul de drum pe care a fost înregistrată petentul. Pe aceste sector de drum, între km. 91 + 450 și 92 + 700 m limita maximă admisă a vitezei este de 60 km/h., așa cum rezultă din adresa nr. 6123 din 22.11.2011 a Secției de Drumuri Naționale Bistrița.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, agentul constatator consemnând corect atât articolul, alineatul și litera, cât și actul normativ care prevede și sancționează fiecare contravenție, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Menționează faptul că din prevederile legale respectiv ale art. 100 alin. (2) rap. la art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2. din O.U.G. 195/2002 rep.. rezultă că „..depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic" este contravenție care se sancționează cu sancțiunile prevăzute în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă, respectiv amendă de 360 sau 450 lei, raportat la punctul de amendă care era de 90 lei la data săvârșirii faptei) și cu aplicarea a 3 puncte penalizare.
La individualizarea sancțiunii, agentul constatator a apreciat că raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei și al istoricul abaterilor petentului se impune aplicarea sancțiunii contravenționale principale a amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege pentru prima faptă respectiv sancțiunea principală a avertismentului pentru cea de-a doua faptă. De asemenea, în conformitate cu prevederile imperative ale legii a aplicat și sancțiunea complementară corespunzătoare pentru prima contravenție.
Privitor la limitele de viteză, legiuitorul a reglementat un regim sancționator gradual, în funcție de valoarea cu care a fost depășită viteza maximă legală, prevăzând pentru fiecare prag al sancțiunii și sancțiuni complementare, culminând cu cea considerată mai gravă, respectiv atunci când se depășește viteza maximă legală cu mai mult de 50 km/h. Ori, din probele existente este dovedit fără dubiu, faptul că petentul a condus autoturismul cu o viteză mai mare cu 26 km/h decât cea maximă admisă pentru acel sector de drum.
În drept, a invocat dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2. rap. la art. 100 alin. (2) și art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. 195/2002 republicată; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001. art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. art. 223 alin. (3) din C.proc.civ..
În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 20-27) și două suporturi optice (CD) cu înregistrarea video a faptei.
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 26.07.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei pentru că în data de 26.07.2014 la ora 18:36, petentul a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_, pe drumul național DN 17, pe raza localității Mureșenii Bârgăului, cu viteza de 86 km/h. înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_ - cinemometru . 453. pe un sector de drum cu limita maximă admisă a vitezei de 60 km/h. Totodata, s-a reținut că petentul nu avea asupra sa cartea de identitate.
În drept, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: (2) amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Iar art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ prevede: este contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6 la 8 puncte amendă, respectiv amendă în 540 la 720 lei raportat la punctul amendă în valoare de 90 de lei la data săvârșirii faptei) „nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. (2) ". Art. 35 alin. (2) stipulează că „participanții la trafic sunt obligați ca la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ... precum și alte documente prevăzute de lege".
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
La dosarul cauzei la fila 21 s-a depus de către intimat buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care a înregistrat fapta petentului.
Instanța reține că petentul a contestat procesul-verbal ., nr._ doar cu privire la prima faptă reținută în sarcina acestuia, constând în încălcarea disp. art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța reține faptul că în plângere petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate al procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H. și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia circulației rutiere, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Petentul nu a reușit însă să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia.
Instanța constată că potrivit art. 109 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate si verificate metrologic, consemnându-se în procesul-verbal de constatare a contravenției, dispoziții incidente in cauza având în vedere natura faptei reținute (depășirea vitezei legale), ce reclamă administrarea unor probe tehnice.
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, nu mai este aplicabilă în privința acestei fapte, organului sancționator, în speță intimatul I.P.J., revenindu-i obligația de a face dovada celor reținute in procesul-verbal de contravenție.
În aplicarea acestor dispoziții legale, având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentului, instanța constată că intimatul a depus la dosarul cauzei, înregistrările video si buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, prin care a probat temeinicia situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Astfel, din înregistrările efectuate de către agentul de politie cu aparatul radar din dotare, a rezultat că petentul circula cu o viteză de 86 km/h (planșele fotografice depuse f.27 dosar).
În acest sens, instanța reține că fotografiile sunt prezentate într-o succesiune normală, iar datele de identificare ale autoturismului condus de către petent pot fi stabilite cu claritate exclusiv pe baza acestora.
De asemenea, instanța retine ca aparatul radar in cauza era verificat, fiind declarat corespunzător din punct de vedere metrologic, astfel cum rezulta din buletinul de verificare depus la f. 21 dosar.
Instanța constată și faptul că astfel cum rezultă din CD-ul cu înregistrarea video a faptei, CD vizionat în ședință publică, autoturismul al cărui nr. de înmatriculare (_ ) se observă la data de 26.07.2014, ora 18:36:52, la ora 18:36:42 circula cu o viteză de 86 km/h.
Instanța are în vedere înscrisul de la fila 18 unde se reține că în localitatea Mureșenii Bârgăului limita de viteză este de 60 de km/h. Petentul a susținut în plângere că nu se afla în localitate la momentul la care s-a reținut fapta contestată în cauza de față, dar nu a propus instanței să încuviințeze și să administreze nicio probă pentru a dovedi cele afirmate. Or, având în vedere cele reținute mai sus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și se bucură de o prezumție de temeinicie. În cauza de față, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de care se bucură procesul-verbal.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii aplicate petentului corespunde pericolului social al faptei și conduitei acestuia. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petentul era una mai mare decât cea permisă de lege, respectiv cu 26 km/h peste limita legală, instanța consideră că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni și alți șoferi, cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanța consideră că fapta de a circula cu o viteză atât de mare față de cea legală nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, cât mai ales la consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Față de cele expuse instanța va respinge acțiunea formulată de către petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. V., domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj, CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal ., nr._ din data de 26.07.2014, întocmit de intimat.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. A. C. I.
RED/DACT
LM/M.
28.11.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
