Plângere contravenţională. Sentința nr. 9635/2014. Judecătoria BISTRIŢA

Sentința nr. 9635/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 7775/190/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BISTRIȚA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 9635/2014

Ședința publică din data de 03 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. N. L.

GREFIER D. L.

Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta C. M. R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.07.2014 în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.

Cauza a fost reținută de instanță în pronunțare la data de 26.11.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 03.12.2014, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile, constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 31.07.2014, petenta C. M. R. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.07.2014 de intimatul I. DE J. JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, ca fiind neîntemeiat.

În motivare se arată că, în ziua de 12.07.2014, ora 19.50, în timp ce se întorcea la domiciliu, la cca. 30-35 metr de poarta casei sale, pe drumul public, doi câini aparținând turmei numitului T. P. care pășunează ilegal și neautorizat prin zonă, s-au năpustit asupra petentei, începând că latre puternic și să îi ia urma. Astfel, pe fondul spaimei resimțite, aceasta a apelat NUU 112, relatând unde este și ce s-a întâmplat. Operatorul i-a recomandat să se apere până va ajunge echipajul de intervenție, fapt care s-a și întâmplat, petenta reușind, cu ajutorul mamei sale, alertată de țipetele ei, să se adăpostească în casă. Între timp, la intervenția mamei sale, numitul T. P. s-a grăbit să plece cu turma și cu câinii din zonă, astfel că, la sosirea echipajului de poliție, după cca. 30 minute, zona era liniștită.

Petenta susține că a sesizat de nenumărate ori Primăria Bistrița în legătură cu pericolul câinilor lăsați nesupravegheați însă nu s-au luat niciun fel de măsuri.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-4, 12).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii stabilite de agentul constatator.

În motivare se arată că, la data de 12.07.2014, în jurul orelor 20.20, petenta, aflându-se pe . din Bistrița, a solicitat intervenția patrulei de ordine publică fără motiv întemeiat. D. urmare, a fost sancționată cu suma de 100 lei, minimul prevăzut de art. 2 pct. 11 și art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 rep.

Prin plângerea formulată, petenta contestată actul sancționator deși, din chiar cuprinsul deschierii sale, reiese că a apelat nejustificat la organele de ordine publică, pe fondul unei temeri personale. Din raportul agentului constatator reies cu claritate împrejurările sancționării petentei, în viziunea intimatului, agentul constatator respectând și prevederile art. 22 alin. 3 din OG 2/2001.

În urma verificărilor efectuate,deși petenta pretinde că n-au avut loc, patrula de ordine publică, după ce a găsit ciobanul cu turma sa, a constatat că, de fapt, acei câini erau niște pui deloc agresivi, jandarmul mângâindu-i și judecându-se câteva clipe cu aceștia, tocmai pentru a le observa comportamentul. În acest context, deși inițial a intenționat să aplice doar un avertisment, urmare a atitudinii sfidătoare și arogantă a petentei, subofițerul a apreciat că se impune aplicarea minimului prevăzut de lege, adică amenda de 100 lei.

Consideră intimatul că prin plângerea formulată nu s-au probat niciunul din temeiurile legale pentru anularea procesului-verbal ori exonerarea de răspundere contravențională.

În drept s-au invocat prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 18).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.07.2014 de I. de J. Județean Bistrița-Năsăud, petenta a fost sancționată conform art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 rep., cu amendă în valoare de 100 lei, reținându-se că, în data de 12.07.2014, ora 20.22, aflându-se pe ., a alertat organele de poliție prin solicitarea intervenției la fața locului fără motiv întemeiat.

Petenta a fost de față la întocmirea procesului-verbal dar a refuzat să-l semneze, aspect atestat cu ajutorul unui martor asistent.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Astfel probatoriul administrat în cauză, cu precădere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de intimat, conform cărora petenta a reclamat prezența unor câini agresivi în apropierea casei sale, după cum agenții de ordine publică nu au demonstrat rapiditatea intervenției lor, limitându-se la a menționa existența unor alarme false anterioare ale numitei B. M., mama petentei, precum și faptul că agentul constatator a recunoscut existența la fața locului a doi câini de pază ai turmei, așa cum rezultă din raportul întocmit de acesta, fără a prezenta relevanță că „erau pui și nu erau agresivi deloc”, existența acestora putând determina starea de pericol, pe care petenta a resimțit-o atunci, fiecare persoană reacționând diferit în fața unui posibil pericol, petenta fiind speriată de faptul că cei doi câini au început să latre la ea și au urmărit-o până la casa unde locuiește, demonstrează determinarea petentei de a solicita ajutorul la serviciul de urgență 112.

Ori, așa cum prevăd disp. art. 2 alin.2 din OUG nr. 34 din 19.03.2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență „Numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul”.

Faptul că agentul constatator a dorit să întrebe și pe alți vecini dacă cei doi câini prezintă sau au prezentat vreun pericol pentru locuitorii din zonă nu înlătură existența acestuia și nu demonstrează că apelul petentei la serviciul 112 a fost nejustificat, atât timp cât pentru ea pericolul a existat la momentul respectiv.

În caz contrar, ar însemna ca ori de câte ori o persoană ar apela la 112 pentru a solicita asistență imediată în situații în care este periclitată integritatea cetățeanului, cum a fost cazul în speță, fapt de altfel dovedit inclusiv prin mențiunile efectuate de agentul constatator în raportul întocmit cu acea ocazie, iar acel pericol ar fi cuantificat diferit de agentul constatator, deși el ar exista, ar însemna ca persoana în cauză să nu mai poată solicita vreun ajutor la S.N.U.A.U., în sensul celui definit în art. 2 alin.2 din OUG nr. 34 din 19.03.2008.

Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța constată că petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prin actul atacat, impunându-se deci anularea acestuia și exonerarea ei de plata amenzii aplicate.

Pentru argumentele înfățișate, instanța, în considerarea disp. art. 34 din OG 2/2001, va admite plângerea petentei și va anula procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 12.07.2014 de I. JUDEȚEAN DE J. Bistrița-Năsăud, ca fiind netemeinic.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională, formulată de petenta C. M. R., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., nr. 33A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 12.07.2014 de intimatul I. DE J. JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD, C._, cont IBAN RO61 TREZ_X_, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:

Anulează procesul verbal de constatare a contravenției sus amintit ca fiind netemeinic.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea urmând a se depune la Judecătoria Bistrița.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

M. N. L. D. L.

RED./DACT.

MNL/R.

05.12.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 9635/2014. Judecătoria BISTRIŢA