Pretenţii. Sentința nr. 4270/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4270/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 10714/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4270/2014
Ședința publică din data de 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii introductive, formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta T. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că pârâta nu s-a prezentat, deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal la acest termen de judecată în vederea administrării probei cu interogatoriul.
În baza art. 244 C., nemaifiind alte excepții și cereri de formulat, instanța declară faza cercetării judecătorești încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și în scris, cu cheltuieli de judecată.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâta TUSINEAN C. solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 650 lei, cu titlu de preț neachitat.
În motivare arată că, în data de 13.01.2010 a vândut pârâtei un porc în valoare de 650 lei, preț ce trebuia achitat până în data de 30.07.2013.
În drept a invocat prev. art. 969 și urm. Cod ciivl.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5, 10-14) și a solicitat interogatoriul pârâtei.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a depus Întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru exprimarea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între cele două părți s-au derulat raporturi contractuale în temeiul cărora reclamantul, în calitate de vânzător, i-a vândut pârâtei, în calitate de cumpărător, un porc în schimbul prețului de 650 de lei. Astfel, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de 13 ianuarie 2010, semnat de ambele părți, prin care s-a stipulat că animalul cântărind 130 kg se vinde în schimbul prețului de 5 lei per kilogram, pârâta obligându-se să achite contravaloarea acestuia până la data de 30 iulie 2013. (f. 3)
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil din 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, legea civilă nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, raportat la momentul încheierii raporturilor contractuale între părți, respectiv luna ianuarie a anului 2010, în cauză sunt incidente prevederile Codului civil din 1864.
Potrivit prevederilor art. 969 Cod. civ. din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Art. 970 Cod. civ. din 1864 instituie în sarcina părților obligația executării convenției cu bună-credință, iar în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 1073 Cod. civ., referitoare la dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar acesta fiind îndreptățit la dezdăunări.
Conform art. 1361 Cod civ. 1864, principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract, părțile stipulând expres că plata bunului vândut se va face până la data de 30 iulie 2013, termen care s-a împlinit.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârâtă și se traduce în neplata contravalorii porcului vândut de către reclamant. Prejudiciul suferit de reclamant este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării sumei de bani datorate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la vânzarea animalului, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestui bun, reclamantul a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitorului se prezumă, acesta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. În cauza de față, punerea în întârziere a operat prin introducerea cererii de chemare în judecată de către reclamant întrucât, chiar dacă la dosarul cauzei s-a depus un înscris reprezentând somație de plată, reclamantul nu a făcut și dovada comunicării acestei somații către pârâtă.
Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului, iar dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris.
Deoarece reclamantul, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civ. din 1864 că, în speță, a executat propriile obligații. Însă pârâta nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Având în vedere că pârâta nu s-a prezentat în fața instanței în vedere administrării probei cu interogatoriul, instanța va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 358 Cod proc. civ. potrivit cărora dacă partea, fără motive temeinice, nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând prețul neachitat al animalului vândut.
Față de dispozițiile art. 453 Cod proc. civ., instanța va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă judiciară de timbru, nu însă și suma de 30 de lei reprezentând onorariu de executor judecătoresc pentru somația de plată, având în vedere că această din urmă sumă nu se circumscrie cheltuielilor de judecată prevăzute art. 451 alin. 1 Cod proc. civ., iar reclamantul nu a dovedit și notificarea efectivă a acestei somații de plată către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I., CNP_, cu domiciliul în com. Șieu Măgheruș, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta TUSINEAN C., domiciliată în loc. Chintelnic, nr. 203, jud. Bistrița-Năsăud.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 650 lei cu titlu de preț neachitat.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED/DACT
CCG/M.
26.05.14
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4269/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7248/2014.... → |
|---|
