Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2369/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2369/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 614/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2369/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 31 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererii introductive, formulată de reclamanta R. P. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. V. SRL, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu nu se prezintă niciuna dintre părți, cauza soluționându-se fără citarea acestora.
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art. 131 C., instanța se declară competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, raportate la dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j C., coroborate cu art. 107 alin.1 și art. 1027 alin.1 C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând actele dosarului, instanța apreciază că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta ., a chemat în judecată pârâta B. V. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 1839,09 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, precum și penalități de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că între cele două societăți au avut loc relații comerciale, s-au emis facturile fiscale . RFF nr._/24.09.2013, scadentă la data de 01.10.2013 și nr._/01.10.2013, scadentă în 08.10.2013, iar din factura_/24.09.2013 pârâta a achitat suma de 172,19 lei.
În drept s-au invocat prev. art. 1028 alin 2 din Legea nr. 134/2010.
În probațiune s-au depus înscrisuri (filele 5-10).
Dată fiind incidența procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reclamanta a învederat instanței că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală în vederea soluționării litigiului dedus judecății.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila nr. 6 din dosar)
Deși instanța a trimis pârâtei formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 alin. 4 Cod proc. civ. de a depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. De asemenea, pârâta nu a răspuns nici printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între cele două părți s-au derulat raporturi contractuale în formă simplificată în temeiul cărora reclamanta a vândut pârâtei mărfuri, fiind emise în acest sens facturile fiscale . RFF nr._/24.09.2013, scadentă la data de 01.10.2013 și nr._/01.10.2013, scadentă în 08.10.2013, iar din factura_/24.09.2013 pârâta a achitat suma de 172,19 lei, rămânând un rest de plată în cuantum total de 1839,09 lei. Facturile au fost semnate de reprezentantul debitoarei, iar acestea cuprind și mențiunea conform căreia, în cazul neplății la data scadentă, se vor percepe penalități de 0,01% pe zi de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 1270 Cod. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1170 instituie în sarcina acestora obligația de a acționa cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, fără să poată înlătura sau limita această obligația. Articolul 1350 cod civil statuează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârâtă și se traduce în neplata contravalorii produselor ce i-au fost vândute, facturile fiscale semnate de reprezentantul său făcând dovadă împotriva acesteia. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării prețului aferent bunurilor vândute. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la vânzarea mărfurilor, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise, reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitorului se prezumă, acesta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Există însă situații în care nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, cum este și cazul instituit prin art. 1523 alin. 2 lit. d Cod civil, adică nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi. Reiese astfel că, față de calitatea de profesionist a pârâtei, aceasta se află de drept în întârziere, încă de la data la care obligația sa a devenit exigibilă.
Sub aspectul penalităților de întârziere solicitate, potrivit facturilor emise și însușite de către pârâtă, în cazul neplății lor la scadență, se vor percepe penalități de 0,01% pe zi de întârziere, din facturi reieșind că acestea sunt scadente la data de 01.10.2013, respectiv 08.10.2013. Se remarcă drept urmare că părțile au stipulat, conform art. 1538 Cod civil, o clauză penală prin care au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârât, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1499 Cod civ. că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâtul nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1030 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 1839,09 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a mărfurilor vândute, precum și penalitățile de întârziere aferente, în procent de 0,01% pe zi de întârziere, de la data scadenței celor două facturi și până la data plății efective.
În baza art. 1031 și art. 453 Cod. proc. civ., având în vedere și respectarea principiului disponibilității în procesul civil, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 50 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița Năsăud, CUI RO_, J_, cont bancar RO33BRDE060SV_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ilva M., ., jud. Bistrița Năsăud, CUI RO_, J_ .
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1839,09 lei reprezentând debit restant, precum și penalități de întârziere aferente în procent de 0,01% pe zi de întârziere, de la data scadenței și până la data plății efective.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din data de 31.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
Red/Dact
CCG/NM
01.04.2014
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5242/2014. Judecătoria... → |
|---|
