Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2496/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2496/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 10196/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2496/2014
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. V., împotriva pârâtei N. E., având ca obiect revendicare imobiliară disjungere.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 28.03.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 03.04.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, instanța constată următoarele:
Prezenta cauză a fost disjunsă din dosarul civil_, prin încheierea din 26.09.2013, formându-se astfel dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în revendicare,reclamant C. V. și pârât N. E..
Prin cererea formulată inițial în cadrul dosarului civil_ ( fila 3), reclamantul C. V. a chemat în judecată pe pârâta N. E..
Reclamantul precizează că i-a fost luat cu abuz de putere în 2012, o suprafață de teren de 2067 mp, teren ce îl folosește de 21 ani, neconturbat de nimeni.
În fapt, reclamantul precizează că pârâta este nepoata numitului N. I., care a fost și unchiul reclamantului și că la decesul numitului N. I., întrucât acesta nu a avut copii, jumătate din terenurile acestuia au rămas moștenitorilor.
Reclamantul mai precizează că, după moartea numitului N. I., a cumpărat de la N. I. ( soția defunctului N. I.) locul numit Dealul N., în suprafață de 1100 mp în data de 31 mai 1992, prețul fiind de 8000 lei.
Cu privire la restul terenului ce-l revendică, reclamantul precizează că l-a cumpărat de la A. F., în suprafață de 4,5 ari, pentru prețul de 1000 lei, în data de 31 mai 1992.
Reclamantul a depus înscrisuri, intitulate contracte de vânzare cumpărare ( filele 4 și 5).
La termenul de judecată din 27.02.2014, reclamantul a precizat că solicită terenul situat lângă casa lui, teren al cărui proprietar este și care i-a fost luat de pârâta N. E..
La același termen de judecată i s-a pus în vedere reclamantului să depună la dosar extras de carte funciară sau certificat de sarcini eliberat de OCPI, dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce-l revendică și să precizeze suprafața de teren ce o revendică.
La termenul de judecată din 28.03.2014, reclamantul a precizat că în afară de cele două înscrisuri intitulate „contract de vânzare cumpărare” depuse la dosar, nu are alte titluri care să-i dovedească dreptul de proprietate și a solicitat proba cu martori pentru a –și dovedi dreptul de proprietate. Instanța a respins proba testimonială, văzând poziția reprezentantei pârâtei ce s-a opus la administrarea probei cu martori pentru dovedirea unui act juridic cu valoare mai mare de 250 lei.
Analizând actele și lucrările de la dosar din punct de vedere al probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele:
Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar sau a detentorului precar.
Izvorul juridic al acestei acțiuni, este constituit de art. 480 cod civil de la 1864( aplicabil raportat la data încheierii înscrisurilor depuse de reclamant la dosar, prin care-și justifică dreptul de proprietate),
Potrivit art. 480 cod civil de la 1864: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Din punct de vedere probatoriu, în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură de la 1865 și ale Codului civil de la 1864( dosarul din care a fost disjuns prezentul dosar a fost înregistrat la 14.02.2013, anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă – 15.02.2013).
Potrivit art. 1169 cod civil de la 1864, cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
Astfel, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este proprietarul bunului revendicat( în același sens Decizia nr. 1287 din 24.07.1971 a Tribunalului Suprem, Secția Civilă).
Pârâtul posesor are o situație pur pasivă, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei ( în același sens, Tribunalul Suprem, Secția Civilă, decizia 397 din 09.03.1971).
În continuare analiza instanței va purta asupra înscrisurilor depuse în probațiune de reclamant pentru a-și justifica dreptul de proprietate asupra imobilului teren revendicat.
Cele două înscrisuri intitulate „contract de vânzare cumpărare” sunt încheiate la aceiași dată, 31 mai 1992. Regimul juridic al circulației terenurilor în perioada încheierii celor două convenții, era guvernat de prevederile legii 18/1991, intrată în vigoare la 20 februarie 1991. Legea 18/1991 a instituit anumite principii pentru regimul circulației terenurilor, la art. 66-73, printre care și principiul conform căruia înstrăinarea terenurilor prin acte juridice între vii se putea face numai prin respectarea formei autentice a actului.
Forma autentică era prevăzută ca o condiție de validitate a actului de înstrăinare a terenului, astfel că fără îndeplinirea acestei forme, ca și în cauza de față, unde convențiile sunt încheiate prin înscrisuri sub semnătură privată, contractul de vânzare cumpărare a terenurilor nu era valid ca și modalitate de înstrăinare a terenurilor.
Bineînțeles că cele două convenții încheiate prin înscrisuri sub semnătură privată, ar putea fi valorificate în cadrul unei acțiuni prin care s-ar solicita instanței pronunțarea unei hotărâră care să țină loc de act autentic, într-un cadru procesual lărgit și cu promitentul vânzător al suprafeței de 4,5 ari și cu analizarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 5 alin. 2 din titlul X din legea 247/2005, însă în cauză instanța este ținută de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și de obiectul acțiunii cu care a fost investită, respectiv acțiune în revendicare.
Pentru considerentele anterioare, instanța reține că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului ce-l revendică, înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei nu sunt apte pentru înstrăinarea terenurilor, lipsindu-le forma autentică și în consecință instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. V., cu domiciliul în Bistrița Bârgăului, ., în contradictoriu cu pârâtul N. E., domiciliată ÎN Bistrița Bârgăului, ., având ca obiect acțiune în revendicare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. A. P. S. C.
Red/Dact
BMA 4 ex 04.05.2014
| ← Reexaminare amendă judiciară. Încheierea nr. 7172/2014.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
