Revendicare imobiliară. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria BLAJ

Sentința nr. 854/2013 pronunțată de Judecătoria BLAJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 792/191/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.854/2013

Ședința publică din data de 12.11.2013

Completul constituit din:

Președinte: A. B. Brădosu

Grefier: S. M.

Pe rol amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamantele M. C., B. S., T. R. - A. și N. E., în contradictoriu cu pârâta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., având ca obiect revendicare imobiliară și a acțiunii conexe privind pe reclamanta Stațiunea de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. în contradictoriu cu pârâții Agenția D. Statului București, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., M. C., B. S., T. R. A., N. E. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București (titular al dreptului de proprietate), având ca obiect fond funciar.

Mersul dezbaterilor susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2013, când instanța pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.11.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.11.2013, încheierile de ședință făcând parte integrantă din sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub dosar nr._, reclamantele M. C., B. S., T. R. - A. și N. E., au chemat în judecată pe pârâta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren ( vie), stabilită prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă. sentința civilă nr.96/2009 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr.772/2009 a Tribunalului A. - Secția civilă, teren aflat la pozițiile 30 - 0,87 ha, 31 -0,87 ha, și 41 – 0.87 ha din Anexa 29 a localității B. jud. A., conform titlurilor de proprietate și a tuturor actelor de materializare opunerii în posesie întocmite de executorul judecătoresc și aflate în dosar execuțional nr.111/2010 B. R.&R. Mediaș jud. Sibiu;

- obligarea pârâtei la contravaloarea recoltelor de pe suprafețele de teren menționate, începând cu data la care aceasta a luat la cunoștință despre obligația ce îi revine față de ele, potrivit notificării făcute prin executorul judecătoresc, potrivit dovezii de primire și procesului verbal de predare întocmit de factorul poștal la fața locului, respectiv 14 aprilie 2011 și chiar cu data la care C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar B. de pe lângă Primăria B. jud. A. și cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că potrivit sentinței civile nr.96/2009 a Judecătoriei B., definitivă, irevocabilă și executorie prin decizia civilă nr.772/2009 a Tribunalului A. - Secția civilă, C. L. de Aplicarea legii fondului funciar B. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor A., au emis titlurile de proprietate asupra terenurilor asupra cărora s-a dispus reconstituirea. C. L. pentru aplicarea Legii Fondului Funciar B., deplasată la fața locului pentru punerea lor în posesie, potrivit titlului executoriu, a întâmpinat un real refuz, fapt pentru care au fost nevoite să se adreseze executorului judecătoresc care prin procesul verbal de punere în posesie a dus la îndeplinire prevederile sentinței și deciziei de mai sus, că au notificat pârâta despre demersurile făcute precum și faptul să le lase în deplină proprietate și folosință terenurile redobândite, notificarea înregistrată la executorul judecătoresc în dosar execuțional nr.3/2011, rămânând fără răspuns.

În drept la baza cererii lor stau dispozițiile art.480, 483 cod civil art.274 Cod Procedură civilă.

În sprijinul completării celor susținute înțeleg să folosească următoarele probe, sentința civilă nr.96/2009 a Judecătoriei B., Decizia civilă nr.772/2009 a Tribunalului A., titlurile de proprietate, Procesul verbal de punere în posesie 111/2010 din 29 noiembrie 2010 a B. R.&R. Mediaș jud. Sibiu, copie de pe notificarea 3/2011 și dovada înmânării acesteia, copii după certificatele pentru atestarea fiscală, precum și ori ce alte acte care să stea la baza cererii lor în probator, cerute de instanță.

Pârâta Stațiunea de C. și Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. a depus la dosar întâmpinare (fila 29), solicitând respingerea acțiuni ca netemeinică și nelegală.

În motivarea întâmpinării, a arătat că prin sentința civilă nr.96/2009, prin dispozitiv respinge cererile reclamantei împotriva . Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificație B., iar pe cale de excepție, au solicitat să se constate lipsa calității procesuale, întrucât terenul în cauză nu e ocupat de unitate și este nelucrat, că unitatea nu are nici o relație juridică cu reclamanții, iar în cazul în care reclamanții ar avea vreo pretenție îndreptată împotriva, solicită să precizeze suma pentru care sunt îndreptățiți și să timbreze acțiunea.

De asemenea au mai arătat că în funcție de actele pe care le vor depune reclamantele, vor reveni cu o completare la întâmpinare, că reclamanții introduc cu rea credință cererea de chemare în judecată, deoarece terenul în cauză nu e ocupat si nu îl lucrează nici unitatea pârâtă, nici alte persoane din informațiile pe care le dețin, solicitând aplicarea unei amenzi judiciare conform art.108" alin(l) litera „a" din Cod procedură civilă.

În drept au invocat prev. de art.115-118 Cod procedura civilă și art.108 indice 1 alin. (1) litera „a" Cod procedura civilă.

Reclamantele au depus răspuns la întâmpinare (fila 39), arătând că susținerile pârâtei potrivit cărora terenul în litigiu nu este lucrat de către societatea pârâtă sunt neîntemeiate, întrucât din suprafața totală de 4,33 ha de teren proprietatea lor, pârâta cultivă viță de vie pe 1,62 ha de teren.

Prin Sentința civilă nr.96/2001 a judecătoriei B., definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.772/2009 a Tribunalului A., C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar B. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. au fost obligate să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea lor. C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar B., deplasată la fața locului pentru punerea în posesie, a întâmpinat refuzul pârâtei, motiv pentru care s-au adresat executorului judecătoresc, care a întocmit procesul verbal de punere în posesie aplicând astfel prevederile sentinței și deciziei anterior menționate.

Chiar dacă au încercat încă din 14.04.2010 să se înțeleagă cu privire la eliberarea terenului ocupat de către societatea pârâtă, acesta a refuzat orice formă de dialog și a refuzat să elibereze terenul. Mai mult decât atât, au notificat pârâta, solicitând să le lase în deplină proprietate și folosință terenurile în litigiu, dar notificarea înregistrata la executorul judecătoresc, a rămas fără răspuns din partea pârâtei.

Au anexat un număr de 5 planșe foto (filele 40-45).

La termenul de judecată din data de 11.08.2011, instanța a încuviințat cererea în probațiune și s-au întocmit rapoartelor de expertiză tehnică topo și agricolă (filele 77-89, 100-123) și proba testimonială, fiind audiați martorii C. A., H. I., C. I. E. și H. F. (filele 96, 97 – 136,137), iar la data de 09.12.2011 (fila 125) pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert S. M..

La termenul de judecată din data de 19.01.2012, pârâta a formulat cerere de suspendare a judecății prezentei cauze, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului_ aflat pe rolul instanței, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate.

Anexând cererii copia acțiunii civile din dosarul menționat (fila 146).

Pârâta a depus la dosarul cauzei note de ședință (filele 173-175), arată că prin procesul verbal de punere în posesie invocat de reclamante în susținerea acțiunii se referă tot la terenurile înscrise la pozițiile 30 - 0,87 ha, 31 - 0,87 ha și 41 - 0,87 ha din anexa 29 a localității B., terenuri în suprafață totală de 2,61 ha, că în întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SCDVV B., raportat la solicitările reclamantelor, întrucât terenul în suprafața de 2,61 ha pentru care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească nu se află în posesia lor și nu este lucrat de către pârâtă și fără ca acțiunea introductivă să fi fost modificată în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, în raportul de expertiză topografică se „identifică" o suprafață de 4,33 ha, incluzând, pe lângă suprafața de 2,61 ha solicitată inițial, și un teren de 1,72 ha pentru care s-a emis un al patrulea titlu de proprietate în favoarea reclamanților, că deși unul dintre obiective era ca expertul să identifice terenurile proprietatea reclamanților, înscrise în titlurile de proprietate, identificarea acestor suprafețe s-a făcut superficial și incorect, ținând cont exclusiv de planul de încadrare în . Primăria B. (anexa nr.6 la Raportul de expertiză - în care cele 4 parcele apar ca având categorie de folosință arabil).

Acest plan nu respectă harta cadastrală existentă la OCPI, hartă pe care expertul topograf numit în cauză trebuia să o aibă în vedere. Identificarea terenurilor prin expertiză topografică se face întotdeauna prin stabilirea amplasamentelor prin suprapunere atât pe harta topografică, cât și pe planul cadastral al localității, ambele documente aflate în evidența Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară. Din anul 2006, în baza de date a OCPI există plan de parcelare al SCDVV B., plan care trebuie respectat atunci când se fac puneri în posesie, plan de care trebuie să țină cont orice expert topograf numit să efectueze raport de expertiză tehnică topografică într-un dosar.

Faptul că planurile de parcelare întocmite de C. locală B. nu sunt corect întocmite rezultă fără putință de tăgadă și din adresa nr.7828/07.11.2011, emisă de OCPI A. către C. locală B., deci există neconcordanțe între suprafețele pentru care au fost emise titlurile de proprietate ale reclamanților și suprafețele efective ale parcelelor identificate cu nr. cadastrale precizate în aceleași titluri de proprietate, că în anul 2009 SCDVV B. a predat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B. o suprafață de 114,1897 ha pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privată prin H.C.J. A. nr. 225/2006, suprafață care include parcelele cu nr. cadastrale 1220/1/10, 1220/1/12 și 1220/1/16, nr. cadastrale care se regăsesc pe titlurile de proprietate emise pentru terenurile înscrise la pozițiile 30 - 0,87 ha, 31 - 0,87 ha și 41 - 0,87 ha din anexa 29 a localității B., validată prin H.C.J. A. nr. 225/2006, că cel de-al patrulea titlu de proprietate este emis pentru o suprafață de 1,72 ha, identificată ca fiind amplasată pe . 1220/1/8, parcelă aflată în domeniul public al statului, așa cum rezultă atât din situația mai susmenționată (poz. 296), cât și din anexa nr.3.21 la Legea nr. 72/2011, de modificare a Legii nr. 45/2009, în această anexă sunt identificate cadastral suprafețele indispensabile cercetării, aflate în domeniul public al statului și în administrarea SCDVV B..

Solicită de asemenea să se observe faptul că toate parcelele precizate mai sus au în realitate o suprafață mult mai mică decât cea înscrisă pe titlurile de proprietate, astfel:

- . 1220/1/8 (categorie de folosință vie) are o suprafață de 0,4052 ha, nude 1,72ha;

- . 1220/1/10 (categorie de folosință vie) are o suprafață de 0,2111 ha, nu de 0,87 ha;

- . 1220/1/12 (categorie de folosință vie) are o suprafață de 0,2265 ha, nu de 0,87 ha;

- . 1220/1/16 (categorie de folosință vie) are o suprafață de 0,2038 ha, nu de 0,87 ha.

Pentru toate aceste motive, solicită de a se dispune în sarcina Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. să depună toate actele ce au Stat la baza emiterii titlurilor de proprietate în favoarea reclamanților.

Ulterior depunerii acestor acte, solicită efectuarea unei noi expertize topografice pentru suprafața de 2,61 ha precizată în acțiunea introductivă, acțiune nemodificată în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

De asemenea au precizat că la termenul din data de 15.12.2011 au contestat raportul de expertiză topografică efectuat în dosar, formulând obiecțiuni la acesta și solicitând efectuarea unei noi expertize, că obiectivele expertizei topografice sunt identificarea în regim de carte funciară și încadrarea pe planul cadastral a terenurilor solicitate prin acțiunea introductivă și stabilirea regimului juridic al acestora, subliniind încă o dată faptul că întreaga suprafață de teren exploatată în prezent de către SCDVV B. este indispensabilă cercetării și aparține domeniului public al statului, conform prevederilor Legii nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, fiind identificată în anexa 3.21 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009.

Prin urmare, dacă suprafețele de teren pentru care s-au emis titlurile de proprietate în favoarea reclamanților se regăsesc în perimetrul actual al SCDVV B., aceste titluri de proprietate sunt lovite de nulitate absolută. Terenurile indispensabile cercetării, aparținând domeniului public al statului, nu pot face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, orice acțiune în revendicare a unor asemenea terenuri fiind inadmisibilă.

Au anexat notelor de ședință înscrisuri.

Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 15.03.2012 (fila 187) instanța a pus în discuție cererea de suspendare a judecării prezentei cauze și a fost respinsă cerere apreciind că între cauza de față și dosarul nr._ există o strânsă legătură, astfel încât, în temeiul art.164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea dosarului civil nr._ la cauza de față.

La același termen de judecată mandatara pârâtei a înțeles să formuleze cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, în temeiul art.27 pct.7 Cod procedură civilă, având în vedere că titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită au fost emise în baza unor hotărâri judecătorești pronunțate de către același judecător.

Președintele completului de judecată a formulat cerere de abținere, având în vedere cererea de recuzare formulată de pârâtă, iar prin încheierea de ședință nr.133/2012 dată în Ședința Camerei de Consiliu din data de 28.03.2012, a fost admisă cererea de abținere formulată de președintele completului de judecată, cererea de recuzare formulată de pârâtă, rămânând fără obiect (filele 188-198).

Pârâta SCDVV B. a depus la dosarul cauzei note de ședință (filele 252-254), arătând că din actele existente la dosar nr.436/1996 rezultă că dosarul de fond funciar al lui B. C., M. C., T. R., N. I. cuprinde, cererea nr.3032/21.03.2012, cererea nr.3071/22.03.1991, cererea nr.4985/05.06.1991, declarațiile fiecăruia dintre aceștia, copii acte de stare civilă și o contestație nr.5110/10.06.1991, însă la dosarul de fond funciar nu există nici un extras CF sau alt act doveditor al dreptului de proprietate, în aceste condiții, nu cunosc în baza căror acte s-a stabilit care este amplasamentul terenurilor revendicate, precum și faptul că terenurile sunt amplasate în incinta pârâtei, și a solicitat să pună în vedere părților persoane fizice și Comisiei locale B. să precizeze dacă au mai formulat alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.169/1997 a Legii nr.1/2000 sau a Legii nr.247/2005 ori aceste acte precizate în adresa nr.3485/02.05.1997 a Primăriei mun. B. (aflată la fila 62 din Dosar 436/1996) sunt toate actele care au stat la baza înscrierii în anexa nr.29 a lui M. C., B. C., N. I. și T. R., iar în condițiile în care există și alte acte decât cele arătate în adresa nr.3485/02.05.1997, solicită depunerea acestor acte.

Au mai precizat că în H.C.J. A. nr. 225/2006 se face trimitere la actele doveditoare anexate de C. locală B. la adresa nr. 4138/2006, prin care aceasta propune validarea anexei nr. 29, întocmită în conformitate cu prevederile H.G. nr. 890/2005.

Printre actele respective sunt enumerate dosarele de reconstituire a dreptului de proprietate, cuprinzând cererile împreună cu actele doveditoare anexate, extrasele de carte funciară, hărțile amplasamentului suprafețelor de teren ce urmează a fi reconstituite.

Prin urmare, au solicitat să se pună în vedere Comisiei locale B. să depună la dosar adresa nr. 4138/2006 și actele doveditoare la care se face trimitere în HCJ A. nr. 225/2006, cu privire la persoanele în favoarea cărora s-au emis titlurile de proprietate atacate în prezentul dosar, dacă există asemenea acte, solicitând aceasta pentru a stabili fără echivoc care sunt datele de identificare ale terenurilor pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate prin înscrierea în anexa nr.29, pentru a putea verifica dacă aceste terenuri sunt sau nu în perimetrul S.C.D.V.V. B. din anul 2006.

Mai precizează că din nici unul din înscrisurile existente la dosar nu rezultă dacă vechiul amplasament al terenurilor solicitate se află în perimetrul S.C.D.V.V. B. din anul 2006 - condiție necesară a fi îndeplinită pentru ca persoanele solicitante să fie îndreptățite a fi înscrise în anexa nr. 29, că în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, comisiile locale, împreună cu oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, aveau obligația să delimiteze terenurile solicitate pe vechiul amplasament - în funcție de această identificare stabilindu-se dacă terenul este liber, dacă poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, precum și cine deține terenul respectiv.

Din adresa nr.8662/28.09.1995 din dosar nr.436/1996, rezultă că numiților M. C., N. I., B. C. și T. R. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în natură pentru suprafața de 1,46 ha și în acțiuni la SCPVV B. pentru suprafața de 0,87 ha, după defunctul B. T.. De asemenea, conform anexei nr.19, poziția 43, numiților M. C. și N. I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acțiuni la SCPVV B. pentru suprafața de 1,72 ha, după defunctele B. V. și N. A., iar dacă reclamanții din dosarul de față nu au cerere formulată după anul 1996, se presupune că aceștia trebuie să fi fost înscriși în anexa nr. 29 în temeiul validării inițiale pe anexa nr.19 revocată prin H.C.J. A. nr.225/2006 și în aceste condiții, e foarte posibil ca vechiul amplasament, chiar și în ipoteza în care ar fi fost în 1991 în perimetrul S.C.D.V.V. B., să nu se mai regăsească în perimetrul din anul 2006 al subscrisei (data validării anexei nr. 29), întrucât din 1991 până în 2006 acest perimetru a fost diminuat cu 246 ha (poz. 43 din anexa 1 la H.G. nr. 517/1999 privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă și trecerea terenurilor destinate producției, aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului - dată în aplicarea prev. art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991).

La data de 11.06.2013, reclamantele și-au precizat acțiunea solicitând contravaloarea recoltei de pe suprafața de teren ocupată de pârâtă aferente anilor 2011 și 2012, în sumă totală de 16.772 lei (8.386 lei pentru fiecare an).

La termenul de judecată din data de 03.09.2013, pârâta SCDVV B. a depus cerere completatoare a cererii de chemare în judecata înregistrata sub nr._ și înscrisuri (filele 398-424), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2786/24.09.2009 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R.;

- să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2800/14.06.2010 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor M. C., N. I.;

- să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2801/08.07.2010 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

- să se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2802/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

- să se constate nulitatea absoluta a H.C.J. A. nr. 225/2006, precum si a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestor titluri de proprietate, cu consecința repunerii pârâților în situația anterioară emiterii acestora, cu cheltuieli de judecat.

Prin prezenta cerere completatoare a precizat că formulează un nou capăt de cerere având ca obiect constatarea inexistentei dreptului de proprietate al pârâtelor - reclamante M. C., B. S., T. R. A., N. E. asupra imobilelor cu următoarele numere cadastrale:

- nr. cadastral 1213/1/1

- nr. cadastral 1215/1/1

- nr. cadastral 1220/1/2

- nr. cadastral 1220/1/3

- nr. cadastral 1220/1/4

- nr. cadastral 1220/1/5

- nr. cadastral 1220/1/6

- nr. cadastral 1220/1/7

- nr. cadastral 1220/1/9

- nr. cadastral 1220/1/11

- nr. cadastral 1220/1/13

- nr. cadastral 1220/1/14

- nr. cadastral 1220/1/15

- nr. cadastral 1220/1/17

- nr. cadastral 1220/1/18

- nr. cadastral 1220/1/19

- nr. cadastral 1220/1/20

- nr. cadastral 1220/1/21

- nr. cadastral 1220/1/22

- nr. cadastral 1220/1/23

- nr. cadastral 1220/1/24

- nr. cadastral 1220/1/25

- nr. cadastral 1220/1/26

- nr. cadastral 1220/1/27

- nr. cadastral 1220/1/21

- nr. cadastral 1220/1/30

- nr. cadastral 1220/1/31

- nr. cadastral 1220/1/32

- nr. cadastral 1220/1/33

- nr. cadastral 1220/1/34

Privind circumstanțierea situației de fapt arată că prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezenta cauza de către doamna expert S. M. și completările la acest raport, s-a constatat că în titlurile de proprietate atacate au fost menționate și suprafețele altor numere cadastrale pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate, astfel terenul înscris în Titlul de proprietate nr._/2786/24.09.2009, cu număr cadastral 1220/1/16- vie, cu suprafața de 8700 mp, cu care a fost pus în posesie B. C., fiind prima ., conform planului cadastral existent în evidența OCPI corelat cu schița de punere în posesie, se constată că numărul cadastral 1220/1/16 de pe planul cadastral aflat in evidenta OCPI, are suprafața doar de 2038 mp, în timp ce în titlul de proprietate și schița de punere în posesie acest nr. cadastral 1220/1/16, are suprafața de 8700 m.

În suprafața de 8700 mp înscrisă în titlul de proprietate și poziționată pe schița de punere în posesie, pe lângă nr. cadastral 1220/1/16 cu suprafața de 2038 mp, au fost cuprinse și suprafețele altor numere cadastrale (inclusiv cele ce reprezintă taluzurile, drumurile de exploatare, etc.) peste care se suprapune:

Nr. cadastral 1220/1/24 cu suprafața de 712 mp;

Nr. cadastral 1220/1/26 cu suprafața de 2127 mp;

Nr. cadastral 1220/1/27 cu suprafața de 726 mp;

Nr. cadastral 1220/1/18 cu suprafața de 21 mp;

Nr. cadastral 1220/1/25 cu suprafața de 552 mp;

Nr. cadastral 1220/1/17 cu suprafața de 1362 mp;

Nr. cadastral 1220/1/15- parțial cu suprafața de 1162 mp;

Terenul înscris în titlul de proprietate nr._/2802/08.07.2010, cu nr. cadastral 1220/1/10 - vie cu suprafața de 8700 mp, cu care a fost pus în posesie B. I., fiind următoarea parcelă după terenul cu nr. cadastral 1220/1/12 (comasat), conform planului cadastral existent in evidenta OCPI corelat cu schița de punere in posesie, s-a constatat că numărul cadastral 1220/1/10 de pe planul cadastral aflat în evidența OCPI, are suprafața doar de 2111 mp, în timp ce în titlul de proprietate și schița de punere în posesie acest nr. cadastral are suprafața de 8700 mp.

Potrivit raportului de expertiză, în suprafața de 8700 mp înscrisă în titlul de proprietate și pe schița de punere în posesie, pe lângă nr. cadastral 1220/1/10 cu suprafața de 2111 mp au fost cuprinse și suprafețele următoarelor numere cadastrale, peste care se suprapune:

Nr. cadastral 1220/1/9 - cu suprafața de 386 mp;

Nr. cadastral 1220/1/19 - parțial cu suprafața de 230 mp;

Nr. cadastral 1220/1/8 - parțial cu suprafața de 2008 mp;

Nr. cadastral 1220/1/21-parțial cu suprafața de 2795 mp;

Nr. cadastral 1220/1/30-parțial cu suprafața de 292 mp;

Nr. cadastral 1220/1/31- parțial cu suprafața de 292 mp;

Nr. cadastral 1220/1/32- parțial cu suprafața de 292 mp;

Nr. cadastral 1220/1/34 - parțial cu suprafața de 294 mp;

Terenul înscris în Titlul de proprietate nr._/2801/08.07.2010, cu nr. cadastral 1220/1/12- vie cu suprafața de 8700 mp, cu care a fost pus în posesie B. T., fiind următoarea . nr. cadastral 1220/1/16 (comasat), conform planului cadastral existent în evidența OCPI corelat cu schița de punere în posesie, se constată că numărul cadastral 1220/1/12 de pe planul cadastral aflat în evidența OCPI, are suprafața doar de 2265 mp, în timp ce în titlul de proprietate și pe schița de punere în posesie acest nr. cadastral are suprafața de 8700 mp.

În suprafața de 8700 mp înscrisă în titlul de proprietate și pe schița de punere în posesie pe lângă nr. cadastral 1220/1/12 cu suprafața de 2265 mp, au fost cuprinse și suprafețele următoarelor numere cadastrale, peste care se suprapune:

Nr. cadastral 1220/1/15- parțial cu suprafața de 1162 mp;

Nr. cadastral 1220/1/11 cu suprafața de 627 mp;

Nr. cadastral 1220/1/23 cu suprafața de 614 mp;

Nr. cadastral 1220/1/22 cu suprafața de 584 mp;

Nr. cadastral 1220/1/19 cu suprafața de 167 mp;

Nr. cadastral 1220/1/14 cu suprafața de 808 mp;

Nr. cadastral 1220/1/13 cu suprafața de 626 mp;

Nr. cadastral 1220/1/21 - parțial cu suprafața de 1562 mp;

Nr. cadastral 1220/1/30- parțial cu suprafața de 111 mp;

Nr. cadastral 1220/1/32- parțial cu suprafața de 72 mp;

Nr. cadastral 1220/1/34- parțial cu suprafața de 102 mp;

Terenul înscris în Titlul de proprietate nr._/2800/14.06.2010, cu nr. cadastral 1220/1/8- vie cu suprafața de 8700 mp, cu care au fost puse in posesie B. V. si N. A. in cote de cate Vi parte fiecare, fiind următoarea . nr. cadastral 1220/1/10 (comasat), conform planului cadastral existent in evidenta O.C.P.I. corelat cu schița de punere in posesie, s-a constatat că numărul cadastral 1220/1/8 de pe planul cadastral aflat în evidența OCPI, are suprafața doar de 4052 mp, în timp ce în titlul de proprietate și schița de punere în posesie acest nr. cadastral 1220/1/8 are suprafața de_ mp.

În suprafața de_ mp înscrisa în titlul de proprietate și pe schița de punere în posesie, pe lângă numărul cadastral 1220/1/8/ din care suprafața de 2008 mp a fost cuprinsă în numărul cadastral 1220/1/10, rămânând doar suprafața de 2044 mp, au fost cuprinse și suprafețele următoarelor numere cadastrale peste care se suprapune:

Nr. cadastral 1220/1/2 cu suprafața de 496 mp,

Nr. cadastral 1220/1/4 - parțial cu suprafața de 37 mp,

Nr. cadastral 1220/1/5 - parțial cu suprafața de 149 mp,

Nr. cadastral 1220/1/6 - parțial cu suprafața de 192 mp,

Nr. cadastral 1220/1/7- parțial cu suprafața de 178 mp,

Nr. cadastral 1220/1/21- parțial cu suprafața de 1680 mp,

Nr. cadastral 1220/1/30- parțial cu suprafața de 451 mp,

Nr. cadastral 1220/1/32- parțial cu suprafața de 400 mp,

Nr. cadastral 1220/1/31- parțial cu suprafața de 451 mp,

Nr. cadastral 1220/1/34- parțial cu suprafața de 502 mp,

Nr. cadastral 1220/1/33- parțial cu suprafața de 451 mp,

Nr. cadastral 1220/1/20- parțial cu suprafața de 85 mp,

Nr. cadastral 1220/1/3 - parțial cu suprafața de 119 mp,

Nr. cadastral 1213/1/1-parțial cu suprafața de 4701 mp,

Nr. cadastral 1215/1/1-parțial cu suprafața de 5264 mp.

Doamna expert a precizat faptul ca la obiectul încuviințat de instanță, prin încheierea din 19.06.2012, potrivit căruia s-a solicitat identificarea terenurilor din titlurile de proprietate și în funcție de planul cadastral existent în prezent în evidența OCPI, să se stabilească cât din teren este lucrat de SCDVV B., dacă exista suprapunere între suprafețele din titlurile de proprietate astfel identificate și suprafețele aflate în Anexa 3.21 din Legea 72/2011 iar în caz de suprapunere parțială, să se procedeze la parcelare prin atribuirea de numere topografice noi, suprafețele numerelor cadastrale înscrise în cele patru titluri de proprietate nu pot fi parcelate deoarece prin corelarea schiței de punere în posesie cu planul cadastral existent în evidența OCPI se constată că acestea se suprapun peste mai multe numere cadastrale care diferă ca amplasament, numere cadastrale care nu au fost introduse în cauza.

Actele atacate cuprind în numerele cadastrale menționate și suprafețele altor numere cadastrale pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Dispozițiile art. 13 alin (3) si alin (4) din Legea 18/1991, prevăd în art.13 alin(3) că „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să acționeze potrivit dreptului comun.

Art. 13 alin(4) „pentru fiecare poziție dintr-o anexa pot fi emise mai multe titluri de proprietate cu condiția ca suprafețele înscrise în aceste titluri să nu depășească suprafața totală validată în anexă.

La o simplă lecturare a titlurilor de proprietate emise se poate observa faptul că acestea cuprind un număr cadastral la care s-au introdus și suprafețele altor numere cadastrale, fără ca acestea să fie menționate, în schimb suprafețele numerelor cadastrale nemenționate în titlurile de proprietate au fost adăugate la numărul cadastral menționat în titlul de proprietate.

Este evidentă eroarea strecurată în titlurile de proprietate atacate întrucât și dispozițiile art.5 din Legea 7/1996 - Legea cadastrului și publicității imobiliare, care definesc ce se înțelege prin noțiunea de imobil arată că .„prin imobil, în sensul prezentei legi, se înțelege terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ - teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.

Așadar, legiuitorul prin aceste dispoziții legale, a stabilit fără echivoc faptul că imobilul este cel care are atribuit un număr cadastral, însă suprafața și caracteristicile imobilului trebuie să corespundă cu cele ale imobilului aflat înregistrat la nr. cadastral, în planul cadastral aflat în evidența O.C.P.I.

În speța de față, se poate observa că, în mod eronat au fost trecute și suprafețele altor numere cadastrale la numărul cadastral din titlul de proprietate. De asemenea, prin Decizia nr. 23/2011, Înalta Curte de Justiție și Casație a statuat „legea nr. 247/2005 a consacrat pentru prima dată principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, cu respectarea atribuirilor legale de proprietate din perioadele anterioare. Art. 1 pct. 14 și 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 a modificat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 1/2000 stabilind posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari pe vechiul amplasament și în ceea ce privește terenurile din perimetrele stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului și în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă.

De asemenea, prin art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2000, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 s-a prevăzut că persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de instituțiile și stațiunile de cercetare să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, în situația în care acestea sunt insuficiente putând fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului.

Dispozițiile Legii nr.247/2005 au menținut posibilitatea acordării cu caracter subsecvent a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor.

Reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare presupune, așadar, următoarele premise: trecerea terenurilor în discuție din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se situează; delimitarea terenului în sole compacte, conform art. 9 și 12 din Legea nr1/2000; terenul ce face obiectul retrocedării să nu fie indispensabil cercetării, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005; lipsa terenului disponibil administrat de alte instituții și autorități publice din județul respectiv sau din județele învecinate reprezintă o condiție negativă ce rezultă din interpretarea art. 10 alin. (7) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 și se impune a fi îndeplinită numai în situația în care reconstituirea nu se realizează pe fostul amplasament al proprietarului deposedat, ci pe un altul.

Condiția esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la retrocedare. înalta Curte constată că se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel. Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din domeniul public în cel privat să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului.

Numai puterea executivă are competența de a dispune asupra intrării unui bun din domeniul public în cel privat, cu excepția situației în care prin lege sau Constituție nu se prevede altfel. Legiuitorul a respectat principiul ierarhiei actelor normative, statuând că orice excepție de la competența Guvernului de a decide asupra regimului juridic al bunurilor proprietate publică să fie reglementată numai de acte normative cu forță de lege. Sancțiunea nerespectării competenței și a procedurii de dezafectare a terenurilor din domeniul public și de trecere a acestora în domeniul privat este expres prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. respectiv nulitatea absolută. Ca atare nu se poate recunoaște comisiei județene competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce privește competența exercitării atribuțiilor stabilite de Legea nr. 213/1998. Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei județene reprezintă o operațiune ulterioară, de confirmare și atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. prin hotărâre a Guvernului. Ca atare, se poate concluziona că dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin modalitățile indicate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunii de cercetare.

O etapă specifică a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate publică aflate în administrarea stațiunilor de cercetare o constituie procedura de identificare a terenurilor supuse restituirii, în sensul că acestea să se delimiteze în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gh. I. Șișești", operațiune reglementată de prevederile art. 9-12 din Legea nr. 1/2000.

Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, comisiile comunale, orășenești sau municipale din unitățile administrativ-teritoriale pe care se află terenurile împreună cu oficiile de cadastru și publicitate imobiliară vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, sau în sole situate în vecinătatea localităților, acceptate de foștii proprietari.

Operațiunea de delimitare a terenurilor supuse retrocedării trebuie să fie anterioară atât operațiunii de validare prin hotărâre a comisiei județene, cât și celei de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a Guvernului, deoarece numai procedând astfel se pot cunoaște cu exactitate întinderea și caracteristicile suprafeței ce se solicită a fi inclusă în circuitul civil general.

Anterioritatea în timp a operațiunii de delimitare a terenurilor în sole compacte, conform Legii nr. 290/2002. rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 1/2000. care stipulează că procesul-verbal de delimitare împreună cu hotărârea comisiei locale vor fi supuse spre validare comisiei județene, care este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile de la primirea acestora.

Numai ulterior intervine competența stațiunii de cercetare de a proceda, în mod concret, la stabilirea terenurilor supuse retrocedării, pe baza delimitării efectuate conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 1/2000. astfel încât puterea executivă să aibă la dispoziție toate elementele necesare spre a putea decide asupra trecerii terenurilor în domeniul privat, dacă acestea nu sunt indispensabile cercetării, conform art. 10 alin. (8) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005. per a contrario, dacă s-ar accepta ideea că delimitarea terenurilor a căror restituire s-a dispus să se realizeze ulterior validării și trecerii bunurilor din domeniul public în cel privat, s-ar introduce un element discreționar, aleatoriu, în ceea ce privește delimitarea imobilelor și respectarea limitei decurgând din caracterul indispensabil pentru cercetare al terenurilor supuse reconstituirii dreptului de proprietate. Validarea nu presupune în mod obligatoriu ca persoanele îndreptățite să primească teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar sau chiar despăgubiri, în lipsa rezervei. Dreptul câștigat prin validare nu presupune, în mod necesar, ca persoanele îndreptățite să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare. Un bun aflat în domeniul public de interes național nu poate fi lăsat la dispoziția unei instituții de interes județean, în caz contrar fiind încălcat regimul juridic al proprietății publice. C. județeană poate doar să constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege, hotărârile sale neintrând în sfera noțiunii de lege, lato sensu. Acestea sunt acte administrative ce nu se pot încadra în situația de excepție la care fac referire dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Mai mult decât atât, având în vedere că terenurile institutelor și stațiunilor de cercetare științifice sunt cuprinse expres în enumerarea din anexa la Legea nr. 213/1998. la pct. 5, ar fi împotriva oricărei norme (de tehnică legislativă) sase permită ca o hotărâre a comisiei județene să modifice o lege.

Concluzia care se desprinde este că actele care sunt întocmite cu nerespectarea procedurii stabilite de lege sunt lovite de sancțiunea nulității absolute. Titlurile de proprietate atacate nu au fost emise în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin (1) din Legea 18/1991 potrivit cărora, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. De asemenea, potrivit alin (2) al aceluiași articol „în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.

În cazul de față, procesul - verbal de punere în posesie nu este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. i din H.G. 890/2005 potrivit cărora organul local pune în posesie, prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, acesta este întocmit de executorul judecătorescul iar în textul de lege indicat se precizează atribuția exclusivă a comisiilor locale de a pune în posesie persoanele validate pe suprafețe de teren la care sunt îndreptățiți, nefiind posibilă punerea în posesie prin intermediul executorului judecătoresc, Legea 18/1991 și HG 890/2005 instituind atribuții stricte și specializări în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.

Executarea acestui fapt personal nu poate fi îndeplinită pe calea executării silite, impunerea unei anumite conduite personale fiind o excepție de la punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc neavând abilitarea de a realiza măsurători în teren și de a întocmi și înainta documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, pentru determinarea debitorului de a-și îndeplini propria obligație prevăzută de lege existând măsurile coercitive prevăzute de art.580 indice 3 Cod procedură civilă și în special art. 64 alin (2) din Legea 18/1991 care este o aplicație particulară la dispozițiile din Codul de procedură civilă. În aceste condiții executarea silita, prin intermediul executorului judecătoresc, a unor dispoziții vizând atribuții ce implică faptul personal al debitorului fiind nelegală.

Faptul că un bun aflat în domeniul public al statului, în administrarea stațiunilor de cercetare, și fiind indispensabil cercetării poate fi scos din patrimoniul acestora doar prin lege este menționat și prin adresa Ministerul Justiției, în care s-a reținut potrivit dispozițiilor art. 10 alin (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea bunurilor din domeniul public al statutului în domeniul privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel. Un caz, în care legea prevede altfel este instituit la art.31 alin (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „ G. I. - Șișești" și a sistemului de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Potrivit acestor dispoziții, terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare dezvoltare de drept-public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin (3), precum și terenurile necesare realizării programelor de investiții de interes național în domeniul transporturilor, a căror dare în administrare se face cu respectarea prevederilor Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare rezulta, pe de o parte, că terenurile aflate în proprietatea publică a statului și indispensabile cercetării, potrivit Legii nr.45/2009, sunt inalienabile - scoase din circuitul civil general.

Pe de alta parte, inalienabilitatea acestora nu împiedică trecerea, în condițiile legii, a unor astfel de terenuri în domeniul privat al statului, ceea ce ar conduce la stingerea dreptului de proprietate publică asupra acestora.

De asemenea, și Prefectul Municipiului A. a înaintat, la solicitarea Comisiei Județene A., Guvernului emiterea unei Hotărâri de Guvern privind trecerea în domeniul privat a acestor terenuri.

În Nota de Fundamentare, Prefectul a precizat că în anul 1991, potrivit Legii nr.18/1991, s-a întocmit și validat anexa 19 prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991 aprobat prin HG 131/1991, în care au fost înscrise persoanele care au deținut terenuri în perimetrul Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., că după modificările aduse Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000 prin Legea 247/2005, prin hotărârea nr. 226 din data de 02.05.2006 adoptata de C. județeană A. de fond funciar a fost validata de anexa 29 întocmită de C. locala Valea Lunga de fond funciar care cuprinde un nr. de 133 poziții si o suprafața de 54,87 ha teren care se afla în acel moment în perimetrul Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., că prin art.3 din această hotărâre s-a dispus totodată trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat și la dispoziția Comisiei locale Valea L. de fond funciar, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.

La data de 15.02.2011 a fost încheiat Protocolul de preluare a terenurilor în suprafață de 54,8541 ha, înregistrat la Primăria comunei Valea Lunga sub nr. 306/2011, mai puțin cu suprafața de 0,0159 ha față de suprafața validată prin hotărârea Comisiei județene și mai puțin cu suprafața de 10,0759 ha față de suprafața predată de către A.D.S și O.C.P.I și delimitată conform procesului verbal de delimitare.

Cu toate acestea, verificând poziție cu poziție, parcelele înscrise în Anexa nr. 3.21 la Legea nr.72/2012 prin care s-au adus modificări Legii nr. 45/2009, anexa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 bis/07.06.2011 s-a constatat ca toate parcelele care au făcut obiectul protocolului de predare primire încheiat cu Stațiunea de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., precum și suprafața de 10,0759 ha predată de către ADS și OCPI și delimitată conform procesului verbal de delimitare au fost reînscrise ca fiind în domeniul public al statului și date în administrarea acestei stațiuni. D. urmare, inclusiv Prefectul Municipiului A. prin această adresă, precizează ca regimul juridic al acestor bunuri este acela de bunuri aparținând domeniului public al a statului.

Pentru toate aceste motive, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, anexând înscrisuri.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor publice A., în numele MFP București, prin reprezentant legal, având calitatea de intervenient – pârât – titular al dreptului, și-a precizat punctul de vedere cu privire la cererea completatoare depusă de SCDVV B. (fila 430), în sensul justificării noului capăt de cerere având la bază expertiza topo a expertului S. M., prin care se constată neconcordanța dintre suprafețele cuprinse în Titlurile de proprietate și Planul cadastral din evidenta OCPI A., arătând că în concret sunt mai mari suprafețele din titlurile de proprietate decât cele ale parcelelor din Planul cadastral.

În concluzie, în baza probatoriului de la dosarul cauzei se poate constata temeinicia și legalitatea noului capăt de cererea.

Prin completarea la întâmpinare, C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (filele 431-432), au solicitat respingerea cererii de completare a cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._ depusă de SCDVV, având ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al pârâtelor - reclamante M. C., B. S., T. R. A., N. E. asupra nr. cadastrale 1213/1/1, 1215/1/1, 1220/1/2, 1220/1/3, 1220/1/4, 1220/1/5, 1220/1/6, 1220/1/7, 1220/1/9, 1220/1/11, 1220/1/13, 1220/1/14, 1220/1/15, 1220/1/17, 1220/1/18, 1220/1/19, 1220/1/20, 1220/1/21, 1220/1/22, 1220/1/23, 1220/1/24, 1220/1/25, 1220/1/26, 1220/1/27, 1220/1/21, 1220/1/30, 1220/1/31, 1220/1/32, 1220/1/33, 1220/1/34, arătând că Titlul de proprietate nr._/2786/2009 având ca titular pe B. C. și T. R. la nr. cad. 1220/1/16 vie este trecută suprafața de 8700 mp.

Numărul cadastral 1220/1/16 de pe planul cadastral are suprafața de 2038 mp iar în titlul de proprietate 8700 mp și că nu contestă faptul că în această suprafață au fost cuprinse și alte numere cadastrale însă din punct de vedere tehnic nu este nici un impediment ca în titlu să fie trecut nr. cadastral cu suprafața cea mai mare la care să fie alipite celelalte nr. cadastrale.

Potrivit Ordinului nr. 534/2001 al ministrului Administrației Publice pentru aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general „10.2.6. Parcelele componente ale corpurilor de proprietate, care au suprafețe mai mici de 50 mp în intravilan și 300 mp în extravilan, nu se numerotează suprafața acestora se încadrează în suprafețele și, respectiv, în categoriile de folosință a parcelelor alăturate, ale aceluiași corp de proprietate.

Documentația tehnică care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu a fost contestată de către OCPI A..

De asemenea susține același punct de vedere și cu privire la Titlul de proprietate nr._/2802/2010 titular B. C./T. R.,N. I., M. C., Titlul de proprietate nr._/2801/2010 titular B. C., T. R.,N. I., M. C.,Titlul de proprietate nr._/2800/2010 titular M. C., N. I.. Nu poate fi invocat inexistența dreptului de proprietate atâta timp cât acest drept a fost recunoscut și aprobat de comisia județeană prin Hotărârea nr. 225/2006. Așa cum au menționat și în întâmpinare, Decizia nr. 23/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi invocată pentru anularea titlurilor de proprietate atâta timp cât aceasta produce efecte doar pentru viitor.

La dispoziția Comisiei locale B. de fond funciar prin Protocoalele înregistrate cu nr.1924 și 1925/26.01.2009 a fost predată o suprafață de 114,1897 ha pentru punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 225/2006 a comisiei județene.

Se susține că aceste terenuri sunt destinate cercetării însă chiar legiuitorul a prevăzut în Legea 45/ 2009 modificată și completată ,anexa 3 la poziția nr. 16 unde figurează Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. cu suprafața de 479,2519 suprafața poate fi diminuată prin retrocedare în condițiile legii"

Prin finalizarea procedurii de fond funciar și prin emiterea titlurilor de proprietate, terenurile au intrat în circuitul civil, titularii dobândind un drept de proprietate garantat de Constituție conform art. 44 .

Desființarea titlurilor de proprietate ar afecta în mod grav securitatea circuitului civil . Așa cum s-a arătat în întâmpinarea inițială în cauză există hotărâri judecătorești irevocabile. Securitatea circuitului civil este unul din elementele fundamentale ale statului de drept și presupune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.( Brumărescu -c. României) în drept - art. 115 și urm. Cod procedură civilă.

Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. a chemat în judecată pe pârâții Agenția D. Statului, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., M. C., B. S., T. R. A., N. E., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2786/24.09.2009 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R.;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2800/14.06.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor M. C., N. I.;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2801/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2801/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2802/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

- nulitatea absolută a H.C.J. A. nr. 225/2006, precum Și a tuturor celorlalte acte care au stat la baza emiterii acestor titluri de proprietate, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii acestora.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlurile de proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010, emise de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea cetățenilor menționați pentru suprafețele de 0,87 ha, 1,72 ha, 0,87 ha, respectiv 0,87 ha (suprafața totală - 4,33 ha), considerând că aceste titluri de proprietate, precum și toate actele care au stat la baza eliberării lor, sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public al statului, care sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, fiind eliberate titluri de proprietate pentru suprafețe din domeniul public al statului. Punerea în posesie s-a făcut fără ca terenul să fie scos în prealabil din domeniul public, în condițiile legii, că terenurile aparțin domeniului public al statului și au fost administrate neîntrerupt de reclamantă, aceasta deținându-le în prezent în baza Legii nr.45/2009.

De asemenea mai precizează că au fost încălcate și prevederile imperative ale Legii nr.18/1991, ale Legii nr.1/2000 și ale H.G. nr.890/2005 referitoare la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor îndreptățite, că nu a fost respectată procedura specială prevăzută în cazul terenurilor din perimetrul stațiunilor de cercetare, titlurile de proprietate și actele care au stat la baza lor fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale, cu nesocotirea destinației speciale, de interes strategic și de importanță națională pentru asigurarea fondului fitogenetic național, nu s-a ținut cont de reglementările privind suprafețele indispensabile cercetării, care rămân în domeniul public al statului, în administrarea stațiunilor de cercetare și nu se restituie foștilor proprietari, aceștia urmând să primească teren în altă parte sau să fie despăgubiți în conformitate cu prevederile legale - reconstituirea dreptului de proprietate venim vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării art. 22 din Legea nr. 290/2002, art. 10 din Legea nr. 1/2000, art. 10 alin. (8) din H.G. nr. 890/2005); nu s-au respectat prevederile imperative ale Legii nr. 1/2000, modificată, ale Legii nr. 290/2002, modificată, și ale H.G. nr. 890/2005, modificată, potrivit cărora "Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării ce vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Șișești", cu modificările și completările ulterioare"(art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000).

În drept au invocat art.57, art.112 Cod procedură civilă, Legea nr.213/1998, art.5 alin.2, art.35 alin.2, art.63 din Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.290/2002, Legea nr.45/2009, Legea nr.72/2011, art.2 din Decretul nr.167/1985.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, expertiză topo și cercetarea la fața locului.

În susținerea cererii au depus la dosarul cauzei copia titlurilor de proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010, HCJ A. nr.225/2006 și Decizia nr.23/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea depusă de Direcția Generala a Finanțelor Publice A. (fila 44), a solicitat admiterea cererii de anulare a titlurilor menționate și de arătare a Titularului dreptului și introducerea ca parte procesuală activă a Ministerului Finanțelor Publice București.

Au arătat că suprafața de teren de 479,2519 ha din administrarea Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., constituie domeniul public al statului, care nu poate fi diminuată numai prin lege, nicidecum prin hotărâri ale Comisiilor de fond funciar nici prin Hotărâri judecătorești.

În baza Legii 45/2009,modificată prin Legea 72/2011, arată că la articolul 46, alineatul (1) se modifică și are următorul cuprins: terenurile aflate în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și cele aflate în administrarea instituțiilor de învățământ superior de stat rămân în continuare în administrarea acestora și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrare decât prin lege, cu excepția terenurilor retrocedate potrivit legii. Articolul 55 prevede că este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităților si instituțiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei județene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului București.

Au menționat că înainte de . Legii 45/2009 modificată prin Legea nr.72/2011,suprafața din administrarea SDVV B. a fost de 890,00 ha, deci s-a diminuat cu 410,75 ha, rămânând fără a putea fi în continuare diminuata suprafața de 479,2519 ha - suprafață înregistrată la MFP București sub nr._,ca fiind domeniul public care conform art. 6 alin.2/1 din Legea 72/2011 se introduce un nou alineat, alineatul (2-1), cu următorul cuprins: terenurile aflate în proprietatea ASAS. redobândite de către ASAS în temeiul aplicării legilor fondului funciar, precum și clădirile situate pe acestea au destinație exclusivă pentru activitatea de cercetare - dezvoltare-inovare și multiplicarea materialului biologic în domeniul agricol, fiind inalienabile si insesizabile, înstrăinarea sau schimbarea destinației acestor bunuri imobile se face numai prin lege. Inadmisibilitatea oricăror cereri de revendicare a terenurilor din suprafața minimă de 479,2519 ha, din domeniul public și de utilitate publică aflată în administrarea SCDV B..

Au mai arătat că temeiurile legale sunt cele arătate mai sus, precum și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.23/2011

Pârâta M. C. prin întâmpinarea depusă la fila 53, a arătat că plecând de la regula de drept conform căreia oricine promovează o acțiune civilă în instanță trebuie să justifice un interes legitim, iar noțiunea de interes legitim în sensul dispozițiilor legii fondului funciar s-a definit în literatură și practica judiciară din ultimii ani ca fiind vocația celui ce invocă nulitatea de a beneficia ei însuși de reconstituirea dreptului de proprietate solicită ca instanța în primul rând, să analizeze cererea de chemare în judecată formulată de Stațiunea De C. - Dezvolatare Pentru Viticultură și Vinificație B. sub aspectul interesului pe care reclamanta îl justifică în promovarea acțiunii.

Astfel, verificând toate actele legislative care stau la baza înființării, organizării și desfășurării activității Stațiunii De C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. și prin care aceasta își legitimează întreaga acțiune, se va constata că dintre parcelele care fac obiectul Titlurilor de Proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010, respectiv parcelele Vn 1220/1/16 (0,87ha), Vn 1220/1/8 (1,72 ha), Vn 1220/1/12 (0,87 ha) și Vn 1220/1/10 (0,87 ha), numai o suprafață de 0,4052 din Vn 1220/1/8 se regăsește în administrarea S.C.D.V.V. B., parcelă menționată doar în Legea nr.72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I. - Șișești și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Anexa 3.21 privind datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B., indispensabile activității de cercetare - dezvoltare - inovare și multiplicării materialului biologic.

Mai mult decât atât, având în vedere că parcelele ce fac obiectul titlurilor de proprietate pentru care se cere constatarea nulității nu se regăsesc nici în Anexa 2c din H.O. 27/2006, nici în Legea nr.45/2009 și în nici unul dintre actele normative invocate de reclamantă - cu specificația că fiecare dintre ele cuprinde anexe în care terenurile din administrare sunt trecute cu specificații concrete de număr parcelă și suprafață, iar parcelele în cauză nu se regăsesc, și că Legea nr.72/2011 a apărut după emiterea titlurilor de proprietate în cauză, credem că nu există niciun fel de identitate între ./8 (1,72 ha) ce face obiectul Titlului de Proprietate nr._/2801/08.07.2010 și VN 1220/1/8 (0.4052 ha) specificată în Anexa 3.21 la Legea nr.72/2011 menționată mai sus, consideră că aceasta din urmă ar putea fi un rest de suprafață de teren rămasă în cadrul aceleiași parcele Vn 1220/1/8 după reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate_/2800/14.06.2010) este posibil ca suprafața totală a parcelei Vn 1220/1/8 să fie în realitate de 2,1252 ha - 1,72 ha + 0,4502 ha).

La analizarea acestei situații, trebuie să se aibă în vedere și lipsa de identitate dintre suprafețele de teren menționate în fiecare dintre acte, respectiv Titlu de Proprietate și Anexa la lege menționată, pentru aceeași parcelă, aceasta cu atât mat mult cu cât pentru Vn 1220/1/8 în suprafață de 1,72 ha există cadastru și întabulare în Cartea Funciară (în baza Titlului de Proprietate).

Față de toate cele expuse mai sus, consideră că reclamanta nu și-a legitimat un interes legitim în ceea ce privește trei dintre titlurile de proprietate pentru care solicită constatarea nulității, solicită admiterea excepției lipsei de interes prin respingerea capetelor de cerere privind constatarea nulității Titlurilor de Proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010:

- respingerea parțială a capătului de cerere privind constatarea nulității Titlului de Proprietate nr._/2800/14.06.2010, în ceea ce privește o suprafață de 1,3148 ha (1,72 ha - 0,4052 ba);

- respingerea parțială a capătului de cerere privind constatarea nulității H.C.J. A. nr.225/2006 și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acesteia în măsura în care aceasta privește validarea suprafețelor de teren pentru care reclamanta nu-și găsește justificarea, parcelele Vn 1220/1/16 (0,87 ha), Vn 1220/1/12 (0,87 ha) și Vn 1220/1/10 (0,87 ha) și din Vn 1220/1/8 (1,3148 ha =1,72 ha - 0,4052 ha).

Pe fondul cauzei și analizând Decizia nr.23/17.10.2011 a înaltei Curții de Casații și Justiție privind recursul în interesul legii formulat pentru problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale privind trecerea unor terenuri aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art.9 alin.l și 1 indice 1 din Legea nr.1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, prin hotărâri ale comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în favoarea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, prin prisma 330 indice 1 Cod procedură civilă, precum și a principiului neretroactivități.

Punerile în posesie și emiterea Titlurilor de Proprietate contestate s-au făcut în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv în baza sentinței civile nr.95/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr.446/2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ și în baza sentinței civile nr.96/17.02.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ rămasă irevocabilă prin decizia nr.772/2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr.l_, instanțele competente analizând la momentul respectiv și în diverse faze procesuale, atât legalitatea cererilor formulate, cât și a respectării procedurilor instituite de legile fondului funciar, inclusiv trecerea unui teren aflat în administrarea S.C.D.V.V. B. din domeniul public al statului în domeniul privat al localității B., pentru a putea fi reconstituit foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pe fostul amplasament, și au concluzionat în mod definitiv și irevocabil, raportat la acea perioada, că cererile erau justificate, iar trecerea din domeniul public în domeniul privat al terenurilor în cauză s-a făcut în mod perfect legal. Astfel, plecând de la prevederile art. 330a? alin.2 Cod procedură civilă care stipulează că decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, astfel este evidentă că decizia dată în recursul în interesul legii sus-menționată nu se aplică în mod retroactiv, desființând niște hotărâri judecătorești irevocabile la data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Mai mult decât atât, trecerea din domeniul public în domeniul privat ai terenurilor în cauză s-a efectuat conform procedurii și interpretării legale comunicate prin adresa nr._/26.06.2007 de către Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - instituție de stat și for suprem în materie de fond funciar, care a dispus că „trecerea din domeniul public în domeniul privat a acelor suprafețe de teren ce intră sub incidența art.III alin 1indice 1 din Legea nr.169/1997, suprafețe administrate de stațiunile și institutele de cercetare, se va face prin articol distinct prin care se constată trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localităților și punerea sa în posesie astfel cum prevăd dispozițiile art.27 alin.7indice 1 din H.G. nr.890/2005, în speța de față procedându-se întocmai prin emiterea H.C.J. B. nr.225/2006.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea excepției lipsei de interes al reclamantei, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin întâmpinarea depusă la fila 65 dosar, C. locala de fond funciar B., reprezentata prin, primar au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibila.

În motivele întâmpinării arată că reclamanta a precizat ca suprafața de 890,090 ha pe care o are în administrare a fost înregistrata la Ministerul Finanțelor ca aparținând domeniului public de interes național, în acest caz reclamanta nu are calitate procesuala activa, pentru că titularul dreptului de proprietate este S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor, în conformitate cu Legea nr.213/1998. Prin art. 56 alin. 1 din Legea nr. 45/2009 a fost abrogată Legea nr. 290/2002 și ca urmare, reclamantei i-a fost modificată suprafața de teren pe care o are în administrare. Cu toate acestea, cu rea-credință, se susține că au în administrare 890,090 ha, deși în anexa nr.3 la Legea nr.45/2009 S.C.D.V.V. B. este înscrisă cu o suprafața de 323,8625 ha. Reducerea de suprafața a avut loc datorită diminuărilor create în urma reconstituirilor în favoarea vechilor proprietari.

Pe fondul cauzei, precizează că Hotărârea nr.225/2006 a Comisiei Județene A. de fond funciar a fost întemeiată pe dispozițiile legilor de fond funciar. Aceasta hotărâre respectă prevederile legale în această materie și nu poate fi anulată. Legile fondului funciar reprezintă, în acest caz, prevederile speciale și derogatorii de la dreptul comun, dar care se aplică cu prioritate în raport cu prevederile actului normativ general - Legea nr.213/1998, care reprezintă dreptul comun în materia proprietății publice.

Art.III alin.l indice 1 din Legea nr.169/1997 arată că actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.

Art. 9. alin (1) din Legea nr. 1/2000 precizează că terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire.

Mai mult, în conformitate cu art. 47 alin.1 din anexa la H.G. nr.890/2005 se precizează că terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr.1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe baza de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în cel mult 30 de zile de la comunicarea hotărârii însoțită de documentația care a stat la baza acesteia. Ca urmare, în conformitate cu prevederile legale, reclamanta avea obligația punerii la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar B. terenurile pentru punerea în posesie a proprietarilor. Referitor la unele parcele au fost obligați prin hotărârea instanței de judecată să întocmească procesul verbal de punere în posesie și să elibereze titlul de proprietate.

De asemenea au mai arătat că Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților a indicat exact aceeași procedură pe care au arătat-o și au urmat-o.

În drept, au invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997, Legea nr.1/2000 și Legea nr. 45/2009.

Pârâtele B. S., N. E. și T. R. A. au depus întâmpinare (fila 72), prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta Stațiune de cercetare - dezvoltare pentru viticultură și vinificație B..

În motivele întâmpinării au arătat că prin Sentința civilă nr. 96/2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia nr.722/2009 pronunțată de Tribunalul A., instanța a dispus obligarea Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., să emită Titlurile de proprietate prin care să fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 0,87 ha, 1,72 ha, 0,87 ha respect 0,87 ha în favoarea subsemnatelor și a pârâtei M. C..

Astfel că, au fost emise Titlurile de proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2082/08.07.2010, reconstituindu-se dreptul de proprietate asupra suprafeței totale 4,33 ha teren situat în perimetrul exploatat de reclamantă.

Titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită au fost emise cu respectarea dispozițiilor Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legii 1/2000 și ale HG 890/2005.

Terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea subsemnatelor nu face parte din domeniul public al statului, terenurile în litigiu fiind introduse în circuitul civil, în baza unui Protocol semnat de reprezentanții reclamantei și pus la dispoziția Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., pentru a fi retrocedat persoanelor îndreptățite.

Terenul în litigiu nu este destinat cercetării-dezvoltării, reclamanta nu a realizat niciodată cercetare pe această suprafață de teren. Anterior emiterii Titlurilor de proprietate a căror nulitate se solicită, reclamanta nu folosea terenul în litigiu pentru cercetare, acesta fiind dat în arendă la . de la data emiterii Titlurilor de proprietate reclamanta cultivă numai parțial terenul în litigiu (respective suprafața de_ mp), însă nu în scop de cercetare.

Potrivit raportului de expertiză tehnică topo, întocmită de expert tehnic judiciar S. M. în dosarul civil nr._ /201, restul suprafeței de teren este nelucrată.

Terenul în litigiu este situat la marginea perimetrului folosit de reclamantă, în sole compacte, fiind astfel respectate dispozițiile imperative ale Legii 1/2000 modificată, ale Legii 290/2002 modificată și ale HG 290/2005 modificată, privind punerea în posesie și emiterea Titlurilor de proprietate.

Întrucât terenul în litigiu nu se află în domeniul public, nefiind teren pe care la momentul emiterii Titlurilor de proprietate atacate nu realiza cercetare de către reclamantă și respectivul fiind introdus în circuitul civil, nu era necesară îndeplinirea, în prealabil, a procedurii dezafectării terenului din domeniul public.

Arată că sunt proprietarele terenului în litigiu, în baza Titlurilor de proprietate valabil emise, iar începând din anul 2011 au achitat impozitele aferente respectivului teren.

Față de cele de mai sus solicită respingerea acțiunii.

C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinarea depusă fila 76, solicită în principal respingerea acțiunii reclamantei în cauză existând autoritate de lucru judecat iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă și neîntemeiată.

Arată că prin acțiunea formulată reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._/2786/2009, titulari B. C., T. R., nr._/2800/2010, titulari M. C., N. I., nr._/2801/2010, titulari B. C., T. R., N. I., M. C., nr._/2802/2010, titulari B. C., T. R., N. I., M. C. și nulitatea absolută a Hotărârii nr. 225/2006 adoptată de C. județeană A. de fond funciar, precum și a tuturor actelor care au stat la baza eliberării acestor titluri, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiteri acestora.

În cauză există autoritate de lucru judecat respectiv o prezumție absolută a adevărului stabilită prin hotărâri judecătorești definitiv și irevocabil.

În ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate autoritatea de lucru judecată rezidă din Sentința civilă nr. 96/2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, prin care C. locală B. de fond funciar a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite înscrise în anexa 29 pozițiile nr. 30, 31, 41 validate prin Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar. Această sentință a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 772/2009 a Tribunalului A..

Prin Sentința civilă nr.95/2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, prin care C. locală B. de fond funciar a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite înscrise în anexa 29 poziția nr. 13 validată prin Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar.

Această sentință a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 446/2009 a Tribunalului A., iar terenul în litigiu se află în perimetrul stațiunii de cercetare.

La baza emiterii acestor titluri de proprietate a stat Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar, procesele verbale de punere în posesie, actele doveditoare a dreptului de proprietate, protocoalele de predare a terenurilor și hotărârile judecătorești indicate, prin care s-a constatat că obligația comisiei locale de fond funciar de punere în posesie a persoanelor îndreptățite cu suprafețele validate prin Hotărârea nr. 225/2006 există și nu își poate justifica inactivitatea pe refuzul stațiunii de cercetare de predare a terenurilor.

Prin protocoalele nr.1924 și nr.1925/26.01.2009 a fost predată suprafața de 114,1897 ha.

Consideră că este inadmisibil ca odată ce s-a făcut predarea terenurilor, ce a fost însușită și de directorul stațiunii de cercetare, această instituție să revină și să solicite constatarea nulității absolute a tuturor actelor de reconstituire și revenirea la situația anterioară, invocându-și propria culpă, semnarea protocoalelor de predare primire.

Cu privire la constatarea nulității Hotărârii nr. 225/2006 a Comisiei județene învederează că această solicitare a făcut obiectul cererii formulată de reclamantă și în dosarul nr._, cerere ce a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 419/2010 a Judecătoriei B. devenită irevocabilă prin Decizia nr. 945/2010 a Tribunalului A..

Ceea ce s-a constatat prin aceste hotărâri judecătorești constituie prezumții legale de adevăr fiind considerate adevărate, iar dacă se va trece peste aceste aspecte consideră că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.

Solicitarea de a se constata nulitatea absolută a Hotărârii nr.225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar este inadmisibilă, întrucât această hotărâre a fost comunicată reclamantei, care putea uza de calea plângerii împotriva acesteia conform art. 12 alin. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările șl completările ulterioare. Aceasta a uzat de această procedură, plângerea făcând obiectul dosarului civil nr._ .

În aceste condiții reclamanta nu poate apela admisibil la acțiunea de drept comun, întrucât nu este străină de procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 1/2000.

Hotărârea nr.225/2006 a produs efecte juridice în sensul că o parte din persoanele înscrise în anexa 29 au eliberate titluri de proprietate. De asemenea dreptul de proprietate pentru anumite persoane a fost validat încă din anul 1991 fiind înscrise inițial în anexa nr. 19.

Acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

La momentul adoptării Hotărârii nr. 225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar au fost respectate prevederile legale în vigoare.

Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire, iar potrivit alin.1 indice 2 al aceluiași articol pentru suprafețele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptățite în condițiile alin. (1) și (1indice1) unitățile de cercetare și învățământ vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzătoare din proprietatea statului.

Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a permis reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în perimetrul stațiunilor de cercetare.

La data adoptării hotărârii comisiei județene au fost avute în vedere și dispozițiile art. III alin.1 indice 1 din Legea nr. 169/1997, conform cărora actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil.

După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, și cele ale art. 27 alin. 71 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 conform cărora hotărârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci când sunt aplicabile dispozițiile art. III alin.1 indice 1 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, un articol distinct prin care se constată trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localităților și punerea sa la dispoziție comisiei locale în vederea punerii în posesie.

Potrivit art. 4 din HG nr. 27/2006 pentru suprafețele de teren din domeniul public al statului, prevăzute la art. 2 alin. (3) și (4), pentru care se vor valida cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor legilor fondului funciar, se aplică prevederile art. III alin.1indice 1 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 10 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 2 alin. 3 se referă la suprafețele de teren înscrise în anexele lc-6c la HG nr.27/2006, care trec în administrarea stațiunilor de cercetare.

Dispozițiile art. 4 din HG nr. 27/2006 au fost confirmate și de dispozițiile art. 3 din HG nr. 1881/2005 privind înființarea unor institute și centre de cercetare-dezvoltare agricolă prin reorganizarea unor institute, centre, stațiuni și societăți comerciale de cercetare și producție agricolă.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin adresa nr._/2007 confirmă faptul că trecerea din domeniul public în domeniul privat a acelor suprafețe de teren ce intră sub incidența art. III alin. I1 din Legea nr. 169/1997, suprafețe administrate de stațiunile de cercetare se va face printr-un articol distinct prin care se constată trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localităților și punerea sa la dispoziția comisiei locale în vederea punerii în posesie.

Se mai arată faptul că legile fondului funciar sunt norme speciale ce reglementează reconstituirea dreptului de proprietate și care derogă de la normele generale.

În ceea ce privește titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se solicită învederează faptul că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare, titularii acestor titluri sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri aflate în perimetrul stațiunii de cercetare.

În susținerea acțiunii reclamanta face referire la acte normative care nu existau la data când a fost adoptată Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene A. de fond funciar, dată când a fost validată anexa 29 și când a fost recunoscut dreptul de proprietate al persoanelor înscrise în aceasta, respectiv Legea nr. 45/2009.

În drept au invocat prevederile art.115 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, HG nr. 890/2005 și Legea nr.247/2005.

Agenția D. Statului București prin întâmpinarea depusă la fila 133 a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată față de subscrisa.

În temeiul art.137 Cod procedură civilă, înainte de judecarea cauzei pe fond solicită ca instanța să i-a în considerare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului pentru neîndeplinirea condiției esențiale a calității procesuale pasive și anume, nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul dedus judecății, întrucât în temeiul Legii 290/2002 și a H.G. nr. 27/2006 s-a încheiat protocolul de predare preluare nr._/15.11.2006 prin care s-a predat suprafața de 890,09 ha .

În prezent, întrucât potrivit documentelor oficiale privind inventarierea terenurilor cu destinație agricolă proprietate de stat A.D.S. nu mai deține în administrare suprafața de 890.09 ha teren cu destinație agricolă în administrarea Stațiunii de C. Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificație B..

Agenția D. Statului nu se poate legitima procesual pasiv, iar pe cale de consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. și să dispună scoaterea din cauză ce face obiectul acestui dosar.

Pe fondul cauzei solicită respingerea cauzei în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată față de subscrisa.

De asemenea solicită să se ia act de faptul că titlurile de proprietate ce fac obiectul prezentei cauze au fost emise în anul 2009 și 2010 conform Hotărârii nr.225/2006 a Comisiei Județene de fond funciar A., ca nu a fost implicată în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate privind pe cei cărora li s-au emis titlurile de proprietate, deoarece terenul nu mai era în patrimoniul ADS ci în administrarea SCDVV B..

Prin urmare, la pronunțarea hotărârii solicită să se aibă în vedere dispozițiile legale și considerentele mai sus expuse.

În drept, au invocat dispozițiile Legii nr.268/2001, republicată, ale HG nr.517/1999 și ale art.114-115 Cod procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinările depuse de pârâți, reclamanta a arătat că față de autoritatea de lucru judecat și inadmisibilitatea acțiunii, invocate de pârâte solicită să se observe faptul că ceea ce contestă nu este dreptul de proprietate al pârâtelor persoane fizice asupra unor terenuri în suprafață totală de 4,33 ha, ci amplasamentul stabilit de către C. locală B. și validat de C. județeană A., precum și modalitatea de scoatere din domeniul public al statului a unor terenuri aflate în administrare.

Prin hotărârile judecătorești invocate (sentințele civile nr. 95/2009 și 96/2009 ale Judecătoriei B.) s-a stabilit obligația acestor două comisii de a proceda la punerea în posesie, întocmirea documentației necesare în vederea eliberării titlurilor de proprietate, precum eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafețele pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin înscrierea în anexa nr. 29 validată prin HCJ A. nr. 225/2006.

Stabilirea amplasamentului s-a făcut de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B., nu de către instanța de judecată, care nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere acestea, consideră că nu există autoritate de lucru judecat în cauză, neexistând o prezumție absolută a adevărului stabilită prin hotărâri judecătorești definitiv și irevocabil.

Totodată, existența unor hotărâri judecătorești prin care pârâtelor persoane fizice li s-a recunoscut dreptul la reconstituire nu poate fi ignorată, însă această reconstituire a dreptului de proprietate trebuie făcută cu respectarea prevederilor legale, respectiv prin acordarea unor măsuri echivalente sau despăgubiri. Legile fondului funciar nu pot transcede peste prevederile altor legi organice care reglementează regimul juridic al terenurilor aparținând domeniului public, conform cărora aceste terenuri sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, orice act încheiat cu încălcarea acestor principii fiind lovit de nulitate absolută.

Chiar dacă s-ar considera că, aparent, în legile fondului funciar nu s-ar face distincție între domeniul public și cel privat, principiile inalienabilității, insesizabilității și imprescriptibilității terenurilor aparținând domeniului public sunt clar stabilite în chiar cuprinsul Legii nr. 18/1991, în art. 5 alin. (2).

Ca urmare, în cazul terenurilor în speță, pentru a putea face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate era necesar ca, în prealabil, acestea să fie transferate din domeniul public al statului în domeniul privat, cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente. Dacă aceste terenuri nu au fost legal introduse în circuitul civil, atunci reconstituirea se va realiza pe alte terenuri, sau prin acordare de despăgubiri, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 1/2000.

În ceea ce privește Sentința civilă nr. 419/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, au arătat că prin această hotărâre nu s-a soluționat fondul cauzei, acțiunea fiind recalificată în mod eronat ca fiind plângere întemeiată pe procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 și respinsă ca tardivă.

Față de excepția lipsei de interes ridicată de pârâta M. C., arată că interesul instituției este legitim, pentru că prin acțiunea promovată urmăresc conservarea dreptului de administrare asupra unor terenuri al căror regim juridic este acela de bun domeniul public al statului aflat în administrarea unității de cercetare, cu destinația de teren indispensabil pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și producere de semințe din categorii biologice superioare, regim juridic stabilit prin lege (art. 136 alin.(3) din Constituție, art. 3 alin.(2) din Legea nr. 213/1998 și pct. 1.5 din anexa la lege, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 72/2011), este născut și actual, întrucât stațiunea este titulara dreptului de administrare, conform Legii nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, este personal și direct întrucât terenul în litigiu se află în administrarea Stațiunii și constituie fundamentul activității de cercetare și producere de semințe din categorii biologice superioare.

Întrucât actele contestate au ca efect stingerea dreptului de administrare al Stațiunii de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. asupra terenurilor care sunt indispensabile desfășurării activității de cercetare și care aparțin domeniului public al statului, justificăm interes în cauză.

Au mai subliniat faptul că toate terenurile care fac obiectul titlurilor de proprietate atacate se regăsesc în anexa nr. 2c din HG nr. 27/2006, în care sunt identificate cadastral terenurile din domeniul public al statului, destinate cercetării și aflate în administrarea SGDVV B..

Prin Legea nr. 45/2009 a fost stabilită suprafața indispensabilă desfășurării activității de cercetare, suprafață identificată cadastral în anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, de modificare și completare a Legii nr. 45/2009.

Faptul că identificarea cadastrală a terenurilor indispensabile cercetării a fost făcută abia în 2011 nu atrage după sine concluzia că în intervalul cuprins între data intrării în vigoare a Legii nr. 45/2009 și data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2011 terenurile administrate de subscrisa s-au aflat la dispoziția Comisiei locale B., că există neconcordanțe între suprafețele pentru care au fost emise titlurile de proprietate ale reclamanților și suprafețele efective ale parcelelor identificate cu nr. cadastrale precizate în aceleași titluri de proprietate.

Din anul 2006, în baza de date a OCPI există plan de parcelare al SGDVV B., plan care trebuie respectat atunci când se fac puneri în posesie. Planurile de parcelare întocmite de C. locală B. nu sunt corect întocmite, faptic rezultă fără putință de tăgadă și din adresa nr. 7828/07.11.2011, emisă de OCPI A. către C. locală B., că toate parcelele ce fac obiectul titlurilor de proprietate atacate au, în realitate, o suprafață mult mai mică decât cea înscrisă pe aceste titluri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate:

Se va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta SCDVV . In susținerea excepției, s-a arătat că terenul în cauză nu e ocupat de unitate și este nelucrat, că unitatea nu are nici o relație juridică cu reclamanții.

Instanța constată că, din actele existente la dosar, din susținerile părților precum și din raportul de expertiză efectuat în cauza și din depozițiile martorilor audiați, rezultă că acest pârât a deținut în administrare terenul cu privire la care reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a refuzat predarea acestuia. Astfel, acesta are calitate procesuală pasivă într-o acțiune întemeiată pe răspundere civilă delictuală prin care se solicită daune interese pentru lipsa de folosință a terenului, instanța urmând a analiza pe fondul cauzei dacă, în privința acestui pârât, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

De asemenea se va respinge ca neîntemeiata excepția lipsei de interes a SCDVV invocată de pârâta M. C. în dosarul nr._ . Existența interesului este una dintre condițiile de exercitare a unei acțiuni în justiție. Astfel, se poate retine că actele contestate de către SCDVV au ca efect stingerea dreptului de administrare al acestei instituții asupra terenurilor care sunt indispensabile desfășurării activității de cercetare și care aparțin domeniului public al statului.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente:

ADS este o instituție căreia legiuitorul i-a stabilit anumite atribuții în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Prin protocolul de predare-preluare nr. 56.770/15.11.2006, ADS a predat suprafața de 890,09 ha teren cu destinație agricolă în administrarea SCDVV B..

Astfel, în prezent ADS nu mai deține în administrare terenurile a căror anulare se cere, conform înscrisurilor care atestă inventarierea terenurilor cu destinație agricolă proprietate de stat ADS.

Instanța va respinge ca neîntemeiată și excepția autorității de lucru judecat a Sentințelor civile 95/2009 si 96/2009, pronunțate în dosarele nr._ si nr._, excepție invocată de către paratele C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra trenurilor și C. locală de fond funciar B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri, având în vedere că obiectul celor două dosare este diferit, ceea ce se contestă în prezentul dosar este amplasamentul stabilit de comisii și modalitatea de scoatere din domeniul public al statului a unor terenuri aflate în administrarea SCDVV.

Instanța va analiza mai întâi valabilitatea titlurilor de proprietate14164/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2082/08.07.2010, urmând ca apoi să se pronunțe asupra pretențiilor solicitate de către reclamanții din dosarul nr._ .

Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație B. solicita ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2786/24.09.2009 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R.;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2800/14.06.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor M. C., N. I.;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2801/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;

- nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2801/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

-nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2802/08.07.2010 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. pe numele cetățenilor B. C., T. R., N. I., M. C.;

- nulitatea absolută a H.C.J. A. nr. 225/2006, precum Și a tuturor celorlalte acte care au stat la baza emiterii acestor titluri de proprietate, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii acestora.

Reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate întrucât, aceste parcele sunt în domeniul public, fiind date în administrarea SCDVV și reprezintă terenuri indispensabile activității de cercetare desfășurată de această unitate, regăsindu-se în Anexa 3.21 la Legea 72/2011. In susținerea cererii, se menționează că nu a fost urmată procedura legală pentru trecerea acestor terenuri din domeniul public în domeniul privat, ceea ce atrage nulitatea absolută a titlului.

Instanța reține că, prin Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 4,33 ha teren ha.

Hotărârea nr. 225/2006 a Comisiei județene de fond funciar A. nu a fost desființată prin hotărâre judecătorească, dobândind astfel caracter definitiv și intrând în circuitul civil.

Din actele depuse la dosar (f. 135) se reține că reclamanta a atacat această hotărâre, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_, însă, prin Sentința civilă 419/2010, plângerea a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, soluție menținută prin decizia 945/2010 a Tribunalului A..

În privința acestor dispoziții din cuprinsul hotărârilor de validare a reconstituirii s-au conturat în practica judiciară două orientări jurisprudențiale.

Într-o primă orientare jurisprudențială, s-a considerat că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente situate în perimetrele stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare și preluarea acestor terenuri prin hotărâri ale comisiilor județene de fond funciar se pot realiza fără o prealabilă trecere a acestor bunuri din domeniul public al statului, în domeniul privat, prin hotărâre de Guvern. In această opinie, se considera că dispozițiile art. 9 alin.1 și 1¹ din Legea nr.1/2000 se asimilează unei astfel de treceri prealabile a bunurilor respective din domeniul public în domeniul privat.

Într-o altă orientare jurisprudențială s-a apreciat că o condiție esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în perimetrul stațiunilor de cercetare, constă în necesitatea respectării procedurilor de trecere a acestor terenuri din domeniul public în cel privat al statului, or, respectarea procedurilor presupune emiterea unei hotărâri de către Guvern.

C. județeană de fond funciar A. s-a raliat primei orientări jurisprudențiale, considerând că o astfel de dispoziție cuprinsă în hotărârea de validare se asimilează trecerii bunurilor respective din domeniul public în domeniul privat. Această poziție a fost îmbrățișată și de practica judiciară formată la nivelul județului A., fiind consacrată în numeroase hotărâri judecătorești.

Dând eficiență acestei interpretări, Judecătoria B. a pronunțat Sentința civilă nr.95/2009, în dosar_, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.772/2009 prin care au fost obligate cele două comisii, să procedeze la întocmirea documentației pentru reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie a persoanelor îndreptățite înscrise în anexa 29 pozițiile 30, 31, 41 validate prin Hotărârea nr. 225/2006. La fel s-a procedat și cu anexa 29 poziția 13, pentru care s-a pronunța sentința civilă nr. 95/2006 in dosarul civil nr._ al Judecătorie B., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 446/2009.

Terenul în litigiu a fost predat de SCDVV Comisiei locale B. prin protocoalele nr.1924 și 1925/26.01.2009. În temeiul acestor protocoale s-au emis titlurile de proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta SCDVV invocă nulitatea absolută a acestor titluri, întrucât nu a existat o procedură legală de trecere a terenurilor în discuție din domeniul public în domeniul privat, învederând că și ICCJ a validat cea de-a doua orientare jurisprudențială, prin soluționarea recursului în interesul legii.

Într-adevăr, decizia în interesul legii nr. 23/2011, a tranșat această problemă de interpretare a dispozițiilor legale care a generat o practică neunitară la nivel național, statuând în sensul obligativității parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului.

Însă, această decizie în interesul legii nu poate produce efecte retroactive și nu poate afecta în vreun fel hotărâri judecătorești anterioare, intrate în putere de lucru judecat. Potrivit art. 330 ind.7 alin.4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, iar aliniatul doi al acestui articol prevede că decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

În cauza de față, dat fiind faptul că hotărârea comisiei județene care prin care s-a constatat trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public al statului și din administrarea SCDVV B., în domeniul privat al localității B. nu a fost desființată, iar, în derularea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate au fost pronunțate hotărâri judecătorești care au avut la bază tocmai această hotărâre a comisiei județene, instanța apreciază că, la acest moment, nu s-ar mai putea reține că nu a operat o trecere a terenului respectiv din domeniul public în domeniul privat.

Hotărârile judecătorești amintite se bucură de putere de lucru judecat, neputându-se trece peste cele statuate în cuprinsul lor.

Faptul că ulterior finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, parcelele respective au fost cuprinse în Anexa 3.21 la Legea 70/2011 (publicată în M.Of. la data de 7.07.2011) și au fost calificate de același act normativ ca fiind indispensabile cercetării nu poate antrena nulitatea absolută a titlului de proprietate obținut de către reclamanții M. C., B. S., T. R. - A. și N. E..

Prin finalizarea procedurii de fond funciar și prin emiterea titlului de proprietate, terenurile în litigiu au intrat în circuitul civil, pârâta dobândind un drept de proprietate asupra acestora, drept garantat de art. 44 din Constituția României.

Întrucât că nu se poate infirma în acest moment procedura urmată de autoritățile publice pentru trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat, reincluderea acestui teren în domeniul public și în administrarea SCDVV, fără a se urma procedura prevăzută de Legea 33/1994 constituie o încălcare a prevederilor constituționale și art. 1 din Protocol 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În cauza L.-A. M. c. României (2009), Curtea de la Strasbourg a decis că anularea parțială a unui titlu de proprietate emis pe un amplasament confirmat de instanțele interne printr-o hotărâre irevocabilă, anulare produsă din cauza unor motive imputabile exclusiv autorităților de stat, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art.1, Protocol nr.1.

În situația de față, desființarea titlului de proprietate pe motiv că autoritățile statului au urmat o procedură greșită de trecere a imobilelor în discuție din domeniul public în domeniul privat, după o perioadă de aproape 7 ani de la emiterea hotărârii comisiei județene și în condițiile în care finalizarea procedurii de reconstituire s-a făcut în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile, ar afecta în mod grav securitatea circuitului civil. Acest principiu este unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept și presupune, printre altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Brumărescu c. României).

În speța de față, având în vedere că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate au intervenit hotărâri judecătorești irevocabile care obligă la punerea în posesie pe vechiul amplasament, nu mai prezintă importanță nici aspectele invocate de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată în care se arată că un motiv de nulitate a titlului ar fi și nerespectarea de către cele două comisii a dispozițiilor art. 10 alin.3-6 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.

Totodată, se observă că reclamanta a solicitat să se constate și nulitatea tuturor actelor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate litigios. Având în vedere considerentele expuse mai sus și faptul că la baza emiterii titlului de proprietate a stat hotărârea comisiei județene 225/2006, care nu a fost desființată de instanțele judecătorești în urma procedurii speciale prevăzute de lege și hotărârile judecătorești antemenționate, intrate în putere de lucru judecat, cererea reclamantei de desființare a acestor acte urmează a fi respinsă.

Față de cele ce preced, instanța va respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SCDVV, în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., cu M. C., B. S., T. R. - A. și N. E., cu ADS și cu S. R. în calitate de titular al dreptului de proprietate.

Pe fondul cauzei, în dosarul nr. 792//191/2011 se reține că prin sentința civilă nr. 96/2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia nr. 722/2009 pronunțată de Tribunalul A., instanța a dispus obligarea Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A., să emită Titlurile de proprietate prin care să fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 0,87 ha, 1,72 ha, 0,87 ha respect 0,87 ha în favoarea reclamantelor.

Astfel au fost emise Titlurile de proprietate nr._/2786/24.09.2009,_/2800/14.06.2010,_/2801/08.07.2010 și_/2802/08.07.2010, reconstituindu-se dreptul de proprietate asupra suprafeței totale 4,33 ha teren situat în perimetrul exploatat de pârâta SCDVV B..

Deși, după emiterea titlurilor de proprietate reclamantele au notificat pârâta SCDVV B. să le lase în deplină proprietate și folosință terenurile redobândite (f. 17-18), aceasta a refuzat vehement acest lucru.

Reclamanții cer sa le fie predată suprafața de teren asupra căreia li s-a stabilit dreptul de proprietate precum și sa fie despăgubiți pentru lipsa de folosință a terenului.

Martorii audiați în cauza (f. 136, 137) arată că pârâta SCDVV a refuzat în mod categoric să predea terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților.

Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert topo. S. M. (f.286/295), pârâta SCDVV B. ocupă suprafața de 11.919 mp ce aparține reclamanților, suprafață pe care o cultivă cu viță de vie.

Conform raportului de expertiză tehnică în specialitate agricolă, întocmit de expertul P. I. (f. 103), venitul net obținut de către pârâta SCDVV din cultivarea viței de vie pe suprafața de teren proprietatea reclamantelor în suprafața de 11.919 mp este de 8.386 lei.

Instanța apreciază, având în vedere cele arătate mai sus, că pârâta SCDVV B. ocupă suprafața de 11.919 mp ce aparține reclamanților, astfel că acesta va fi obligată să le lase acestora în deplină proprietate și posesie suprafața de teren ce le aparține.

În ceea ce privește pretențiile solicitate, reprezentând despăgubirile pentru lipsa de folosință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuie întrunite cumulativ condițiile instituite de 998-999 Cod civil, respectiv existența unei prejudiciu, a unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu. Aceleași condiții ale răspunderii civile delictuale trebuie să fie îndeplinite și pentru a se proceda la transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii.

După cum se poate observa, din întregul material probator administrat în cauză rezultă faptul că pârâta SCDVV a fost de rea credința și nu a predat terenul asupra cărora reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, astfel că aceasta va fi obligată la plata prejudiciului suferit de către reclamanții M. C., B. S., T. R. - A. și N. E..

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiza iar expertul P. I. (f. 103), a concluzionat că venitul net obținut de către pârâta SCDVV din cultivarea viței de vie pe suprafața de teren proprietatea reclamantelor în suprafață de 11.919 mp în perioada 2011-2012 este de 8.386 lei.

Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții M. C., B. S., T. R. - A. și N. E., în contradictoriu cu parata SCDVV B..

Respinge acțiunea formulată și precizată de STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B., cu sediul în B., ..2, jud. A. în dosarul conexat nr._ .

În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta SCDVV, ca parte ce a căzut în pretenții să plătească reclamantelor 2.000 lei, cheltuieli de judecată costând în onorariu de avocat.

De asemenea, instanța va obliga pârâta SCDVV să achite reclamanților suma de 2.269 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și 3350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

Pentru aceste motive

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B., cu sediul în B., ..2, jud. A. în dosarul nr._ .

Respinge excepția lipsei de interes a reclamantei STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B., cu sediul în B., ..2, jud. A. în dosarul conexat nr._ .

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B., cu sediul în B., ..2, jud. A. în dosarul conexat nr._ .

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, sector 1 în dosarul conexat nr._ .

Respinge excepția autorității de lucru judecat.

Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanții M. C., dom. în C., ..24, ., ., B. S. dom. în B. ..1, ., jud. A., T. R. A. dom. în București ..l2, . „A sect.2 și N. E. dom. în Ploiești . . . în dosarul nr._ .

Respinge acțiunea formulată și precizată de STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B., cu sediul în B., ..2, jud. A. în dosarul conexat nr._ .

Obligă pârâta STAȚIUNEA DE C.-DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE B. cu sediul în B., ..2, jud. A. la plata către reclamanții M. C., dom. în C., ..24, ., ., B. S. dom. în B. ..1, ., jud. A., T. R. A. dom. în București ..l2, . „A sect.2 și N. E. a sumei de 7.619 lei cheltuieli de judecată (2000 lei - onorariu avocat, 2269- taxă de timbru, 3350 lei - onorariu expertiză).

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2013.

Președinte,Grefier,

A. B. Brădosu S. M.

Red.ABB

Tred.SM

28.06.2014/8ex.,

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria BLAJ