Plângere contravenţională. Sentința nr. 1446/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1446/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 1543/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 2902 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. V. B. V., ., jud. G. Cauze Generale | Dosar nr._ | |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1446 | ||
Ședința publică din data de: 9 octombrie 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. P. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul B. M., în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române – Biroul de Poliție Autostrăzi.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, lipsesc părțile.
Instanța, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, lipsesc părțile.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează și că procedura de citare este legal îndeplinită; după care:
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1 C.p.civ., se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 C.p.civ. și art. 32 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 și ținând cont de împrejurările cauzei, în temeiul art. 238 alin.1 estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de un termen.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 258 alin.1 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28.06.2013 pe rolul acestei instanțe, sub nr._, contestatorul B. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.06.2013, încheiat de către intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost sancționat de către intimat, motivul fiind efectuarea de activități de transport rutier public de persoane cu microbuzul cu nr. de înmatriculare_ și a transportat mai multe persoane decât numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare ( 12 persoane în plus).
A mai susținut petentul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin 1 din OUG nr. 2/2001, întrucât în cuprinsul acestuia nu a fost menționată ocupația și locul de muncă, iar prin aceasta i s-a produs o vătămare ce constă în aceea că a fost pus în imposibilitatea de a beneficia de decontarea amenzii de către societatea angajatoare. A mai susținut intimatul că lipsa acestor mențiuni atrage nulitatea relativă a actului de sancționare, în condițiile generale ale nulității relative, respectiv dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
A mai învederat petentul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor mijloace de probă.
Cu privire la netemeinicia procesului verbal petentul a învederat că, fapta nu există, iar în ziua de 18.06.2013, în autovehicul se aflau atâtea persoane câte locuri sunt înscrise în certificatul de înmatriculare..
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și HG nr. 69/2012.
În dovedire au fost atașate următoarele înscrisuri: proces verbal . nr._/18.06.2013 – exemplarul nr. 2 (f 6), licență de traseu . nr._ ( f 5-6), graficul de circulație ( f 9-10).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
La data de 25.07.2013 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată, și a depus raportul agentului constatator ( f 16).
Sub aspect probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri (depuse la dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/18.06.2013 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea la data de 18.06.2013, orele 17:25, a faptei prevăzută de art. 4 pct. 72 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 lit. b din HG 69/2012, constând în aceea că la data respectivă petentul a condus microbuzul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_ pe autostrada București Pitești, efectuând transport public de persoane, transportând mai multe persoane decât numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare ( 12 persoane).
A fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei.
Instanța reține că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. 2/2001.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de contestator, precum și cauzele de nulitate care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 16 alin. 7 și art. 17 alin. 1 teza finală din OG nr. 2/2001, instanța constată următoarele:
Procesul verbal conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege citat, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că procesul verbal este nul întrucât în cuprinsul acestuia nu a fost menționată ocupația și locul de muncă, iar prin aceasta i s-a produs o vătămare ce constă în aceea că a fost pus în imposibilitatea de a beneficia de decontarea amenzii de către societatea angajatoare, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Instanța reține că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 alin. 1 C. proc. civ, adică numai dacă se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Prin urmare, doar lipsa unor date absolut esențiale precum numele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data săvârșirii și semnătura agentului constatator, atrag nulitatea absolută, fără a fi necesară dovada existenței unei vătămări.
Or, în prezenta cauză, susținerile petentului în sensul că vătămare constă în aceea că a fost pus în imposibilitatea de a beneficia de decontarea amenzii de către societatea angajatoare, sunt vădit nefondate, câtă vreme angajatorul ține evidența propriilor săi angajați pe baza contractelor individule de muncă și a registrelor, iar nu pe baza proceselor verbale de sancționare a contravențiilor.
Pe fondul cauzei instanța reține faptul că potrivit art. 4 pct. 72 din HG 69/2012, reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni „nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare”.
În ceea ce privește susținerea petentului care arată că mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator nu pot servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța reține următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, de vreme ce în fiecare sistem de drept operează prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim folosit. (Salabiaku c. Franței, Janosevic c Suediei).
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului.
În cauză însă, instanța are în vedere faptul că petentul nu a solicitat proba testimonială sau vreo altă probă prin care să facă dovada unei situații contrare celei constatate prin procesul verbal.
Astfel, instanța reține că simplele afirmații în sens contrar ale petentului nu sunt de natură a răsturna o prezumție chiar și relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură un act administrativ, în speță procesul verbal de contravenție.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001, fapta fiind comisă de către petent, cu vinovăție și fiind incriminată contravențional de art. 4 pct. 72 din HG nr. 69/2012.
Dată fiind importanța valorilor sociale ocrotite prin HG nr. 69/2012 instanța apreciază că nu se impune o reindividualizare a faptei prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG nr. 2/2001, va obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. M., cu domiciliul ales în București, ., ., ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2013, încheiat de către intimatul I. G. al POLIȚIEI ROMÂNE, Biroul de Poliție Autostrăzi, cu sediul în ., ., jud. Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/18.06.2013, ca legal și temeinic.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG nr. 2/2001, obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B. V..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. PulbereReymond-S. I.
.
Red.: A.V.P.
Comunicată părților la .
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1425/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Fond funciar. Sentința nr. 30/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
