Plângere contravenţională. Sentința nr. 1585/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1585/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 9999/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 2902 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. V. B. V., ., jud. G. Cauze Generale | Dosar nr._ | |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1585 | ||
Ședința publică din data de: 6 noiembrie 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. P. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta .., în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române - Direcția Rutieră - Biroul de Poliție A1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, lipsesc părțile.
Instanța, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, lipsesc părțile.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- petenta a depus prin serviciul registratură încă un exemplar al plângerii contravenționale;
- s-a solicitat judecarea în lipsă; după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 13.06.2012 sub nr._, petenta .., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. G. al Poliției Române - Direcția Rutieră - Biroul de Poliție A1, anularea procesului-verbal ., nr._/14.05.2012 si pe cale de consecința anularea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei și să dispună restituirea sumei de 2000 de lei reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate în 48 de ore, cu OP nr. 666/31.05.2012. În subsidiar, a solicitat in temeiul art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 sa se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului și să se dispună restituirea sumei de 2000 de lei reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate de societatea în 48 de ore, cu OP nr. 666/31.05.2012, iar cu totul în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului amenzii contravenționale, având in vederea cuantumul foarte mare al acesteia și faptul ca societatea a dispus masurile necesare respectării sarcinilor de serviciu de către angajat, respectiv ale timpilor de condus și de odihnă.
În motivare, petenta arată că, potrivit procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/14.05.2012, a fost sancționată contravențional cu suma de 8000 lei deoarece la data controlului in trafic, se constata ca șoferul K. F. a condus autotractorul nr._ .
Petenta a susținut că, prin prisma celor reținute în cadrul procesului verbal contestat, fapta contravențională nu există. Astfel, urmare a controlului efectuat șoferul în cauza a prezentat și predat reprezentantului IGPR diagrama de concediu care ulterior a fost reținuta de IGPR, diagrama conform căreia se atesta ca șoferul în cauza a respectat timpii de condus, mai exact acesta nu avusese activitate de condus cu 28 de zile înainte.
A mai susținut că, "regina probelor" ce a determinat IGPR sa aplice amenda contravenționala, a fost un anumit proces verbal de predare primire, in cuprinsul căruia nu se cunoaște ce calitate avea dl. K.. Însă acest proces verbal de predare primire este lipsit de relevanta pentru ca domnul K. putea sa alba doar calitatea de gestionar, arătând că, pentru acest motiv se impune ca IGPR sa depună la dosarul cauzei copii ale tuturor înscrisurilor reținute cu ocazia controlului din data de 14.05.2012.
A mai susținut petenta că, soluția agentului constatator este vădit netemeinică și nelegală deoarece nu se putea ca societatea să nu respecte timpii de condus ai șoferului, acest lucru fiindu-i impus prin fișa postului.
Obligația respectării timpilor de condus și de odihnă este prevăzută în fisa postului șoferului în cauza, acesta fiind singurul care ar putea avea calitatea de contravenient în legătură cu aceasta fapta. Acesta a luat la cunoștință de toate prevederile din fisa postului, inclusiv de obligativitatea respectări timpilor de condus si de odihna. Din acest motiv consideră ca procesul verbal este anulabil, nefiind adresat contravenientului.
Mai solicită instanței sa observe ca nu exista fapta contravenționala pentru care a fost sancționată din procesul verbal de contravenție. Agentul constatator, în mod greșit a constatat ca societatea a săvârșit fapta incriminată, responsabil fiind doar dl K. F., care nu a respectat fisa postului.
Mai arată că, în ceea ce privește persoana contravenientului, deși OG 37/2007 stabilește la art. 9 alin. 1 litera c, că sancțiunea pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 pct. 1 si 6 si alin. 3 pct. 10 se aplica întreprinderii/operatorului de transport rutier, este mai mult decât evident ca o astfel de contravenție nu are cum sa fie înfăptuită de către societate, o eventuala încălcare a dispoziției legale putând fi imputata strict conducătorului auto. De astfel, în fișa postului fiecărui șofer angajat al acesteia se prevede obligativitatea respectării perioadei de condus si de odihna.
Or, nu se poate retine săvârșirea unui fapt ilicit in sarcina petentei, șoferul societății, este cel care, deși este instruit în acest sens și i se prevede în fisa postului, a încălcat probabil aceste prevederi.
Consideră petenta că scopul educativ a fost atins, motiv pentru care solicită admiterea plângerii, iar în subsidiar, precizează că, aplicarea sancțiunii avertismentului este susținută de prevederile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, care arata ca sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, mai ales ca nu s-au înregistrat nici un fel de pagube.
Cu totul in subsidiar, solicită reducerea cuantumului amenzii contravenționale, având în vederea cuantumul foarte mare al acesteia și faptul ca petenta a luat masurile necesare respectării sarcinilor de serviciu de către angajatul, respectiv ale timpilor de condus și de odihnă, așa cum rezulta și din fișa postului.
În drept, plângerea este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, cu modificările si completările ulterioare, O.G. nr. 37/2007, cu modificările si completările ulterioare, Regulamentul ce nr. 561/2006 al Consiliului si al Parlamentului European.
În dovedirea plângerii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate următoarele înscrisuri în copie: Procesul verbal .. nr._/14.05.2012, contract individual de muncă ( 10-12), fisa postului ( f 13-19), OP nr 666/31.05.2012.
Intimata a formulat la data de 29.03.2013 întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., motivat de faptul că locul săvârșirii contravenției este A1 – km.44, ce se află pe raza de competență a Judecătoriei B. V., solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei B. V..
De asemenea, intimata a depus înscrisuri, în copie: certificat privind aplicarea reglementărilor în domeniul perioadelor de conducere și repaus ale conducătorilor auto ( f 26), diagrama tahograf ( f 27), certificat de desfășurare a activității ( f 28), proces verbal de predare-primire paleți ( f 29), proces verbal . nr._/14.05.2012 ( f 30).
Judecătoria G., prin Sentința civilă nr. 3290 din 01.04.2013 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei B. V..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. sub același nr._ .
Intimata a formulat la data de 11.07.2013 întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat.
Intimata a susținut că, numitul K. F., în calitate de conducător al autovehiculului cu nr._, care a fost depistat in trafic, iar cu ocazia controlului s-a constatat ca acesta nu poate prezenta in trafic numărul necesar de diagrame pentru control (28 zile). Acesta a prezentat un certificat de desfășurare activități, iar in urma controlului in cabina s-a găsit un proces verbal de predare primire din data de 05.04.2012. ce atesta ca a desfășurat activități de conducere.
Precizează că, fapta constituie contravenția stabilita de art. 8. alin. 1. pct.31 si sancționata de art. 9. alin. 1, lit. c din O.G. 37/2007R.
A mai susținut că, aplicarea sancțiunii principale a amenzii în sumă de 8000 de lei (cu posibilitatea de achitare in 48 ore de la data primirii procesului - verbal a 4000 de lei, jumătate din minim), a avut loc imediat după oprirea în trafic a contravenientului și confirmă legalitatea actului încheiat; conducătorul auto nu a făcut mențiuni cu privire la cele constatate in procesul-verbal de contravenție; reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului - verbal; conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 procesul - verbal de constatare a contravenției este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței de judecata; sub aspectul legalității, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, O.G. nr. 37/2007R, N.C.p.civ..
În dovedirea apărărilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu audierea martorului asistent K. F. și a probei cu următoarele înscrisuri: certificat privind participarea d-lui M. C. G., la cursul de specializare privind aplicarea reglementarilor in domeniul perioadelor de conducere si repaus ale conducătorilor auto care efectuează transport mărfuri / persoane; raportul agentului constatator ag.sef. pr. M. C. G.; certificat de desfășurare a activității ..; diagrama tahograf din data de 14.05.2012 a autotractorului_ ; proces-verbal de predare - primire paleți (bari, cârlige) din data de 05.04.2012.
În cauză, s-a încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri (aflate la dosar), s-a încuviințat și proba testimonială cu martorul K. F. domiciliat în Oradea, dar acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat la termenul din 25.09.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.05.2012 s-a reținut că în data de 14.05.2012, ora 11,00, pe A1, km 44, jud. G., în urma controlului efectuat asupra autoutilitarei marca Volvo cu număr de înmatriculare_ s-a constatat că conducătorul auto nu poate prezenta în trafic numărul necesar de diagrame pentru control ( 28 de zile).
Pentru încălcarea prevederilor art. 8.1.31 din OG nr. 37/2007 republicată s-a aplicat amenda în cuantum de 8000 lei.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei în sensul că soluția agentului constatator este vădit netemeinica și nelegala deoarece nu se putea ca societatea să nu respecte timpii de condus ai șoferului, acest lucru fiindu-i impus prin fișa postului. Obligația respectării timpilor de condus și de odihnă este prevăzută în fisa postului șoferului în cauza, acesta fiind singurul care ar putea avea calitatea de contravenient in legătură cu aceasta fapta.
În acest sens se reține, că, potrivit art. 9 alin. 1 litera c din OG 37/2007 contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei pentru faptele prevăzute la alin. 1 pct. 31 aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Prin urmare, pentru neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, sancțiunea se aplică întreprinderii/operatorului de transport rutier, iar nu conducătorului auto, astfel că în mod legal agentul constatator a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale petentei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța are în vedere faptele reținute în actul constatator contravențional, așa cum au fost descrise și ansamblul materialului probator administrat în dosar și textele legale incidente.
Astfel, pe fondul cauzei instanța reține faptul că potrivit art. 8 alin 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital ( pct 31).
Instanța o apreciază ca neîntemeiată susținerea petentului în sensul că fapta contravențională nu există, întrucât, urmare a controlului efectuat șoferul în cauza a prezentat și predat reprezentantului IGPR diagrama de concediu, care ulterior a fost reținuta de IGPR, diagrama conform căreia se atesta ca șoferul în cauza a respectat timpii de condus, mai exact acesta nu avusese activitate de condus cu 28 de zile înainte.
Astfel, se reține că, singurul document care poate proba lipsa diagramelor în momentul controlului este formularul prevăzut de Decizia CE 959/2009, pe care reprezentantul legal al societății sau persoana desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier, îl va completa prin dactilografiere și care se semnează înaintea fiecărei curse și se păstrează împreună cu înregistrările tahograf care trebuie sa se afle în posesia conducătorului auto.
Conform Reglementării CEE 3821/1985, art.14, angajatorul pune la dispoziția conducătorilor un număr suficient de foi de înregistrare, ținând cont de caracterul individual al acestor foi, durata de serviciu și obligația de a înlocui eventualele foi deteriorate sau ridicate de către un agent însărcinat cu controlul. Cel care angajează nu da conducătorilor decât foi de un model omologat, apte sa fie utilizate pe aparatul instalat la bordul vehiculului.
Potrivit articolul 15, Conducătorii utilizează foile de înregistrare în fiecare zi când conduc, din momentul în care iau în primire vehiculul; foile de înregistrare nu se retrag înaintea încheierii zilei de lucru, cu excepția cazurile în care retragerea este autorizată alt mod. Nici o foaie de înregistrare nu poate fi utilizată pentru o perioada mai lungă decât cea pentru care este destinată.
Prin urmare, conducătorul auto trebuie să prezinte agentului constatator ultimele foi de înregistrare pe care el le-a utilizat sau să fie în măsură să prezinte, la orice cerere a agenților de control, diagrama aferentă zilei în curs și cele corespunzătoare perioadei precedente de 28 de zile.
Mai mult decât atât, prin Decizia Comisiei Europene nr.959/2009 s-a statuat că conducătorul auto care nu poate prezenta înregistrările tahograf cerute prin Regulamentul (CE) nr.561/2006 sau, după caz, Acordul AETR și care a fost în concediu medical, concediu de odihnă, se afla în concediu sau repaus va completa formularul stabilit prin Decizia (CE) nr.959/2009 prin dactilografiere, care se semnează înaintea fiecărei curse si se păstrează împreună cu înregistrările tahograf care trebuie să se afle în posesia conducătorului auto.
Așadar, dacă respectivul conducător auto nu avusese activitate de condus cu 28 de zile înainte, astfel cum petenta susține în plângerea contravențională, conducătorul auto trebuia să prezinte inspectorilor de trafic formularul stabilit prin Decizia CE nr.959/2009, formular care îi exceptează pe conducătorul auto la prezentarea diagramelor tahograf cerute de legiuitor în următoarele situații: acesta s-a aflat in concediu medical, acesta s-a aflat in concediu de odihna, s-a aflat în concediu sau repaus, acesta conduce un autovehicul exceptat de la aplicare Regulamentului 561/2006, desfășura o alta activitate decât condusul, era indisponibil.
Se mai reține că procesul verbal a fost întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, astfel că acesta beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, ce nu este contrară jurisprudenței CEDO. În acest caz, prezumția poate fi răsturnată prin proba contrară, astfel că nu este încălcat în niciun fel dreptul contestatorului la apărare și la un proces echitabil.
De asemenea, instanța reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, de vreme ce în fiecare sistem de drept operează prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim folosit. (Salabiaku c. Franței, Janosevic c Suediei).
Mai mult, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea funcționării și altor prezumții de drept, chiar și în favoarea organului constatator, evident cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit.
Astfel, în măsura în care procesul verbal nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă, revenind contestatorului sarcina de a răsturna prezumția instituită în favoarea procesului verbal.
Prin urmare, nu este necesară administrarea unor probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, procesul verbal fiind întocmit pe baza propriilor sale constatări, ci revine contestatorului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de agentul statului..
În cauză însă, instanța reține că petentul nu a reușit facă dovada unei situații contrare celei constatate prin procesul verbal.
Astfel, instanța reține că simplele afirmații în sens contrar ale petentului nu sunt de natură a răsturna o prezumție chiar și relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură un act administrativ, în speță procesul verbal de contravenție.
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată de organul constatator, instanța reține că, potrivit art.5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art.21 alin.3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art.7 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform art.7 alin.3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În acest sens, instanța nu poate să nu ia în considerare că fapta petentei este apreciate prin lege (art. 8 alin 1 OG nr. 37/2007) ca reprezentând o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu este considerată infracțiune potrivit legii penale.
Astfel fiind, instanța apreciază că în cauză nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, întrucât utilizarea tahografului contribuie la creșterea siguranței rutiere, devenind totodată si un martor sigur în caz de accident, întrucât diagrama de înregistrare furnizează informații pentru o perioadă de 24 de ore consecutive, precum și pentru anumite perioade de lucru ale conducătorilor auto .
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii aplicată de către agentul constatator, în cuantumul maxim prevăzut de lege nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, urmând a reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin actul sancționator la minimul prevăzut de actul normativ.
Având în vedere aceste considerente, va admite în parte plângerea, urmând a reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin actul sancționator de la 8000 lei la 4000 lei și a menține celelalte prevederi ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul ., cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva procesului verbal . nr._/14.05.2012, încheiat de către intimatul I. G. al Poliției Române, Secția de Poliție Autostrăzi, cu sediul în București, .. 83-85, sectorul 5.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin actul sancționator de la 8000 lei la 4000 lei.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/14.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. PulbereReymond-S. I.
.
Red.: A.V.P.
Comunicată părților la .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1130/2013. Judecătoria... → |
|---|
