Plângere contravenţională. Sentința nr. 1796/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1796/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2037/192/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
JUDECATORIA B. V. - CAUZE GENERALE
Sentința civilă Nr. 1796
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent S. I. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Față de lipsa martorului I. F. care a fost legal citat, și față de refuzul de a se prezenta, instanța în baza art.313 alin.3 c.pr.civ. va proceda la judecata cauzei, întrucât martorul din procesul verbal este martor –asistent, și un martor pe situația de fapt, mărturia lui având relevanță numai asupra refuzului contravenientului de a semna procesul verbal ( aspect care nu este contestat de petent).
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.09.2013 sub nr._, petentul S. I., a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 22.08.2013, de către un agent din cadrul IPJ G., prin care a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 8000 lei.
În motivarea plângerii petentul arată că la data de 06.09.2013, a fost amendat cu suma de 8000 lei, pe motiv că ar fi condus autovehiculul marca M. cu nr, de înmatriculare_ efectuând transport de persoane pe ruta B. V.-București, având un număr de 14 persoane, fiind persoane în plus față de numărul de locuri pe scaun înscrise în certificatul de înmatriculare.
Petentul arată că la momentul opririi de către agentul constatator chiar în stația de călători, șoferul nu avea în microbuz mai multe persoane decât numărul de locuri menționat în certificatul de înmatriculare.
În stație era multă lume și în timp ce șoferul înmâna documentele agentului, în mașină s-au urcat foarte mulți călători din stație.
Când agentul s-a înapoiat cu actele, a observat că în mașină sunt mai multe persoane, după care, a încheiat procesul verbal sancționând petentul că în mașină sunt mai multe persoane decât în certificat.
Petentul arată că au fost încălcate disp.art. 16 al.1 din OG 2/2001 deoarece nu sunt înscrise ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale precum și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și indicarea actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția.
Mai arată petentul că în legislația internă există și o altă normă juridică care sancționează aceeași contravenție cu o amendă mai mică respectiv art. 101 al.1 pct.13 din OUG 195/2002 potrivit cu care constituie contravenție nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe vehicule.
Agentul trebuia să-i aplice legea mai favorabilă care în acest caz este OUG 195/2002 și nu HG 69/2012 deoarece cuantumul amenzii este mai mic iar persoana care a aplicat amenda este din cadrul IPJ și nu ISCTR.
Agentul constatator nu a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, la rubrica destinată obiecțiunilor nu există înscrise nemulțumirile contravenientului, încălcându-se dreptul constituțional la apărare menționat în art. 24 al.1 din Constituția României.
Jurisprudența CEDO arată în hotărârea A. contra României că fapta pedepsită potrivit unui regim sancționator contravențional mai blând, nu trebuie să fie pusă într-o situație mai puțin favorabilă decât dacă ar fi fost sancționată conform dreptului penal.
CEDO instituie principiul prezumției de nevinovăție.
În subsidiar petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar plângerea și copie pentru comunicare, procesul verbal în original, copie licență de transport, copie grafic de circulație. A fost achitată taxa de timbru de 20 lei cu chitanța nr._.
A fost comunicat intimatului copie de pe plângere și actele doveditoare, iar la data de 10.10.2013, intimatul IPJ G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și admiterea probei testimoniale cu martorul asistent I. F..
La termenul din 09.12.2013, au lipsit părțile și martorul asistent, deși a fost legal citat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 22.08.2013 a fost sancționat petentul în baza art 4 pct 72 din HG 69/2012, pentru că la data de 22.08.2013, a condus autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare_ efectuând transport de persoane pe ruta B. V.-București, având un număr de 14 persoane, fiind persoane în plus față de numărul de locuri pe scaun înscris în certificatul de înmatriculare.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța apreciază că nu este incident niciunul din motivele de nulitate absolută, că au fost respectate dispozițiile OG2/2002.
Cu privire la invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 al.1 din OG 2/2001 instanța apreciază că procesul verbal cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de textul de lege.
Ocupația și locul de muncă al contravenientului nu sunt elemente esențiale pentru identificarea acestuia și deci, vătămarea produsă prin neindicarea acestora este una relativă și nu una absolută, nulitatea invocată fiind condiționată de existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decâț prin anularea actului.
Instanța apreciază că fapta contravențională este descrisă cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, rezultând din descrierea faptei, așa cum este înscrisă în procesul verbal, elementele esențiale ale contravenției prevăzute de art. 4 pct.72 din HG 69/2002.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța apreciază că petentul se află în eroare, dat fiind că principiul aplicării legii mai favorabile se referă la succesiunea în timp a legilor și nu la existența în paralel a unor texte de lege care sancționează diferit aceeași faptă.
Astfel art.101 al.1 pct.13 din OUG 195/2002 se referă la nereguli privind transportul persoanelor și al obiectelor în/ sau pe vehicule în timp ce art.4 pct.72 din HG 69/2012 se referă strict la fapta de a transporta un număr mai mare de persoane față de numărul înscris în certificatul de înmatriculare.
Instanța apreciază că art.4 pct.72 din HG 69/2012 are caracterul unei reglementări speciale în raport de reglementarea generală prevăzută de OUG 195/2002 aplicându-se principiul specialia generalibus derogant, și nu există paralelisme ale faptelor sancționate.
Cu privire la încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 al.7 din OG 2/2001, respectiv neaducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni, instanța constată că petentul nu a putut proba acest fapt, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal s-a făcut mențiunea: „conducătorul auto nu este de acord, deoarece oamenii s-au urcat și nu a putut să-i dea jos”. De aici rezultă că agentul constatator a consemnat obiecțiunile formulate de petent.
Chiar în condițiile în care petentul ar fi avut de formulat și alte obiecțiuni, care nu au fost consemnate de agentul constatator, instanța constată că acestuia nu i s-a încălcat dreptul la apărare, atâta timp cât toate obiecțiunile au fost formulate în prezenta plângere și au fost analizate de către o instanță competentă. Contravenientul nu a suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
Pe fondul cauzei, instanța constată că petentul nu a făcut dovada contrară a celor consemnate în procesul verbal.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate la fața locului de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, iar persoana sancționată poate administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
Instanța constată că din probele administrate în cauză nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. de art. 4 pct 72 din HG 69/2012.
Petentul nu a făcut dovada afirmațiilor făcute în plângere.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta a fost individualizată în mod corect, fiind stabilită la nivel modic.
Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă precum și circumstanțele contravenientului.
În speță, au respectate aceste criterii, astfel încât nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea, formulată de către petentul S. I., domiciliat în com.Corbii M., . nr.234, în contradictoriu cu I. Județean de Poliție G., cu sediul în ., județul G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.08.2013, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, I. D. |
Red.Jud.AB
Tehnored.ID.5ex.
22.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 825/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 827/2013. Judecătoria... → |
|---|
