Plângere contravenţională. Sentința nr. 380/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 380/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 1308/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 2902
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. V.
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 380/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T.
Grefier G. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . și pe intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE TRANSPORT ADMINISTRAREA DRUMURILOR JUDEȚENE ȘI CONTROL TRAFIC G., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Instanța dispune lăsare cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar intimata a depus raportul de verificare metrologică.
Instanța, în temeiul art.167 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, considerând-o legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 18.01.2012, sub nr._, contestatoarea . a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/18.10.2011 încheiat de intimata Direcția Județeană de Transport, Administrarea Drumurilor Județene și Control Trafic G., și, în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment.
În motivare, petenta arată, în esență, că procesul-verbal nu este legal și temeinic întocmit întrucât nu este semnat de niciun martor, iar societatea dispune de toate documentele necesare efectuării unor astfel de curse. De asemenea, învederează că vehiculul a circulat pe un drum județean deoarece nu există o rețea de drumuri naționale sau europene, iar masa totală a vehiculului nu ar fi depășit greutatea maximă admisă pentru aceste drumuri, aceea de 11,5 tone.
Contestatoarea mai arată că orice cântărire trebuie să se efectueze pe o platformă special amenajată, în locuri prevăzute pentru astfel de operațiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.10.2012, de care petenta a avut la dispoziție numeroase termene pentru a lua cunoștință și a-și pregăti apărarea, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului atacat, cu motivarea că procesul-verbal nu încalcă niciuna dintre condițiile de fond și de formă impuse de lege.
În drept, au fost indicate OG nr. 2/2001, OG nr. 43/1997, art. 115 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 7347/05.10.2012 pronunțată de Judecătoria G., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.11.2012 cu același număr.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/18.10.2011 încheiat de un inspector din cadrul intimatei, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 61 lit. p din OG nr. 43/1997, reținându-se că în data de 18.10.2011, orele 18.48, în localitatea B. Deal a condus autocamionul cu nr._ /_ pe DJ601 cu depășirea masei totale admise pe osia motoare, respectiv 10,57 tone în loc de 9 tone greutate legală admisă pe drumurile județene, conform tichetului de cântar nr._ din 18.10.2011.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului contestatoarei, împrejurare ce nu a putut fi confirmată de un martor asistent întrucât nu a putut fi găsit nici unul, conform mențiunilor agentului constatator.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Examinând cu precădere legalitatea întocmirii procesului-verbal, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
Susținerea petentei privind nelegalitatea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii unui martor este neîntemeiată întrucât dispozițiile art. 19 alin.3 din OG nr. 2/2001 instituie obligația agentului constatator de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor și nu identificarea, cu orice preț, a unui martor asistent, iar această obligație a fost îndeplinită prin menționarea împrejurării că nu a fost găsit un martor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, proba faptului că autocamionul aparținând petentei a fost depistat circulând pe drumul județean cu depășirea masei maxime autorizate pe osia motoare fiind făcută de constatarea directă a inspectorului trafic din cadrul intimatei, consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale, împreună cu bonul de cântar (f.10 dos. Jud. G.) care evidențiază că la data de 18.10.2011, ansamblul cu nr._ /_ avea sarcina totală pe axa 2 de 10,75 tone.
Totodată, instalația portabilă de cântărire era verificată metrologic la momentul constatării contravenției, conform raportului existent la dosarul Judecătoriei B. V., fila 10-verso.
În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petenta nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În acest sens, prin înscrisurile depuse la dosar petenta nu a dovedit o altă situație de fapt, iar din plângerea contravențională se desprinde o recunoaștere implicită a săvâșirii contravenției, menționându-se că dacă autocamionul ar fi circulat pe un drum național sau european nu ar fi depășit masa maximă admisă.
Din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O., deși răspunderea contravențională constituie o „acuzație în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, aceasta nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenție putându-i-se recunoaște, la rândul său, în dreptul intern, prezumții (de legalitate și temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.
În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că nu dispune de o rețea de drumuri naționale sau europene pe care să efectueze transportul, instanța o apreciază nefondată întrucât societatea cunoștea traseul urmat de propriile vehicule și avea obligația de a-și adapta cantitatea mărfii transportate la condițiile de drum. Inexistența unor drumuri naționale nu o absolvă de această obligație și nici nu înlătură răspunderea contravențională în lipsa unor dispoziții legale exprese.
În privința modalității de cântărire a ansamblului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 60 alin.2 din OG nr. 43/1997: Controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe … poate fi efectuat și în locurile în care aceste vehicule sunt parcate, oprite sau staționate pe drumurile publice din România, în acest sens fiind utilizate cântare mobile. Altfel, scopul legii nu ar mai fi atins dacă s-ar impune organelor abilitate să efectueze cântărirea doar în anumite locații, și nu pe drumurile publice unde sunt oprite vehiculele.
În raport de cele expuse, instanța concluzionează că nu a fost răsturnată, prin proba contrară, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar apărările invocate de contestatoare nu au fost dovedite.
Având în vedere dispozițiile art.61, alin.1 lit.p din O.G. nr.43/1997: „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 61, alin.1 lit.p din O.G. nr.43/1997, astfel încât în mod corect a fost angajată răspunderea contravențională a petentei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta a fost individualizată în mod corect, fiind stabilită la nivelul minim prevăzut de lege (25.000 lei), iar petenta avea posibilitatea achitării a jumătate din această sumă în termen de 48 de ore.
Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă precum și circumstanțele contravenientului.
Instanța reține că autocamionul aparținând petentei a circulat pe drumurile publice având masa totală pe osia motoare de 10,57 tone, față de 9 tone, masa maximă admisă de lege, depășind astfel greutatea maximă autorizată, contravenția prezentând un grad ridicat de pericol social atât pentru siguranța traficului rutier, cât și pentru starea drumurilor publice.
Având în vedere că petenta realizează frecvent activitate de transport, scopul preventiv al sancțiunilor contravenționale nu ar putea fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Pitești, .. A28, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Transport, Administrația Drumurilor Județene și Control Trafic – G., cu sediul în G., ..4, ., jud. G., împotriva procesului-verbal . nr._ încheiat de intimată în data de 18.10.2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013
Președinte, C. T. | ||
Grefier, G. R. |
C.T. 12.03.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1299/2013. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 1747/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE → |
|---|
