Acţiune în constatare. Sentința nr. 7008/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7008/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 16088/193/2011
Dosar nr._ acțiune în constatare+reziliere
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7008
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta S. R. E., în contradictoriu cu pârâta S.C.ERB RETAIL SERVICES I.F.N. S.A.( fostă S.C E. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A.)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera ,a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2013, apoi pentru 03.06.2013 și apoi pentru astăzi, 12.06.2013, când,
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 25 octombrie 2011 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta S. R. E. a chemat în judecată pe pârâta E. RETAIL SERVICES I.F.N.-S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate la pct.1.3 din Condițiile generale ale contractului de credit nr._/2007 încheiat cu pârâta, pct.8.2 din contract, pct.9.1 din contract, precum și pct. 10 din contractul încheiat între părți, și să dispună anularea contractului de credit susmenționat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cursul anului 2007 a achiziționat de la S.C. ALTEX IMPEX S.R.L. Piatra-N.-magazin B., o cameră video în valoare de 1700 lei, optând pentru plata acesteia la sistemul de rate oferit de firma vânzătoare.
Menționează reclamanta că nu i s-a explicat în mod clar ce presupune sistemul respectiv de rate, iar la scurt timp a primit acasă un plic care conținea un card și codul pin aferent, instrucțiuni de utilizare, fără a fi prevăzute și costurile acestui instrument de credit, cu specificarea că suma lunară de plată va fi redusă( doar 2,5 % din datoria totală).Întrucât a apreciat oferta ca fiind tentantă, reclamanta a retras și numerarul disponibil,în cuantum de 900 lei, ajungându-se astfel la o sumă datorată de 2600 lei.
Învederează că de atunci a plătit sumele solicitate prin extrasele de cont primite, ajungând la un total de aproximativ 5000 lei, însă debitul nu s-a diminuat, ci a sporit considerabil.
Susține reclamanta că, în ce privește contractul de credit ( cerere de emitere a unui card de credit împreună cu condițiile generale de emitere și utilizare a unui card de credit) nr._/2007, acesta conține clauze abuzive, în înțelesul art. 4 din Legea 193/2000.
Astfel, apreciază reclamanta ca fiind clauze abuzive:
- pct.1.3 din Condițiile generale, care prevede că împrumutătorul va putea să modifice unilateral în orice moment plafonul de credit, împrumutatul urmând a fi informat cu privire la această modificare, cu consecințe clare asupra costurilor împrumutului, respectiv aplicarea comisionului de depășire limită de credit;
- pct.8.2 din contrcat care prevede dreptul împrumutătorului de a modifica orice taxe, comisioane, costuri sau să introducă noi astfel de taxe, în funcție de evoluția pieții financiare și politica de costuri a împrumutătorului, împrumutatul urmând a fi înștiințat, iar dacă nu va accepta noile condiții, va putea denunța contractul, dar în condițiile pct.9.1, adică plătind tot ceea ce cere împrumutătorul.
- pct.9.1 din contract, care prevede posibilitatea împrumutatului de a denunța contractul încheiat cu împrumutătorul.... cu obligația de a achita toate sumele datorate împrumutătorului; consideră reclamanta că posibilitatea de a denunța contractul este doar formală, câtă vreme împrumutătorul își satisface orice pretenții patrimoniale.
- cazurile prevăzute de pct.10, de neîndeplinire sau culpă, susține reclamanta că sunt, de asemenea, la aprecierea unilaterală a împrumutătorului, formularea fiind în mod vădit abuzivă, ex. pct.10.1 lit. b, e.
Învederează reclamanta că prin introducerea unor astfel de clauze se crează un dezechilibru semnificativ între părți, întrucât costurile acestui credit pot crește fără o reală posibilitate pentru ea, în calittae de client, de a verifica baza acestei creșteri, existând pericolul ca aceasta să crească în aceeași manieră fără ca acesta să poată verifica, fiind, de asemenea, expus riscului de a fi introdus în Centrala Riscurilor Bancare ca rău-platnic, fără a avea nicio vină în derularea raporturilor contractuale, fapt de natură să o afecteze economic și moral.
Mai arată reclamanta că în baza acestor clauze contractuale a fost perceput un comision de depășire limită de credit care nu era trecut în tabelul costurilor inițiale, au fost majorate prin decizia unilaterală a instituției de creditare costurile inițiale, atât comisionul de administrare, cât și cel de plată întârziată, apreciind că în prezent este lichidat orice debit către pârâtă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 C.civil, art. 1303-1304 C.civil, art. 4 din Legea 193/2000, art. 274 C.pr. civilă.
În dovedire, reclamanta a anexat copia contractului încheiat cu pârâta, adresa nr._/05.06.2012 emisă de pârâtă, conținând și un extras de cont al operațiunilor aferente contractului.
Pârâta E. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A. București a formulat întâmpinare pentru termenul din 20.02.2013, prin care a arătat, în esență, următoarele:
Raporturile contractuale cu reclamanta au luat naștere la data de 28.08.2007 în vederea achiziționării prin intermediul magazinului ALTEX a unui produs în valoare de 1799 lei, împreună cu costul de finanțare menționat în contractul semnat.
Conform contractului semnat între părți ( format din Condiții generale pentru Acordarea și utilizarea Liniei de credit, precum și Cererea de credit) pârâta a aprobat emiterea unui card pe numele reclamantei, cât și efectuarea primei tranzacții ( achiziționarea bunului menționat).
Arată pârâta că, conform contractului semnat în anul 2007, reclamanta a declarat că a luat la cunoștință condițiile generale pentru acordarea si utilizarea liniei de credit, primind un exemplar și fiind întru totul de acord cu acestea.
Menționează pârâta că atât Cererea pentru emiterea unui card cât și termenii generali ai contractului, ambele însușite de către reclamantă sunt în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Referitor la clauzele învederate de reclamantă ca fiind abuzive, susține pârâta că acestea au caracter legal.
În acest sens, cu privire la caluzele prevăzute la pct.1.3 și pct. 8.2 din contract, invocă pârâta dispozițiile pct.1 lit.a alin.2 din Anexa la Legea 193/2000 rep., care i-ar da dreptul să modifice valoarea comisioanelor și a compensațiilor datorate, acestea fiind în accepțiunea legală, taxe pentru servicii financiare.
În ce privește pct.9.1 din contract care prevede posibilitatea denunțării contractului de către împrumutat, cu obligația de achita toate sumele datorate, arată că este o prevedere absolut firească aceea, ca la încetarea contractului împrumutatul să restituie toate sumele de care a beneficiat.
De asemenea, învederează că nici prevederile punctului 10 din contract, care reglementează cazurile de neîndeplinire a obligațiilor sau de culpă, nu pot fi considerate clauze abuzive în accepțiunea Legii nr. 193/2000.
În susținerea apărărilor formulate pârâta a depus înscrisuri, respectiv istoricul cardului nr._ -titular S. R. E., cererea de credit nr._ și condițiile generale privind acordarea și utilizarea liniei de credit..
Pentru termenul din 12.04.2012, reclamanta a formulat precizări scrise prin care a arătat că
înțelege să solicite repunerea părților în situația anterioară, ca efect al anulării contractului de credit, în sensul restituirii a tot ceea ce s-a plătit pârâtei peste suma împrumutată.În ipoteza în care va fi anulată doar în parte convenția araătată, solicită reclamanta restituirea sau compensarea sumelor plătite cu titlu de comision de depășire limită de credit( neprevăzut în tabelul convenției), comision de acordare credit și comision de retragere numerar, cât și a sumelor achitate în plus după majorarea costurilor aplicate și obligarea pârâtei să emită, dacă este cazul, un grafic de rambursare transparent conform noilor condiții de creditare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu martorul V. M.-C., precum și proba cu o expertiză contabilă judiciară pentru reclamantă.
Pârâta S.C. E. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză ( respinse de instanță), înscris din care rezultă că pârâta și-a schimbat denumirea, în prezent denumindu-se S.C. ERB RETAIL SERVICES I.F.N. S.A ( fila 132).
Reclamanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța reține următoarele :
În data de 28.08.2007, reclamanta a achiziționat, de la magazinul Altex din B. un produs în valoare de 1799 lei, plata fiind efectuată de pârâta E. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A. București, în condițiile încheierii unui contract de credit între reclamantă și instituția financiar nebancară pârâtă.
Odată cu aprobarea tranzacției pentru produsul comercializat de magazinul ALTEX, pârâta a aprobat și emiterea unui card de credit pe numele reclamantei, de pe care aceasta a retras suma de 1110 lei, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
Așadar, raporturile contractuale dintre părți au luat naștere la data susmenționată, după semnarea cererii de credit și a Condițiilor generale pentru Acordarea și utilizarea Liniei de Credit (ambele documente reprezentând contractul de credit încheiat între cele 2 părți).
În primul rând, instanța reține că în speță, este vorba despre un contract de adeziune, în accepțiunea art. 1175 C.civil.
Astfel, este de observat că, contractul în discuție este compus, din cererea de credit și Condițiile Generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, fiind evident că aceste condiții nu au fost negociate cu reclamanta fiind condițiile impuse de societatea pârâtă tuturor clienților săi.
Trebuie subliniat, totuși, că acesta aspect nu este de natură a conferi, ab initio, un caracter abuziv contractului în ansamblu, impunându-se analizarea clauzelor sale, în lumina prevederilor Legii 193/2000.
Cu privire la acest aspect, instanța relevă că acest Contract încheiat între părți intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activității sale profesionale autorizate, și un consumator care a încheiat un contract în afara activității sale profesionale (art.2).
Conform art. 4 alin.(1) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol : O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În ce privește clauzele învederate de reclamantă ca fiind abuzive, în opinia sa, instanța relevă următoarele:
Referitor la clauza prevăzută la art1.3 din Condițiile Generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit, instanța observă că acesta vizează posibilitatea pentru împrumutător de a modifica, în orice moment, unilateral, plafonul de credit, în funcție de posibilitățile financiare ale împrumutatului, credibilitatea acestuia, respectarea de către împrumutat a condițiilor generale, precum și de toate riscurile posibile..Or, se observă că această prevedere contractuală reprezintă o măsură de prudență din partea pârâtei, stabilirea valorii plafonului de credit fiind fără îndoială un element factual care rămâne la latitudinea pârâtei, iar pe de altă parte nu creează nicio obligație în sarcina împrumutatului, atâta timp cât acesta nu utilizează linia de credit. Prin urmare, instanța conchide că prevederile art. 1.3 din Condițiile Generale pentru Acordarea și utilizarea Liniei de Credit nu reprezintă o clauză abuzivă.
Cât privește clauza prevăzută la art.8.2, conform căreia: Împrumutătorul are dreptul de a modifica orice taxe, comisioane, costuri menționate în tabelul de mai jos sau să introducă noi astfel de taxe, comisioane, costuri, etc, în funcție de evoluția pieței financiare și politica de costuri a Împrumutătorului, instanța apreciază că aceasta are un caracter abuziv.
Astfel, analizând prevederile evocate prin prisma art.4 din Legea nr.193/2000 se observă că: „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform art.1 lit.a) din Anexa Legii nr.193/2000 în principiu o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut în contractși totodată cu condiția informării grabnice a debitorului care să aibă de asemenea libertatea de a continua sau rezilia contractul.
Prin „motiv întemeiat” prevăzut în contract în sensul legii se înțelege o situație clar descrisă care să ofere clientului posibilitatea să știe de la data încheierii contractului că, dacă această situație se va produce, se vor modifica dobânda și alte taxe percepute pentru serviciile financiare acordate.
Deși părțile au precizat posibilitatea clientului de a rezilia contractul după notificare, în lumina textului și a finalității acestuia, din interpretarea sistematică a lit.a) rezultă că alin.2 nu constituie o dispoziție derogatorie de la alin.1, dat fiind faptul că legea menține în sarcina furnizorului de servicii financiare obligația de a modifica rata dobânzii sau taxele financiare, în condițiile unei „motivații întemeiate” și implicit de a o supune îndeplinirii acestor condiții. Instituția financiară nu poate invoca o dispoziție contractuală numai în privința drepturilor pe care i le-ar recunoaște, fără a-și îndeplini în mod corespunzător propriile obligații legale sau contractuale.
În cauză, motivul unei schimbări în funcție de „evoluția pieței financiare și politica de costuri a Împrumutătorului” reprezintă o indicare pur generică ce nu îndeplinește condițiile menționate, neputându-se aprecia, conform unor criterii obiective în ce mod a „evoluat piața” sau în ce sens „s-a modificat politica de costuri”, lăsându-se numai la aprecierea instituției financiar nebancare aceste situații, fără informarea în mod transparent și complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat aceste măsuri.
Prin urmare, conform acestei clauze în condițiile în care din diferite motive politica de costuri a instituției financiare - în general, adică nu doar cea legată de împrumutul ce face obiectul contractului în cauză - s-a modificat și costurile au crescut, această creștere este suportată doar de client. Această clauză este evident abuzivă deoarece clientul nu trebuie să suporte decât eventual creșterile legate de împrumutul contractat, nicidecum costurile instituției financiare în general.
Este cert, așadar, că prin această clauză se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța reținând că din nici un înscris nu rezultă că pârâta și-ar fi asumat un minim de risc decurgând din evoluția monetară.
În măsura în care instituția financiară modifică clauzele contractuale sub aspectul taxelor și comisioanelor în ceea ce privește costurile creditului în raport de politica sa de costuri îl lipsește pe consumator de orice previzibilitate, situație contrară cerinței bunei-credințe și care de altfel excede noțiunii de „motiv întemeiat” în accepțiunea textului evocat mai sus.
Așadar, instanța reține că art.8.2 din Condițiile generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit reprezintă o clauză abuzivă în sensul art. 4 din Legea 193/2000, încălcând drepturile reclamantei care a intrat în raporturi contractuale cu intimata S.C. E. Retail Services IFN, potrivit contractului de credit încheiat între părți.
În ce privește clauza prevăzută la art.9.1, conform căreia, Împrumutatul este îndreptățit să denunțe contractul încheiat cu Împrumutătorul, renunțând astfel la dreptul de a utiliza Linia de Credit acordată, în baza unei notificări scrise, adresate Împrumutătorului, în orice moment, făsă să suporte daune, dar cu obligația de a achita integral toate sumele datorate Împrumutătorului, instanța apreciază că aceasta nu intră în sfera clauzelor abuzive, fiind un lucru firesc ca la încetarea contractului, din voința împrumutatului, acesta să restituie toate sumele datorate până în acel moment.
Examinând prevederile art. 10 din contract, instanța apreciază că și dispozițiile art.10 .1 lit.b) și e) se circumscriu noțiunii de clauze abuzive.
Astfel, art.10.1 lit. b) reglementează ca și caz de neîndeplinire sau culpă situația în care Împrumutatul a încălcat după părerea Împrumutătorului, oricare din prevederile prezentului document, iar lit.e) se referă la situația în care se produce orice alt eveniment sau intervine orice altă circumstanță, care, în opinia rezonabilă a Împrumutătorului, poate avea un efect negativ semnificativ asupra situației financiare a Împrumutatului sau a capacității acestuia de a-și îndeplini oricare dintre obligațiile prevăzute în prezentele condiții generale.
Așadar, în ipoteza producerii acestor situații, nedefinite foarte clar, lăsate la aprecierea subiectivă a pârâtei, acesta poate, conform art. 10.2.2. să declare scadente și plătibile imediat oricare sau toate sumele datorate de Împrumutat...,
Prin urmare, în lumina dispozițiilor art. 4 din Legea 193/2000, instanța apreciază că aceste clauze, nu fac decât să consfințească un drept discreționar al pârâtei de a declara exigibilitatea anticipată a contractului încheiat, fiind abuzive.
Față de cele expuse în precedent, instanța va admite în parte cererea reclamantei, așa cum a fost precizată și va constata ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 8.2 și art. 10.1 lit.b) și e) din condițiile generale aferente contractului încheiat între părți, ce vor fi înlăturate.
Contractul se va derula în continuare, întrucât eliminarea clauzelor susmenționate nu împiedică acest lucru.
Cu privire la acest aspect, trebuie relevat că, urmare a eliminării clauzei de la pct. 8.2 se impune recalcularea taxelor și comisionelor modificate unilateral de către pârâtă, de la data încheierii acestuia și până în prezent, în funcție de care se va stabili debitul pe care trebuie să-l mai achite reclamanta.Astfel, se va avea în vederea valoarea comisionului de plată întârziată stabilită inițial, respectiv 20 lei și va fi înlăturată penalitatea de depășire a limitei de credit, ce nu era prevăzută în tabelul cu taxe și comisoane, de la data încheierii contractului.
În acest sens, instanța va obliga pârâta să procedeze la recalcularea debitului pe care-l mai are de achitat reclamanta, raportat la plățile efectuate de către aceasta și având în vedere taxele și comisioanele inițiale, urmând a restitui eventualele sume achitate în plus, în ipoteza în care va rezulta că a fost acoperit deja debitul datorat.
În temeiul art. 274 C.pr. civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei o va obliga la plata sumei de 1600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (500 lei) și onorariu expert( 1100 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanta S. R. E., domiciliată în mun. B., .. 39, scara B, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E.R.B. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A. ( fostă S.C. E. RETAIL SERVICES I.F.N. S.A. ), cu sediul în mun. București, .. 6A, parter.
Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 8.2 și art. 10.1 lit. b) și e) din Condițiile generale pentru Acordarea și utilizarea Liniei de Credit, aferente contractului încheiat între părți, pe care le va înlătura.
Menține contractul încheiat între părți, din care vor fi eliminate clauzele susmenționate.
Obligă pârâta să recalculeze debitul pe care-l mai are de achitat reclamanta, având în vedere plățile efectuate de către aceasta, raportat la taxele și comisioanele ințiale, și să restituie eventualele sume achitate în plus.
Obligă pârâta la plata sumei de 1600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat ( 500 lei) și onorariu expert( 1100 lei).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redact. VF /Tehnoredact. VF
Ex. 4/08.08.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9622/2013. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
