Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 22-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 6667/193/2013
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
Pretenții bănești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN 22 NOIEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA C I V I L Ă NR._
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . B., prin reprezentant în contradictoriu cu pârâta M. M., având ca obiect cerere cu valoarea redusă - pretenții bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 15 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 29.03.2013, sub nr._, reclamanta . B., prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art.1025-1032 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtei M. M. la plata sumelor de:
- 56 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012;
- 2,13 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru debitul restant, calculate în luna iulie 2011;
- penalități în procent de 0,04% pe zi de întârziere, ce se vor calcula de la data promovării acțiunii și până la data achitării integrale a debitului;
- 50,30 lei cheltuieli de judecată, din care 50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
În motivare se arată că reclamanta a furnizat către Asociația de proprietari nr. 9 B., din care face parte și pârâta, servicii și utilități în baza contractului de furnizare energie termică nr. 9T din 01.10.2010 încheiat cu aceasta, conform art. 294 alin. 1, art. 296 alin.3 și art. 300 alin. 3 lit. a) din Ordinul ANRSC nr.91/2007 și art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.51/2006.
Ulterior, la acest contract, reclamanta a încheiat actul adițional nr.1 cu Asociația de proprietari nr. 9 B. (în virtutea calității sale de mandatar al proprietarilor în relațiile cu terții), prin care părțile, de comun acord, au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual pentru toți proprietarii din condominiu, conform procedurii de determinare, repartizare, facturare consumuri aprobată de ANRSC.
Întrucât pârâta face parte din Asociația de proprietari nr. 9 B. cu care s-a încheiat contractul de furnizare energie termică nr. 9T din 01.10.2010, completat prin actul adițional nr. 1, toate actele juridice încheiate de asociația de proprietari în limitele legii și competențelor pe care le deține sunt opozabile membrilor asociați, inclusiv prevederea potrivit căreia . facturează și încasează în mod individual de la proprietarii de apartamente contravaloarea serviciilor prestate.
Se mai precizează că pârâta este deconectata de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, astfel încât pe numele său a fost facturată doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În vederea recuperării debitului, reclamanta susține că a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, potrivit prevederilor art. 193 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, demers ce a rămas fără niciun rezultat.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006, Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, Ordinului 343/2010 și art. 1025-1032 Noul Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus copii după contractul de furnizare a energiei termice nr. 9T din 01.10.2010 și actul adițional nr. 1, invitația la conciliere directă cu dovada de comunicare, procesul verbal de conciliere, situația facturilor restante, facturile fiscale.
Reclamanta a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
În temeiul art. 223 alin. 3 Noul Cod procedură civilă s-a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu timbru judiciar de 0,30 lei și s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei.
Pârâta M. M. nu a formulat răspuns la cererea de chemare în judecată.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
La data de 01.10.2010, între reclamanta . B., în calitate de furnizor și Asociația de Proprietari nr. 9, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 9T, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice pentru suprafața echivalentă termic, la persoanele și operatorii economici prevăzuți în anexa 2, pe o durată nedeterminată.
Ulterior, reclamanta a încheiat cu Asociația de Proprietari nr. 9 B. actul adițional nr.1 la contractul nr. 9T din 01.10.2010 de furnizare a energiei termice, prin care părțile convin ca începând cu data de 01.10.2010 pentru proprietarii/locatarii din blocurile arondate Asociației nr. 9 B., reclamanta . procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează.
Instanța reține că, potrivit art. 13 din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, autoritățile de reglementare competente pentru serviciul de alimentare cu energie termică sunt A.N.R.S.C. și/sau A.N.R.E., după caz, iar conform art. 14 alin. 1, A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.
Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 343/2010 emis de ANRSC pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabilește ca sumă între consumul individual și cota-parte din consumul comun dintr-o unitate de calcul.
De asemenea, conform art. 9 din Ordinul nr. 343/2010 emis de ANRSC cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobile de tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare de costuri sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului,indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice.
Instanța mai reține că pârâta M. M. este debranșată de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, cum însăși reclamanta recunoaște în cererea de chemare în judecată, fiind obligată să achite doar contravaloarea cotei-părți din consumul comun.
Se constată că Ordinul nr. 343/2010 a fost supus verificării legalității de către instanță însă, prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava și modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, astfel încât acest act normativ este legal și obligă proprietarii imobilelor de tip condominiu să achite contravaloarea energiei termice consumate în instalațiile care tranzitează spațiile comune, situație în care se găsește și pârâta.
În baza contractul nr. 9T din 01.10.2010 completat cu actul adițional nr. 1 și a dispozițiilor Ordinului nr. 343/2010, reclamanta a procedat la facturarea cantităților individuale pentru încălzire aferente consumurilor comune de energie termică în perioada 10.2011 – 04.2012, fiind emise facturi fiscale pentru un consum total în sumă de 56 lei.
Potrivit art. 36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, potrivit art. 42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform înscrisurilor aflate la dosar, pârâta are o datorie către reclamantă în suma de 56 lei, reprezentând contravaloarea cotelor comune de energie termică aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012.
În ceea ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitoarea nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei . și în sarcina pârâtei M. M. în sumă de 56 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012.
În ce privește creanța accesorie celei principale, privind penalități de întârziere la executarea obligației principale, instanța reține că instituirea unei asemenea obligații își găsește temei și în conținutul art. 42 alin.10 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere care se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii.
Potrivit art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru neplata la termen a creanțelor fiscale, nivelul dobânzii de întârziere a fost de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere (până la 30.06.2010), de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere (pentru perioada 01.07._10 - OUG nr. 39/2010) și este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere începând cu 01.10.2010 (OUG nr. 88/2010).
Verificând facturile fiscale emise și aflate la dosar, instanța observă că nivelul procentului de penalitate perceput de către reclamantă este în funcție de prevederile legale pentru luna iulie 2011. În același timp, cu privire la cuantumul total al penalităților datorate, instanța constată că reclamanta a calculat și solicitat suma de 2,13 lei, sumă ce nu depășește cuantumul debitului principal.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi întârziere, de la data sesizării instanței și până la achitarea integrală a debitului principal, instanța constată că este întemeiată, întrucât, potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În cazul de față instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea energiei termice aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012 sunt scadente, fiind astfel justificată acordarea de penalități de întârziere în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și care, potrivit art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, este în cuantum de 0,04% pe zi întârziere, calculate de la data sesizării instanței – 29.03.2013 și până la achitarea debitului principal, fără ca penalitățile să depășească valoarea debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta . și va obliga pârâta M. M. la plata sumei de 56 lei reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012, a sumei de 2,13 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru luna iulie 2011, la care se vor adaugă penalități în procent de 0,04% pe zi de întârziere, ce se vor calcula de la data promovării acțiunii - 29.03.2013 și până la data achitării integrale a debitului, fără ca penalitățile să depășească valoarea debitului principal.
În temeiul art. 1031 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei căzute în pretenții, va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta . B., prin reprezentant, cu sediul în mun. B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta M. M., cu domiciliul în mun. B., ., .. A, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 56 lei reprezentând contravaloarea energiei termice aferentă perioadei 10.2011 – 04.2012, suma de 2,13 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru luna iulie 2011, la care se adaugă penalități de întârziere aferente debitului principal, în procent de 0,04%/zi, calculate de la data de 29.03.2013 și până la achitarea integrală a debitului, fără ca penalitățile să depășească valoarea debitului principal.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria B..
Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat AE Tehnoredactat S.A. Ex 4 / 31.03.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 4728/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 22-10-2013,... → |
|---|
