Contestaţie la executare. Sentința nr. 7930/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7930/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 6605/193/2013
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 02.08.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – P. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7930
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul V. I. în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 24.07.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 28.03.2013, contestatorul V. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată, în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., să dispună anularea titlului executoriu nr._/05.03.2013 și a somației nr. 7/_ /1035.
A arătat contestatorul, în motivare, că a părăsit . la doar doi ani de la înființare, ca urmare a neînțelegerilor ivite între asociați, că are cunoștință despre efectuarea modificărilor corespunzătoare și că, în aceste condiții, răspunderea pentru eventualele obligații către stat aparține administratorului unic al societății. Mai arată petentul că, în ipoteza unor datorii înregistrate în anul 2005, anterior plecării sale din firmă, se impunea a fi informat la momentul respectiv. În cele din urmă, se susține că nu există nicio decizie de atragere a răspunderii personale.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri – somație, titlu executoriu, alte acte.
Intimata AFP B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației. S-a arătat, în motivare, că prin Decizia nr._/24.02.2012 s-a stabilit răspunderea solidară a petentului V. I., pentru obligații restante ale debitoarei .. Acest act administrativ a fost comunicat prin poștă, cu confirmare de primire, fiind restituit însă expeditorului, cu mențiunea „avizat-reavizat-lipsă domiciliu”. În consecință, s-a procedat la comunicarea actului prin publicitate, în data de 29.03.2012. Decizia în discuție nu a fost contestată în termen legal. Arată intimata că, dată fiind neachitarea debitului stabilit prin titlul de creanță, în cauză s-a demarat urmărirea silită, actele de executori fiind conforme dispozițiilor în materie, sub aspect formal și al conținutului. În cele din urmă, se învederează că apărările formulate de petent nu au relevanță în prezentul cadru, existând alte căi de atac împotriva titlului de creanță, și că măsura de atragere a răspunderii solidare l-a privit și pe administratorul I. V..
În drept, s-au invocat prevederile Codului fiscal, ale CPF.
În dovedire, s-au atașat documente fiscale, respectiv acte din dosarul de executare.
Prin răspunsul la întâmpinare (fila 61), petentul a învederat, în esență, că debitul urmărit în cauză nu existat la momentul plecării sale din societate, că nu a avut posibilitatea să cunoască și să analizeze situația firmei ori să conteste starea de insolvabilitate a acesteia. Prin urmare, intimata nu a stabilit o legătură de cauzalitate între această situație a societății și persoana sa, emițând în mod eronat decizia de atragere a răspunderii solidare, decizie care a și fost contestată administrativ, în data de 28.05.2013. A mai arătat petentul că titlul executoriu s-a emis în baza actului administrativ cu nr._/24.02.2012, document emis însă pe numele altei persoane.
La solicitarea instanței, intimata a precizat că, din eroare, la rubrica „documentul de plată” s-a înscris nr._/24.02.2012 în loc de_/24.02.2013, acesta din urmă fiind numărul deciziei emise pe numele petentului.
Prin concluziile sale scrise, petentul a reiterat cererile și argumentele deja expuse.
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 7/_ /1035 emisă în data de 05.03.2013, în dosarul de executare nr._ al AFP B., contestatorului V. I. i s-a adus la cunoștință că figurează în evidențele fiscale cu un debit în sumă de 8739 lei, debit cu privire care s-a început executarea silită. În consens cu prevederile art. 145 alin. 1 teza a III-a CPF, somației i s-a anexat titlul executoriu nr._ din 05.03.2013, titlu în cuprinsul căruia apare indicată decizia de impunere nr. _ din 24.02.2012, prin care s-a stabilit în sarcina petentului obligația de plată a debitului menționat (fila 27). Conform explicațiilor intimatei (fila 68), numărul corect al acestei decizii este _/24.02.2012, aspect ce rezultă de altfel, cu evidență, din cuprinsul documentului îndosariat la fila 29, emis pe numele contestatorului.
Potrivit mențiunilor din decizia de impunere în discuție (fila 30), suma de 8739 lei urmărită în speță reprezintă obligația de plată identificată în sarcina ., cu titlu de TVA, profit, dobânzi. Decizia s-a emis în condițiile art. 27 CPF, referitoare la răspunderea solidară a administratorului/a altor persoane.
Procedând la verificarea celorlalte înscrisuri aflate la dosar, instanța mai reține că decizia menționată a fost transmisă petentului, la domiciliul din B., ., . celei indicate în cererea de chemare în judecată), prin serviciile locale de poștă (fila 33). Dată fiind însă netransmiterea efectivă a corespondenței (aceasta a fost restituită expeditorului cu mențiunea „avizat-reavizat-lipsă domiciliu”), intimata a procedat, în mod legal și întemeiat, la comunicarea prin afișare a actului administrativ fiscal, în data de 29.03.2012 (filele 34-35). Conform prevederilor în materie, comunicarea se consideră realizată, în acest caz, în termen de 15 zile de la data afișării anunțului (în speță – în aprilie 2012).
Este de precizat, în acest context, că dincolo de necesitarea soluționării cu celeritate a activităților desfășurate în materie fiscală, în cauză nu au existat elemente apte să reclame reluarea procedurii clasice de comunicare ori cercetări suplimentare cu privire la domiciliul petentului. Dimpotrivă, se impune observația că neprimirea/neridicarea corespondenței este rezultatul unilateral al voinței destinatarului (conștiente sau nu). Ar fi excesiv, prin urmare, a se impune organului fiscal ori altui organ de executare să insiste în procedura de transmitere prin poștă a corespondenței, cu atât mai mult cu cât o astfel de interpretare ar permite sustragerea de la executare a debitorului, pe o durată nedeterminată.
Mai notează instanța, în aceeași ordine de idei, că potrivit art. 44 CPF, comunicarea actului administrativ fiscal se realizează prin remiterea actului sub semnătură, prin poștă, cu confirmare de primire, sau prin publicitate. După cum rezultă din prevederile completatoare ale Codului de procedură civilă, în interpretarea dată de Curtea Constituțională (Decizia nr. 667/30.04.2009, Decizia nr. 891/06.07.2010), varianta comunicării prin publicitate se constituie într-o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. În consecință, utilizarea acestei proceduri se impune a fi precedată de modalitățile clasice de transmitere a documentelor (remiterea actului sub semnătură, prin poștă, cu confirmare de primire), variante care presupun șanse mult mai evidente de încunoștințare a debitorului și, pe de altă parte, permit constituirea unor probe certe în acest sens. După cum s-a reținut anterior, o astfel de procedură clasică a fost utilizată și în speță, aceasta precedând varianta comunicării actului prin publicitate.
În cauză nu s-a făcut dovada desființării titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere nr._/24.02.2012. Împrejurarea contestării administrative a acesteia (fila 63) nu presupune, automat, o rezolvare de tipul celei menționate. Pe de altă parte, procedura administrativă valorificată de petent nu este aptă a împiedica soluționarea prezentei contestații (impunând, adică, măsura suspendării).
Așa fiind și reținând dispozițiile art. 45 și 141 alin. 2 CPF (actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii; titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege), instanța apreciază că în mod corect s-a procedat la emiterea titlului executoriu și a somației contestate în cauză.
Este de observat că petentul nu a invocat existența vreunor vicii ale procedurii propriu-zise de executare, limitându-se la a contesta corectitudinea măsurii de atragere a răspunderii solidare, din prinsa faptului că nu mai îndeplinește funcția de administrator al societății debitoare. Or, dată fiind identitatea dintre titlul de creanță și titlul executoriu, aceste critici presupun verificarea deciziei de atragere a răspunderii solidare, analiză ce impune, la rândul său, valorificarea căilor de atac expres și limitativ reglementate de legiuitor, respectiv contestația la organul fiscal și, ulterior, contestația adresată instanței de contencios (Titlul IX din Codul de procedură fiscală).
Existența acestor căi specifice de atac exclude posibilitatea instanței de executare de a se pronunța asupra valabilității/corectitudinii titlului (titlu de creanță care a dobândit putere executorie) pe care îl dețin și pe care îl valorifică, prin procedura urmăririi silite, organele fiscale. Dispozițiile art. 172 alin. 3 CPF precum și interpretarea dată prin Decizia nr. XIV/2007 a ÎCCJ sunt edificatoare în acest sens - contestatia poate fi facuta si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.
Pentru argumentele prezentate, instanța apreciază contestația petentului drept neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de petentul V. I., domiciliat în B., ., .>în contradictoriu cu intimata DGFP – Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. MTC
4 ex., 06.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6753/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7932/2013. Judecătoria... → |
|---|
