Contestaţie la executare. Sentința nr. 5665/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5665/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 3263/193/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5665
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., în contradictoriu cu intimatul S. V. B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2013 și ulterior pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.02.2013 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, contestatoarea Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B., în contradictoriu cu intimatul S. V. B., a solicitat instanței anularea încheierii de ședință din data de 14.12.2012 din dosarul nr._/193/2012 al Judecătoriei B., prin care s-a admis încuviințarea începerii executării silite în favoarea creditorului S. V. B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2937/2007 a Curții de Apel București, modificată prin Decizia nr. 2424/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, învestită cu formulă executorie.
În motivarea acțiunii, se arată că la data de 11.12.2012, B.E.J.A. Ș. C. - G. S. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2937/2007 a Curții de Apel București, modificată prin Decizia nr. 2424/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, se menționează că în motivarea admiterii cererii pentru încuviințarea executării silite nu s-a făcut nici o precizare cu privire la faptul că Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B. a pus în executare sentința menționată, în baza prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În drept, se invocă dispozițiile art. 399 - 401 C.pr.civ.
În susținerea celor menționate, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri: filele 4 - 16.
Acțiunea contestatoarei este scutită de la plata taxei de timbru și timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 17 din lg. nr. 146/1997.
Intimatul, legal citat, a trimis reprezentant în instanță și a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării, se menționează că nu pot fi reținute dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 deoarece contravaloarea tichetelor de masă nu reprezintă drepturi salariale.
În plus, intimatul menționează că D.S.V.S.A. B. nu a făcut nici o plată eșalonată a drepturilor menționate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 - 208 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar înscrisuri: filele 54 - 66.
Pentru termenul de judecată din data de 22.03.2013 s-a depus, în copie, dosarul execuțional nr. 991/2012 al B.E.J.A. Ș. C. - G. S.: filele 29 - 48.
Pentru justa soluționare a cauzei, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, titlul executoriu în baza căruia au fost efectuate acte de executare silită în dosarul nr. 991/2012 al B.E.J.A. Ș. C. - G. S. este reprezentat de sentința nr. 2937/2007 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, modificată prin Decizia nr. 2424/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dată fiind împrejurarea că debitoarea contestatoare nu s-a conformat de bună voie dispozițiilor din titlul executoriu, creditorul a apelat la concursul forței coercitive a statului pentru punerea în executare a acestuia. Astfel, în baza sentinței a fost demarată procedura de executare silită împotriva contestatoarei prin întocmirea dosarului de executare nr. 991/2012 al B.E.J.A. Ș. C. - G. S..
În drept, dispozițiile art. 399 alin. 1 C.pr.civ. prevăd principiul general potrivit căruia orice executare poate fi contestată de cei interesați sau vătămați prin executare: Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. În speță, contestatoarea invocă faptul că a pus în executare sentința menționată, în baza prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ.: în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale se desprinde concluzia că, atunci când executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, în cadrul contestației la executare nu mai pot fi invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu pentru a nu fi încălcată puterea de lucru judecat a acestuia.
Însăși Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și că dreptul de acces la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți (cauza Brumărescu împotriva României).
Astfel, procesul civil cunoaște două faze: judecata și executarea silită.
În faza judecății instanța judecătorească este chemată să stabilească dreptul reclamantului și obligația pârâtului, pronunțând o hotărâre care constituie titlul executor.
În faza executării silite, se duc la îndeplinire drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești și alte titluri executorii.
Creditorul a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite, având în vedere și următoarele dispoziții legale:
a- art. 3711 C.pr.civ.: Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel;
b- art. 372 C.pr.civ.: Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Rezultă așadar, că executarea silită este o procedură prin mijlocirea căreia titularul unui drept subiectiv, recunoscut printr-un titlu executor, constrânge, cu ajutorul organelor de stat competente, pe cel care îi încălcase dreptul, să execute prestația specificată în titlu, asigurându-se, în felul acesta, respectarea dreptului și restabilirea ordinii de drept încălcate.
***
Raportându-ne strict la obiectul acțiunii (anularea încheierii de ședință din data de 14.12.2012 din dosarul nr._/193/2012 al Judecătoriei B.) instanța apreciază că împotriva încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită se poate formula contestație la executare pe toată perioada executării silite, nefiind un act propriu-zis de executare așa cum se indică în art. 399 alin. 1 C.pr.civ. căruia să i se aplice termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C.pr.civ.
Analizând actele efectuate de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare nr. 991/2012, instanța nu constată regularități procedurale în întocmirea actelor de executare contestate.
Contestatoarea a invocat în susținerea acțiunii faptul că a pus în executare sentința menționată, în baza prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Cu privire la acest aspect intimatul a menționat că nu pot fi reținute dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 deoarece contravaloarea tichetelor de masă nu reprezintă drepturi salariale.
Tichetele de masă au fost introduse și acordate în baza Legii nr. 142/1998 și reprezinta suma de bani ce poate fi utilizataă de salariat pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare, sumă scutită de plata impozitului pe venitul sub forma de salariu, și deductibilă la calculul impozitului pe profit datorat de angajator, până la o limită indexată semestrial.
Cu privire la aspectul dacă tichetele de masă sunt sau nu drepturi de natură salarială au existat discuții contradictorii în doctrină și practică, însă Înalta Curte de Casatie și Justiție prin decizia nr. 14/18 februarie 2008 s-a pronuntat în recursul în interesul legii formulat de către Procurorul General în sensul că tichetele de masă, tichetele cadou și alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale și întelegerii părtilor sunt incluse la categoria „alte venituri” în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 precum și faptul că ele presupun existența anumitor condiții de acordare. În considerentele acestei decizii se retin urmatoarele: „ În raport cu conținutul explicit al dispozitiilor legale menționate, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acorda, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate pe norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.”
Pe cale de consecință, instanț apreciază că toate veniturile acordate în baza raporturilor juridice de muncă au natura unor drepturi salariale indiferent că sunt sau nu impozabile sau că presupun anumite condiții de acordare, pentru anumite categorii profesionale.
Problema care se ridică în cauza pendinte este aceea privind respectarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (durata rezonabilă de soluționare a procesului civil - incluzând și faza de executare silită, principiul liberului acces la o instanță, dreptul la un proces echitabil) date fiind circumstanțele concrete ale speței de față.
Așadar, statul, prin instituțiile sale, în calitate de creditor, a emis mai multe acte normative prin care a amânat sau eșalonat plata drepturilor acordate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 71/2009: plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecatorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”
Dispozitiile O.G. nr. 22/2002 stabilesc alte facilitati pentru instituțiile publice în cazul executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii. Potrivit art. 2 din acest act normativ: Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Jurisprudența existentă la nivelul instanțelor din România a statuat prin numeroase hotărâri judecatorești (sentința civilă nr. 4307/2011 a Tribunalului Brasov, decizia civilă nr. 1165/2009 a Curții de Apel București, sentința civilă nr. 141/2009 a Judecătoriei O. S., sentința civilă nr. 1605/2010 a Judecătoriei Năsăud) faptul că în lumina jurisprudenței C.E.D.O. (cauza S. vs. România, cauza Ruianu vs. România, cauza V. I. vs. România, cauza S. P. vs. România) există un conflict între prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Instanțele naționale au recunoscut forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern și au acordat prioritate jurisprudenței europene în materie.
În cauza de fața, instanța constată că în mod nejustificat statul, prin instituțiile sale în calitate de debitor își arogă dreptul a amâna sine die plata drepturilor salariale conferite prin titluri executorii.
Revenind la jurisprudența Curții Europene, instanța constată că în cauza pendinte sunt aplicabile prevederile art. 20 din Constituția României: Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de cele anterior menționate instanța apreciază că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2011 contravin dreptului intimatului la un proces echitabil în condițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere aceste aspecte instanța va respinge acțiunea având ca obiect contestație la executare, urmând a dispune menținerea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 991/2012 al B.E.J.A. Ș. C. - G. S..
Instanța, în temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere soluția ce se va pronunța, nu va acorda cheltuieli de judecată contestatoarei.
Văzând că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea Direcția S. Veterinară și pentru Protecția Alimentelor B., cu sediul în B., .. 17, jud. B., în contradictoriu cu intimatul S. V. B., cu sediul în B., .. 17, jud. B..
Menține actele de executare silită efectuate de B.E.J.A. Ș. C. - G. S. în dosarul nr. 991/2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 14.05.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Plecat în concediu de creștere copil
Semnează președintele instanței
Red. M.C.C.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/14.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 28-11-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 7638/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
