Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2411/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2411/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 3258/193/2013
Ordonanță președințială – stabilire domiciliu minor
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 6 martie 2013
Completul compus din:
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 2411
Pe rol judecarea cererii de stabilire domiciliu minor formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta C. I. L. în contradictoriu cu pârâtul C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta asistată de av. C. A., martora propusă de reclamantă U. Doinița ,lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța a procedat la audierea martorei propusă de reclamantă U. Doinița, susținerile acesteia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța a procedat la audierea minorei C. M. V., susținerile sale fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosarul cauzei.
Av. C. A. pentru reclamantă arată că revine la audierea martorului propus, respectiv A. A..
După care nemaifiind alte cereri și alte probe de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Av. C. A. pentru reclamantă solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată în sensul stabilirii domiciliului minorilor C. M. V. și C. E. E. la domiciliul reclamantei din ., jud.B.,la familia U., până la soluționarea acțiunii de divorț, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.02.2013, sub nr._ reclamanta C. I. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D., pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească domiciliul minorilor C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004 la domiciliul său din ., jud.B., până la soluționarea acțiunii de divorț, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că pe rolul instanței se află înregistrată cererea sa de divorț – ds. nr._ și solicită ca până la soluționarea definitivă a acesteia să se stabilească domiciliul minorilor C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004 la domiciliul său din ..
Mai arată reclamanta că pârâtul are un comportament necorespunzător, care consuma băuturi alcoolice, pe fondul cărora devine violent, agresând-o atât psihic cât și fizic, ceea ce a dus la un climat impropriu dezvoltării relațiilor de familie.
Relevă de asemenea reclamanta că datorită stării de tensiune, cele două minore se concentrează greu la școală, au un comportament instabil emoțional, sunt vizibil marcate de agresivitatea pârâtului.
Arată reclamanta că a părăsit domiciliul comun, în prezent locuind la părinții săi.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-10, 20-21 ds) și a solicitat audierea martorei U. Doinița.
Legal citat, pârâtul, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus la dosar întâmpinare, și nu s-a apărat prin nici un mijloc de probă, așa încât instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă potrivit căruia „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice”.
Instanța din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamanta C. I. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D., pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească domiciliul minorilor C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004 la domiciliul său din ., jud.B., până la soluționarea acțiunii de divorț.
La data de 20 aprilie 1998 reclamanta C. I. L. și pârâtul C. D. s-au căsătorit, din căsătoria acestora rezultând minorele C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004.
Din declarația martorei U. Doinița (fila 33 ds) audiată în fața instanței, se reține că din data de 14.01.2013 reclamanta împreună cu cele două minore, au părăsit domiciliul conjugal și locuiesc împreună cu ea, datorită comportamentului necorespunzător al pârâtului, care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, pe fondul cărora devine violent, agresând-o pe reclamantă cât și pe minore atât psihic cât și fizic.
Mai arată martora că pârâtul a luat-o forțat pe minora C. E. E. de la școală și a dus-o la domiciliu, unde din cauza neglijenței sale aceasta s-a îmbolnăvit .
De asemenea precizează martora că relația dintre reclamantă și pârât nu a fost bună încă de la începutul căsătoriei și apreciază că părțile nu mai pot locui împreună.
Instanța a procedat la audierea minorei C. M. V., care și-a exprimat dorința de a rămâne cu mama sa, potrivit disp. art. 264 Cod civil.
Potrivit referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantei de Primăria comunei Todireni, reiese că reclamanta împreună cu cei doi copii minorei locuiesc la mama acesteia, U. Doinița, care îi acordă tot sprijinul și o ajută la creșterea, educarea și întreținerea minorelor.
Se mai arată în referat că pârâtul este cunoscut ca și consumator de băuturi alcoolice, nu este angajat în m un că, nu realizează nici un fel de venituri, că a transmis diferite amenințări la adresa reclamantei și că împotriva voinței minorei C. E. E. a luat-o forțat câteva zile la domiciliul său, unde din cauza neglijenței fetița s-a îmbolnăvit, că încearcă să influențeze pe minore pentru a-i întoarce împotriva reclamantei. De asemenea copii manifestă teamă și frică față de pârât, refuzând să meargă la școală unde pârâtul le așteaptă pentru a le influența și transmite mesaje de amenințare la adresa lor și a reclamantei.
Instanța constată că într-adevăr dosarul nr._ are ca obiect divorțul soților C. acțiune formulată de reclamanta C. I. L. și că împreună cu minorele s-au mutat în casa mamei sale U. Doinița, sin ., jud.B. datorită violențelor pârâtului .
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.613 Cod procedură civilă, pe tot timpul procesului de divorț, se pot lua prin ordonanță președințială măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței, iar conform art.581 Cod procedură civilă instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul cuprinde o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate în cadrul acestei proceduri până la soluționarea divorțului situație în care instanța se poate pronunța și asupra prezentei cereri de stabilire a locuinței minorului .
În speță nu este necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care solicită această măsură pentru că aceste măsuri pot fi luate pe cale de ordonanță președințială pentru că așa prevede legea.
Pe de altă parte această măsură având caracter vremelnic nu este de natură să prejudicieze fondul procesului care se va rezolva prin hotărâre finală ce se va pronunța în dosarul de divorț.
Instanța constată că într-adevăr dosarul nr._ are ca obiect divorțul soților C. acțiune formulată de reclamanta C. I. L. și că împreună cu minorele s-au mutat în casa mamei sale U. Doinița, din ., jud.B. datorită violențelor pârâtului .
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.
În măsura în care există neînțelegeri între părinți, care afectează în mod direct și minorul, iar instanța judecătorească este chemată să se pronunțe cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, este necesar să fie considerat în primul rând interesul superior la copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
Pârâtul, nu s-a prezentat în instanță și nu s-a apărat prin nici un mijloc de probă, așa încât instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă potrivit căruia „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă scrisă în folosul părții potrivnice”.
Instanțe reține că în cauză este dată condiția urgenței de faptul că cele două minore nu mai pot locui cu tatăl, datorită agresivității de care adat dovadă cât și condiția neprejudecării fondului, pe rolul instanței părțile având spre soluționare acțiunea de divorț.
În consecință, față de aspectele reținute, apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 613 alin. 2 Cod procedură civilă sens în care în conformitate cu disp. art. 400 cod civil va admite cererea și va dispune stabilirea locuinței minorilor C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004 la domiciliul reclamantei, până la soluționarea acțiunii de divorț
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel cum s-a reținut prin concluziile formulate odată cu dezbaterea fondului.
Văzând că cererea a fost legal timbrată,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererii de stabilire domiciliu minor formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta C. I. L., cu domiciliul ., jud.B.,la familia U. Doinița în contradictoriu cu pârâtul C. D., cu domiciliul ., jud.B..
Stabilește locuința minorilor C. M. V., născută la data de 22.12.1998 și C. E. E., născută la data de 27.04.2004 la domiciliul reclamantei, până la soluționarea acțiunii de divorț.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2013.
Președinte,Grefier,
Redactat H.F.
Tehnoredactat O.B.
Ex.4/15.03.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
