Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7921/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7921/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 31-07-2013 în dosarul nr. 14846/193/2013
Dosar nr._ -ordonanță președințială-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 31.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. L.
GREFIER: C. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7921
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta H. I. și pe pârâtul H. I. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat P. R. pentru reclamantă, martorii C. C. și H. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța conform dispozițiilor art. 131 alin1 Noul Cod procedură civilă a procedat din oficiu la verificarea competenței sale, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1), art. 107 alin.1 Cod procedură civilă și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Apărătorul reclamantei depune la dosar procură specială autentificată în data de 15 noiembrie 2011 și apostilată în data de 16 noiembrie 2011 și înscris.
Interpelată referitor la temeiul legal al acestei acțiuni, avocat P. R. precizează că prezenta acțiune se întemeiază pe art. 996 raportat la art. 919 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 321 Noul Cod de procedură civilă instanța procedează la audierea martorilor C. C. și H. M., depozițiile acestora fiind consemnate pe file separate atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Reclamanta prin apărător solicită admiterea acțiunii și dispunerea exercitării în mod exclusiv a autorității părintești față de minorul H. P. R. până la soluționarea definitivă și irevocabilă na acțiunii de divorț, având în vedere urgența medicală pe care o are fetița acesteia.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 12.07.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta H. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat R. P., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H. I. ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună pe calea ordonanței președințiale ca exercitarea autorității părintești pentru minorii H. P. R., născută la 16.01.1996 în mun. B. și H. I., născut la 01.12.2003, mun. B., să se exercite numai de către mama acestora, H. I., până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/193/2011 aflat pe rolul Judecătoriei B..
În motivare a arătat că, pe rolul Judecătoriei B., se află dosarul nr._/193/2011 având ca obiect acțiunea de divorț, între reclamantă și pârât, cerere care, din motive pe care nu le cunoaște i-a fost respinsă, urmând ca pe viitor să se parcurgă cele două cai de atac, apel și recurs, fapt care ar prelungi situația actuală în exercitarea autorității părintești în comun, fapt care ar prejudicia interesele minorilor care locuiesc la domiciliul acesteia.
Mai arată reclamanta că, s-a căsătorit cu pârâtul în septembrie 1994 și din căsătoria celor doi au rezultat doi copii, cu vârste de 17 ani respectiv 9 ani, aflați în întreținerea sa exclusivă.
Precizează reclamanta că, în octombrie 2005 a plecat la munca in Italia cu acordul sotului împreuna cu fetita bolnava de diabet si intorcanduse in tara de doua ori pe an, si in acelasi trimitea pachet si bani pentru ingrijirea copilor si a persoanelor ce aveau grija de acestia .
Reclamanta arata ca in decembrie 2010 data la care a fost ultima oara in tara, paratul avand o manifestare deosebit de violenta, reclamanta cat si copii fiind nevoiti sa se refugieze la rude, ca mai apoi întorcandu-se la domiciliu, pârâtul amenințând cu cutitul si chiar a lovindu-i, copii fiind marcati de atitudinea recalcitrantă a tatalui lor.
Reclamanta mai arata ca in iunie 2011 dupa terminarea anului scolar a venit si a luat copii cu acordul sotului, pentru aceasta avand si procura pana in iunie 2012. De la acea data si pana in prezent legatura cu tatal lor a fost doar telefonica, aceasta continuand . fata de acestia, copiilor fiindu-le frica sa se mai intoarca acasa .
Reclamanta mai arata ca a dovedit prin inscrisurile depuse la dosarul de divort ca ambii copii urmeaza cursurile scolare in Italia, unde ea poate sa le asigure locuinta, dezvoltarea lor în conditii materiale si morale bune. Paratul in mod sicanatoriu, desi cunoaste ca fiica sa este bolnava de diabet si poate avea parte de un program special din partea statului Italian nu si-a dat acordul pentru a realiza un tratament de specialitate.
Reclamanta mai precizeza ca printr-o comisie rogatorie in dosarul de fond ambii copii au aratat ca sunt fericiti, ca locuiesc la ea si ca tatal lor nu ia legatura cu ei, copii înțelegând ca tatal lor refuza acordul pentru a benificia de acte de sedere, datorită faptului ca pasapoartele acestora au expirat si nu pot fi inscrsi la cursurile scolare .
Mai arata reclamanta ca, la 1 septembrie 2013 incep cursurile scolare in Italia si este absolut necesara acordul parintilor pentru înscriere, insa paratul refuza comunicarea cu acestia, fiind singurii ce au de suferit in urma acestui comportament.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 398 Noul cod civil și art. 996 și următoarele Noul cod procedură civilă.
În dovedire, a depus în copie, carte de identitate reclamantă și minora H. P. R. (fila 8 ds.), contract de muncă tradus din limba italiană în limba română (fila 12 ds.), certificat de înscrire și frecvență, la cursurile școlare pentru minora H. P. R. (fila 14 ds.), certificat de naștere pentru minorul H. A. I. (fila 26 ds.) și certificat de naștere pentru minora H. P. R. (fila 28 ds.).
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare și nu n-a prezentat în instanță pentru a face apărări.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv proba testimonială cu martorele H. M. și C. C., având ca teză probatorie imposibilitatea pârâtului de a-și da consimțământului datorită imposibilității fizice de a fi prezent în Italia și comportamentul reticent al acestuia de a acorda sprijin în problemele celor doi minori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
În fapt, cu aproximativ 5 ani de zile în urmă, reclamanta a plecat în Italia pentru a câștiga bani în vederea întreținerii familiei, timp de trei ani de zile copii minori rămânând în grija soțului, în România, localitatea mun. B..
La începutul acestei perioade, tatăl lor manifestând interes în creșterea copiilor, însă ulterior având o atitudine dură și rece afectiv în relația cu aceștia.
Din acest motiv dar și pentru că fetița este bolnavă de diabet și necesită o îngrijire medicală deosebită, mama minorilor luându-i să locuiască cu aceasta în Italia acolo unde muncește, acum doi ani de zile.
Datorită separației de fapt dintre părinți, pârâtul se află într-o situație de imposibilitate de a se pronunța cu privire la deciziile importante din viața minorilor, referitaoare la starea lor de sănătate fizică și la educația spirituală pe care aceștia trebuie s-o primească.
De asemenea, minora H. P. R., fiind bolnavă de diabet are nevoie de un tratament medical deosebit ce necesită o atenție aparte din partea ocrotitorilor legali, privind consimțământul acestora pentru efectuarea procedurilor medicale adecvate pentru tratamentul bolii de care suferă.
Din declarațiile martorelor audiate în cauză rezultă că pârâtul refuză în mod sistematic să acorde atenție și să încuviințeze prin acordul său, efectuarea unui tratament urgent de specialitate pentru minora arătată, astfel încât poate pune în pericol în sensul agravării stării acesteia de sănătate.
Pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada că minorii se află în îngrijirea sa și că aceasta își îndeplinește îndatoririle de părinte cu toată responsabilitatea și maturitatea adecvată, în vederea cresterii și ocrotirii celor doi minori.
De asemenea, instanța constată că pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat dosarul cu numărul_/193/2011, având ca obiect divorț, cerere formulată de către reclamantă, dosar care s-a finalizat cu respingrea cererii, însă cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Analizând legalitatea condițiilor de admisibilitate ale prezentei cereri, instanța constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive.
Astfel, instanța constată că este învestită cu o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale în vederea exercitării autorității părintești, exclusiv de către reclamantă în calitate de mamă a celor doi copii minori H. P. R., născută la 16.01.1996 în mun. B. și H. I., născut la 01.12.2003, mun. B., acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 996 raportate la dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanța va avea în vedere dintre cele patru cerințe de admisibilitate care trebuie îndeplinite pentru emiterea unei ordonanțe președințiale deodată și anume: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, urgența care reclamă necesitatea emiterii ordonanței și neprejudecarea fondului cauzei, prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, doar două: vremelnicia și neprejudecarea fondului, celelalte fiind prezumate de către legiutor iar acestea două având valabilitate, doar pe perioada duratei procesului de divorț.
Prin urmare, neprejudecarea fondului cauzei nu s-a realizat în condițiile în care instanța va „pipăi” fondul cauzei în sensul că, instanța a avut în vedere caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă pe de o parte, iar pe de alta prevederea legală potrivit căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului cauzei.
In ce privește vremelnicia, instanța arată că aceste măsuri constând în exercitarea autorității părintești pentru minorii H. P. R., născută la 16.01.1996 în mun. B. și H. I., născut la 01.12.2003, mun. B., numai de către mama acestora, H. I., vor ființa exclusiv, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/193/2011 aflat pe rolul Judecătoriei B..
În privința exercitării autorității părintești asupra minorii H. P. R., și H. I., instanța va avea în vedere, principiul general potrivit căruia, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți.
Astfel, potrivit art. 483 dar și a art. 397 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă un ansamblu de drepturi și obligații care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți, potrivit regulilor referitoare la interesul superior al copilului, la faptul că părinții nu au nici un drept asupra bunurilor copilului, la respectarea persoanei și demnității acestuia, la consultarea copilului atunci când se iau decizii care îl privesc, potrivit vârstei și gradului său de maturitate dar și la ocrotirea minorei împotriva abuzului și exploatării.
Neexercitarea corespunzătoare a autorității părintești poate supune pe cel căruia i s-a încredințat autoritatea părintească, la sancțiuni penale, civile sau de decădere din drepturile părintești.
Astfel, potrivit art. 398 și a art. 506, respectiv art. 507 Cod civil, pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți. De asemenea, părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești cu încuviințarea instanței de tutelă și cu respectarea interesului minorei, după ascultarea obligatorie a acestuia.
Pe de altă parte, dacă unul din părinți din cauza abandonării definitive a familiei se găsește în neputință de a-și manifesta voința în mod real și concret în exercitarea autorității părintești, va stabili ca aceasta să fie exercitată doar de un singur părinte, iar în această situație se află și pârâtul care nu poate efectiv datorită dezinteresului și ambițiilor proprii de a soluționa conflictul în care se află cu reclamanta, în sensul exercitării voinței sale cu privire la deciziile importante din viața minorilor, prin gesturi imature și care pun în pericol creșterea fizică și psihică a acestora.
Instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 996 raportate la dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, va admite cererea reclamantei și va dispune ca exercitarea autorității părintești pentru minorii H. P. R., născută la 16.01.1996 în mun. B. și H. I., născut la 01.12.2003, mun. B., să se exercite numai de către mama acestora, H. I., până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._/193/2011 aflat pe rolul Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată H. I., domiciliată în B., ., ., jud. B., având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul, H. I. domiciliat în B., .>nr.2, ., jud. B..
Dispune ca exercitarea autorității părintești pentru minorii H. P. R. născută la 16.01.1996 în Mun. B. și H. I., născut la 01.12.2003, să se exercite numai de către mama acestora, H. I. până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț în cadrul dosarului nr._/193/2011.
Cu drept de apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.07.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. C.L./ Tehnored. CMA
4 ex. /07.08.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1744/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5856/2013.... → |
|---|
