Plângere contravenţională. Hotărâre din 02-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1140/193/2013
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 02.12.2014
Completul compus din
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER – G. O. - D.
Sentința Civilă nr._
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta A. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petenta, consilier juridic G. G. pentru Intimat și martorii A. M. și D. B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța prezintă martorului D. B. D. înscrisul aflat la fila 21 dosar, respectiv, procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție, interpelându-l pe acesta dacă semnătura martorului asistent îi aparține.
Martorul D. B. D., precizează instanței că semnătura de pe înscrisul prezentat îi aparține.
Instanța a procedat la audierea martorilor prezenți consemnând cele declarate în procese verbale separate atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța acordă părților cuvântul pe fond și pe excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
Pe fond și pe excepție, petenta solicită admiterea plângerii și respingerea excepției tardivității în principal și în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Consilierul juridic al intimatului solicită instanțe în principal să respingă plângerea formulată de petentă și să admită excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale și în subsidiar, precizează instanței că lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța se socotește lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2013 sub numărul_ petenta A. D. a contestat procesul verbal de contravenția . nr._ din 29.11.2012 emis de organul constatator Inspectoratul de Poliție județean B.. În motivare a arătat că nu se face vinovată de fapta imputată așa cum a fost reținută de către agentul constatator prin intermediul procesului verbal. Mai mult, prin intermediul înscrisului depus la dosar în data de 23.10.2013, petenta recunoaște existența incidentului dar a arătat că incidentul nu a avut amploarea ce reiese din sintetizarea faptei consemnate de agentul constatator.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale arătând că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal. Intimata a depus odată cu întâmpinarea și dovezile pe care se sprijină afirmațiile sale respectiv, procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.11.2012, dovada comunicării procesului verbal, raportul agentului constatator.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probatoriu administrat instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 29.11.2012 emis de organul constatator Inspectoratul de Poliție județean B. petenta a fost sancționată în baza art. 3 pct. 2 și 25 din L 61/1991. În sarcina acesteia s-a reținut că la data de 29.11.2012 în jurul orelor 01:20, în timp ce se afla pe . cu alte trei persoane, a tulburat prin zgomote și larmă liniștea locatarilor din acea zonă.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale instanța constată că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (f. 21) indică data de 03.01.2013 ca fiind cea în care a fost comunicat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, în același proces verbal, se menționează, ca locație a înmânării, domiciliul numitului A. D. și nu domiciliul petentei așa cum solicită în mod imperativ art. 90 C.pr.civ. Mai mult decât atât, din declarațiile martorului asistent D. B. (f. 34) reiese că înmânarea procesului verbal s-a realizat la o dată ulterioară și la locul de muncă a numitului A. D., tatăl petentei, or, conform art. 90 alin. 2 C.pr.civ. comunicarea poate fi făctă oriunde atunci când cel vizat o primește. În cazul de față, instanța constată că procedura de comunicare a procesului verbal nu s-a realizat conform dispozițiilor legale, fiind comunicat direct tatălui petentei la locul de muncă al acestuia motiv pentru care va respinge excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale.
Având în vedere soluția de mai sus instanța va proceda la analiza pe fond a legalității și temeiniciei procesului verbal.
Procesului verbal de contravenție face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.
Raportat la garanțiile prevăzută de art.6 CEDO și înțelesul sintagmei "prezumția de nevinovăție", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârșit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzației ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.
În sistemul nostru, după cum arătam procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depășească o anumita limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a se aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.
Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Cu totul altfel este soluția în situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravenționala.
Din punctul de vedere al legalității procesului verbal de contravenție instanța constată că acesta îndeplinește formal toate condițiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001. De asemenea în cauză nu se poate reține nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.
Raportat la încadrarea juridică a faptei, consultând procesul verbal, instanța constată că acesta cuprinde o încadrare completă cu privire la fapta incriminată și norma de sancționare.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție acesta face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, în cazul de față, din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt de fapt.
În aceste condiții operează prezumția stabilită în favoarea procesului verbal de contravenție, fapta fiind constatată nemijlocit de către organul constatator.
Cu toate acestea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ instanța are posibilitatea să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în situația în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin în materia normelor care reglementează ordinea și liniștea publică așa cum sunt ele reglementate de L 61/1991.
Opinia instanței se întemeiază pe de o parte pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr.2 /2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, art.21 alin.3 din același act normativ potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. În mod concret, conform susținerilor martorului A. M. (f.35), a existat o altercație verbală dar între F. A. și A. moment în care s-au adresat cuvinte jignitoare doar între aceștia și scandal doar aceștia au făcut. Din declarațiile martorului reiese că petenta a încercat doar aplanarea conflictului dintre cei doi fiind implicată în conflict accidental.
În același timp art. 7 alin. 3 prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Ca atare, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat cu sancțiunea avertismentului, petenta urmând a fi exonerată de plata amenzii aplicate.
În cauza de față, raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei, așa cum au fost reținute mai sus, instanța apreciază că nu este nevoie de aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale. Astfel, pe de o parte, starea de pericol creată prin săvârșirea faptei a fost redusă iar pe de altă parte aplicare unei sancțiuni nu ar fi de natură să preîntâmpine săvârșirea altor fapte interzise de lege atât timp cât petenta nu a învederat o perseverență în săvârșirea faptelor de natură contravențională și nu ar exista un astfel de pericol dovedit pentru viitor, în cazul de față incidentul fiind de o intensitate redusă și pasager.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității plângerii, invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite în parte plângerea formulată de petenta A. D., cu domiciliul în . E., jud. B., în contradictoriu cu organul constatator IPJ-B., cu sediul în mun. B., jud. B., .. 57, jud. B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 29.11.2012 emis de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 02.12.2013
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Tehnored. BP
EX. 4/17.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8456/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5600/2013.... → |
|---|
