Plângere contravenţională. Sentința nr. 1169/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1169/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 3257/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 04 februarie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – S. S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1169
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. R., în contradictoriu cu intimata I. Județean de Poliție B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 29 ianuarie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.03.2012, sub nr._ petentul M. R. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 22.02.2012.
În motivare, petentul a arătat că la data de 21 februarie 2012, ora 19, venind dinspre D. pe raza comunei Cervicești, a intrat în interesecția DC 62 cu DN 29B și a oprit pentru a coborî o cunoștință de a sa. Petentul a menționat că în spatele său a oprit un autoturism din care a coborât o persoană. Petentul a susținut că a încercat manevra de mers înapoi, și din neatenție, a lovit autoturismul din spatele său, care a suferit pagube materiale.
Petentul a precizat că a fost oprit de către un polițist care i- a solicitat actele la control, spunându- i că va fi amendat pentru că nu a acordat prioritate altui autoturism. Petentul a înmânat actele polițistului și, protestând, i- a învederat polițistului că datorită condițiilor de trafic nu a văzut bine cele întâmplate.
Petentul a susținut că descrierea faptelor din procesul verbal nu corespunde cu realitatea, deoarece polițistul a scris doar ce a dorit, pentru a- și face norma de amenzi și nu a prezentat toate împrejurările pentru a se stabili gravitatea faptei.
Petentul a susținut că descrierea faptei nu corespunde sancțiunii ce i s- a aplicat, astfel că descrierea privește ., dar sancțiunea este dată pentru avarierea unui autoturism, motiv de nulitate absolută, prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, petentul a susținut că amenda aplicată nu este la maximul prevăzut, ceea ce denotă că polițistul nu l-a apreciat ca fiind atât de periculos. Petentul a menționat că amenda aplicată a fost în sumă totală și nu se distinge pentru care faptă a primit amenda.
Petentul a solicitat, având în vedere gradul relativ redus de pericol social al faptei, precum și lipsa resurselor financiare înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 10 alin. 1, art. 16 alin. 1, art. 17, art. 31 alin. 1 și art. 32 din OG nr. 2/2001.
Petentul a depus la dosar copie de pe cartea de identitate (f. 4), de pe exemplarul nr. 2 al procesului verbal . nr._/22.02.2012.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că la data de 22.02.2012, în jurul orei 17,00, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DN 29 B în loc. Cervicești, .. B., iar în intersecția cu DC 62 a schimbat direcția de mers, a virat la stânga și a intrat pe acest drum secundar pentru a lăsa un pasager aflat în autoturism. După ce pasagerul a ieșit din mașină, conducătorul auto a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure, împrejurare în care a acroșat partea dreaptă față a autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar în spatele acestuia, producându- se astfel un accident rutier soldat cu pagube materiale.
Intimata a recunoscut contravenția comisă, nu a avut de făcut obiecțiuni și a semnat procesul verbal de constatare a contravenției.
Totodată, intimata a precizat faptul că abaterea a fost constatată personal de un agent constatator, agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul verbal legal întocmit bucurându- se de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei săvârșite până la proba contrarie.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului, în acord cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._/22.02.2012 (f.10), raportul agentului constatator (f.11), declarație O. A. (f.12,15), declarație M. R. (f.13-14) și probei cu martorul O. A., conducătorul autoutilitarei implicate în accident.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, pentru intimată proba cu martorul O. A. ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei și din oficiu, în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă proba cu martorul A. C., care nu a putut fi ascultat, având în vedere cele consemnate în dovada de îndeplinire a mandatului de aducere pentru acesta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.02.2012 întocmit de către intimata I. Județean de Poliție B., petentul M. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei, constatându-se că în data de 22.02.2012, ora 1700 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DC 62 Cervicești și a efectuat manevra de mers înapoi în intersecția DC 62 cu DN 29B, ocazie cu care a impactat auto cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa regulamentar pe DN 29B din direcția D. către B., provocând un accident soldat cu pagube materiale, faptă prevăzută de dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 2 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.02.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ recunosc fapta comisă și nu am de formulat obiecțiuni sau mențiuni”.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Instanța constată din raportul agentului constatator de la f. 16 că procesul verbal a fost întocmit ca urmare a unei sesizări primite prin serviciul 112 cu privire la faptul că pe DN 29B în localitatea Cervicești, . avut loc un accident soldat cu pagube materiale, după ascultarea părților implicate, M. R. și O. A..
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 22.02.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului M. R. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale cu privre la motivele de nelegalitate invocate de petent, respectiv lipsa descrierii faptei, care nu se confirmă, instanța constatând că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Cu privire la fapta reținută în sarcina petentului instanța reține că potrivit art. 108 din OUG nr. 195/2002 Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
Potrivit art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 195/2002. Potrivit art. 100 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 amenda prevăzută este din clasa a II-a de sancțiuni care potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 presupune 4 sau 5 puncte amendă.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 22.02.2012 se coroborează cu raportul agentului constatator (f.11) și cu declarația martorului O. A. ascultat nemijlocit de către instanță (f. 43), instanța reținând următoarea situație de fapt: în data de 22.02.2012, petentul, aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe DC 62 Cervicești, a efectuat manevra de mers înapoi fără a se asigura și în intersecția DC 62 cu DN 29B a impactat autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, la volanul căreia se afla conducătorul O. A., care, se deplasa pe DN 29B din direcția D. și era în cursul efectuării manevrei de schimbare a direcție de mers spre dreapta, pentru a intra pe DC 62. Impactul dintre cele două autoturisme s- a soldat cu pagube materiale la ambele autoturisme.
Prin urmare, negarea petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauză, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
În aceste condiții, instanța reține că apărările petentului din plângere în sensul că situația de fapt consemnată în procesul verbal nu este cea reală reprezintă simple susțineri ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului- verbal.
Totodată, instanța remarcă poziția nesinceră a petentului care reiese din susținerile contradictorii existente în cuprinsul plângerii formulate, în sensul că inițial petentul a recunoscut că a efectuat manevra de mers înapoi și că din neatenție a lovit autoturismul din spatele său, iar ulterior, petentul a susținut că agentul de poliție a consemnat în procesul verbal descrierea unei fapte care nu corespunde cu realitatea. De asemenea, instanța remarcă faptul că petentul a semnat procesul verbal de contravenție cu mențiunea „ recunosc fapta comisă și nu am de formulat mențiuni sau obiecțiuni”.
Astfel, aspectele invocate de către petent referitor la faptul că procesul verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă și instanța consideră că petentul M. R. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Totodată, instanța constată că pericolul social concret al faptelor săvârșite de petent a fost unul ridicat în condițiile în care petentul, urmare a faptei sale, a provocat un accident cu pagube materiale.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii și remarcă faptul că petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de lege pentru faptă.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amendă cu avertisment, având în vedere faptul că petentul a creat prin acțiunile sale un pericol real și crescut pentru circulația pe drumurile publice, precum și faptul că sancțiunea cu amendă aplicată petentului a fost la nivelul minim prevăzut de lege, instanța apreciază că sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța remarcă faptul că petentul a negat săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru cele săvârșite, și având în vedere gravitatea faptei pe care petentul a săvârșit- o, și gradul ridicat de pericol social al faptei, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța reține că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de faptul că petentul relevă o lipsă de respect față de normele privind circulația pe drumurile publice și față de autoritatea reprezentată de agentul constatator, însuși petentul apreciind că amenda primită nu este la maximul prevăzut de lege, fapt ce denotă, în opnia sa, că nu prezintă un pericol atât de mare.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.02.2012 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa și va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. R., cu domiciliul în .. E., jud. B. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B. cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 22.02.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- LiviaSilion S. G.
pentru grefier plecat de la instanță semnează grefier șef
Red.SGL/ Tehnored. SGL/22.07.2013/4ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1038/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 7809/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
