Plângere contravenţională. Sentința nr. 2090/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2090/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 6650/193/2012
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. F.
GREFIER – D. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2090
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 20.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
I N S T A NȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 09.05.2012, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul P. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.05.2012 încheiat de I.P.J. – Serviciul Poliției Rutiere.
În motivarea plângerii, arată petentul că în fapt, la data de 03.05.2012, în jurul orelor 09,15 în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Națională din Municipiul B., a fost oprit de către un agent de Poliție care i-a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate la pietonul angajat în traversarea străzii din fața magazinului “Romarta”.
Susține petentul că a fost oprit de agentul de poliție fărăa se folosi nici un semnal luminos sau acustic ci pur și simplu a fost oprit la un semnal cu mâna.
Arată petentul că nu se face vinovat de cele reținute de către agentul constatator, întrucât în timp ce se deplasa pe Calea Națională, dinspre Piața M. în dreptul Băncii “Pireus” a efectuat viraj la dreapta, la trecerea de pietoni, în timp ce se afla în mers pe marcajul pietonal, un pieton a coborât de pe trotuar, pășind pe trecerea de pietoni iar petentul nu l-a observat întrucât deja trecuse marcajul și nu avea nici un motiv să oprească autoturismul motivat de faptul că în momentul apropierii sale de trecerea de pietoni și în momentul trecerii sale pe marcaj nu era nici un pieton.
Consideră că sancțiunile care i-au fost aplicate sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care solicită admiterea plângerii, anularea în totalitate a procesului – verbal de contravenție încheiat de agentul constatator întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute imperativ de dispozițiile legale, procesul verbal nu este lizibil, nu se poate înțelege conținutul acestuia, situația de fapt reținută în sarcina sa și sancțiunea aplicată, precum și anularea măsurii suspendării permisului de conducere.
Petentul nu a invocat temeiul de drept al plângerii.
În susținere, petentul a depus, în copie, procesul-verbal contestat, dovada de reținere a permisului de conducere și cartea de identitate, solicitând administrarea probei cu înscrisuri și martori.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit art.36/O.G. nr.2/2001 și a art.1 alin.2/O.G. nr.32/1995, plângerea petentei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul I.P.J. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În întâmpinare se arată că, în ziua de 03.05.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării pe Calea Națională din mun. B., iar în jurul orei 09,13 a o observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului pe marcajul pietonal pe sensul său de mers din dreptul magazinului „Romarta”.
În susținerea apărării, intimatul a depus originalul procesului-verbal încheiat în sarcina petentului, raportul agentului constatator, copia C.I. a petentului și copia dovezii eliberate, un număr de 4 planșe foto și fișa antecedentelor contravenționale la regimul rutier referitoare la petent.
În temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.05.2012 încheiat de un agent constatator din cadrul I.P.J.B. – Biroul Rutier, petentul P. I. a fost sancționat cu 4 puncte- amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G.195/2002, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În fapt, în sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 03.05.2012 a condus autoturismul cu nr._ pe Calea Națională, iar la trecerea de pietoni de la intersecția . . magazinului „Romarta” nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe sensul său de deplasare.
În termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.(1) din O.G.2/2001, petenta a formulat plângere, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 09.05.2012.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, constatând legalitatea lui.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța relevă că, potrivit criteriilor statuate prin jurisprudența C.E.D.O., contravențiile în materie rutieră sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, cu consecințele ce decurg din acest fapt, respectiv asigurarea garanțiilor specifice acestei materii, cea mai importantă fiind prezumția de nevinovăție.
Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei că, adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sancțiunii), întreaga procedură de aplicare și sancționare a amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigentelor art. 6. Același caracter îl are și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lângă caracterul normei incriminatoare, instanța europeană a folosit și criteriul gravității sancțiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale.
Consecințele calificării de către instanță a faptei imputate petentului în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța de față constată că legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, instanța constată că, deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut.
În acest context, Curtea menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei).
Înțeleasă în forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovăție ar presupune ca instanța de judecata, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, aceasta concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei sa fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instanței de judecata este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator sa nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanța de judecata verifică legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contravenție.
În speță, instanța reține că fapta a fost constatată direct de un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind întărită de planșele foto și înregistrarea video a abaterii săvârșite de petent.
Așadar, instanța relevă că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, iar petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul –verbal contestat.
Prin urmare, instanța constată caracterul cert al faptei săvârșite de petent, așa cum s-a arătat mai sus, caracterul contravențional al acesteia, conform art.100 alin.(3) lit.b) din O.U.G. 195/2002 și vinovăția petentului.
În ce privește proporționalitatea dintre gravitatea faptei săvârșite și sancțiunea aplicată, instanța apreciază că agentul constatator a apreciat în mod just gradul de pericol social concret al faptei, aplicând sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, conform art. 100 alin.(3) rap. la art. 98 alin.(4) lit.b) din O.U.G.195/2002.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul P. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. I., domiciliat în .. Avrămeni, jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în Mun. B., ..47, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. V.F.
Tehnored.D.G.
Exp.4/09.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1627/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2101/2013. Judecătoria... → |
|---|
