Plângere contravenţională. Sentința nr. 3089/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3089/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 7885/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 19.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA nr. 3089
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal ce are ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul P. C. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.05.2012 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, petentul P. C. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 16.05.2012.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că se deplasa în data de 16.05.2012 dinspre localitatea Răchiți, spre B., moment în care a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție în urma căruia i-au fost efectuate verificări la sistemul de iluminat al autoturismului, direcție și roți.
Menționează petentul că aceste verificări nu au fost efectuate cu mecanisme specifice, ci doar manual și vizual de către un muncitor și un inginer de la R.A.R.
Se învederează instanței că au fost constatate câteva defecțiuni, iar pe baza acestor constatări a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 16.05.2012.
În drept, petentul a indicat dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea acțiunii, petentul a depus la dosar înscrisuri: filele 6 - 21.
Acțiunea petentului este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimatul, legal citat, nu a trimis reprezentant în fața instanței, dar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.05.2012 întocmit de un lucrător din cadrul I.P.J. B., pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale de 630 lei.
În fapt, se precizează că în ziua de 16.05.2012 agentul de poliție se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe .. B., împreună cu specialiști din cadrul R.A.R., iar în jurul orei 1012, a constatat direct că petentul conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu defecțiuni la mecanismul de direcție conform raportului de control tehnic.
În drept, intimatul a indicat ca temei legal dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar înscrisuri: filele 26 - 30.
La termenul de judecată din data de 14.03.2013 a fost administrată proba testimonială cu martorul D. V..
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a mai încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.05.2012, petentul P. C. I. a fost sancționată contravențional cu o amendă în sumă de 630 lei pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în data de 16.05.2012, ora 1012 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ce avea defecțiuni tehnice grave la mecanismul de direcție.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul verbal cu mențiunea că „recunosc fapta comisă, dar merg încet”, însă față de cele consemnate a formulat în termen legal plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că verificările nu au fost efectuate cu mecanisme specifice, ci doar manual și vizual.
Deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentei.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.05.2012, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002:
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…)
b) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român.
La termenul de judecată din data de 15.01.2013, petentul P. C. I. s-a prezentat în fața instanței și i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de intimatul I.P.J. B., acesta solicitând termen pentru a lua la cunoștință.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 14.03.2013 a fost administrată proba testimonială cu martorul D. V.. Cu această ocazie, martorul a confirmat cele afirmate de petent în plângerea contravențională, în sensul că verificările tehnice au fost efectuate fără vreun aparat special, ci doar vizual.
În plus, petentul a făcut dovada că avea verificarea tehnică valabilă inclusiv pentru anul 2013 (fila 13 dosar).
Practic, constatarea defecțiunilor ce au determinat întocmirea procesului verbal de contravenție au fost reprezentate de mențiunile „joc pivoți stânga + dreapta” și „joc cuplu volan”. Aceste defecțiuni au fost inserate în cuprinsul raportului de control tehnic în trafic Directiva 2000/30/CE (fila 27 dosar). Însă, specialiștii din cadrul R.A.R. nu au specificat /detaliat în ce constă acest „joc” având în vedere că sancțiunea contravențională se aplică doar în cazul constatării unor defecțiuni grave și nu în cayul constatării unor defecțiuni.
Instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 C.civ., se reține, de regulă, că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 C.civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, a statuat următoarele:
- Distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 21 februarie 1984, paragrafele 50-56);
- Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei, 01 februarie 2005, paragraful 29);
- Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar, dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 22 septembrie 1998, paragraful 56);
- În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei, 01 februarie 2005, paragraful 32);
- Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Hotărârea pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei, 09 octombrie 2003);
- Chiar România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În concluzie, petentul a avut posibilitate legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, lucru pe care l-a realizat, reușind să răstoarne prezumpția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal.
Astfel, din tot ansamblul materialului probator s-a constatat că la data de 16.05.2012, ora 1012, agenții constatatori din cadrul intimatului au depistat în trafic petentul, care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, însă nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială că autovehiculul avea defecțiuni tehnice grave la mecanismul de direcție, instanța apreciind că situația de fapt reținută nu corespunde adevărului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.05.2012 nu îndeplinește condiția temeiniciei.
Prin urmare, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petentul P. C. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va dispune anularea procesului verbal.
Văzând că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul P. C. I., cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.05.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 19.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Plecat în concediu de creștere copil
Semnează președintele instanței
Red. M.C.C.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/11.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2663/2013.... | Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 05-11-2013,... → |
|---|
