Plângere contravenţională. Sentința nr. 381/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 3558/193/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 16.01.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA nr. 381
Pe rol judecata pricinii de contencios administrativ având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul ȘTEFĂNOAEI I. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE B..
La apelul nominal realizat în ședință publică, se prezintă martora R. F., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
În temeiul art. 198 (1) Cod procedură civilă, instanța procedează la legitimarea martorului prezent care, sub prestare de jurământ, este audiat, susținerile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Nemaifiind cereri ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 09.03.2012, petentul Ștefănoaei I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.03.2012.
În motivare, petentul arată că ziua menționată, în timp ce se deplasa către domiciliu, în zona Lebăda, a fost oprit în trafic și sancționat pentru fapta de a fi efectuat transport ilegal de persoane. Susține petentul că în mașina sa se aflau doi vecini și finii surorii sale și că în perioada respectivă era angajatul unei firme din municipiul Suceava.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat. Totodată, a solicitat audierea numiților A. D. și A. Tatieana, în calitate de martori.
Prin întâmpinare, intimatul IPJ B. a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. S-a arătat, în susținere, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, agentul competent constatând că, în data de 06.03.2012, petentul a transportat un număr de patru persoane către localitatea Coșula, cu autoturismul_, fără a fi autorizat în acest sens.
În drept, intimatul a invocat prevederile Legii nr. 12/1990.
În dovedire, s-au depus la dosar originalul procesului-verbal, raportul agentului constatator.
La solicitarea părților, în cauză s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii A. D. și R. F. (filele 20, 23).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 06.03.2012, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ (fila 3), petentul Ștefănoaei I. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, respectiv efectuarea de acte sau fapte de comerț… fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege… Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator al IPJ B. a reținut că petentul a fost surprins efectuând transport neautorizat de persoane (fără a fi autorizat pentru activitatea de taximetrie), pe traseul B.-Coșula.
Verificând procesul-verbal de contravenție contestat, din perspectiva legalității, instanța reține că în speță nu sunt incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul constatator respectând astfel principalele exigențele de formă ale legii. În cauză nu s-au invocat și nu s-au dovedit împrejurări apte a atrage nulitatea relativă a actului constatator al contravenției.
În ceea ce privește temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina reclamantului, este de observat că potrivit mențiunilor din procesul-verbal, agentul rutier a constatat în mod direct situația de fapt, identificând în autoturismul condus de petent un număr de 4 persoane. Petentul însuși a recunoscut transportarea respectivelor persoane, cu diferența că transportul s-ar fi realizat fără vreo contraprestație din partea beneficiarilor, date fiind relațiile de vecinătate/de rudenie dintre respectivele persoane și reclamant.
Reține instanța că, în pofida acestei ultime susțineri, una dintre persoanele transportate în data de 06.03.2012, audiată în instanță, a negat atât existența relațiilor de apropriere invocate de petent cât și pretinsa gratuitate a serviciilor de transport. Mai mult, potrivit declarației acestui martor, inițiativa transportului a aparținut reclamantului însuși. Prin urmare, este de admis că, în fapt, a existat o remunerare a serviciilor prestate de petent, situație ce echivalează cu desfășurarea unei activități producătoare de venituri, în absența unei autorizări în acest sens. O concluzie similară este valabilă și în privința celorlalți pasageri, ipoteza îndeplinirii unei liberalități fiind cel puțin improbabilă în contextul existenței certe a cel puțin unei învoieli producătoare de profit. Desigur, martorul audiat la cererea reclamantului a susținut ipoteza descrisă de această parte, fiind însă de notat că tocmai relația de prietenie/vecinătate invocată de respectivul martor plasează sub semnul subiectivității declarația îndosariată la fila 20.
Se mai reține, în cele din urmă, că potrivit dispozițiilor OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, transportul de persoane, ca și transportul de bunuri, nu poate fi realizat decât în cadrul și în condițiile unei activități autorizate.
În absența vreunei dovezi privind o astfel de autorizare, date fiind elementele de fapt prezentate, instanța consideră că, într-adevăr, petentul este autorul abaterii contravenționale prevăzute de art. 12 lit. a din Legea 12/1990 și că aceasta a fost în mod temeinic reținută de către reprezentanții IPJ B..
În cele din urmă, dată fiind poziția pe care reclamantul a înțeles să o adopte în speță, aceea de a susține o situație de fapt contrară realității, instanța apreciază că nu se poate reține drept posibilă corijarea comportamentului contravențional în baza unei simple sancțiuni morale. În aceste condiții, în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile favorabile ale art. 7 din OG nr. 2/2001, relative la înlocuirea, cu avertisment, a sancțiunii pecuniare aplicate de agentul constatator.
Urmează a se pronunța o soluție de respingere a plângerii analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ștefănoaei I., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., împotriva procesului-verbal . nr._ din 06.03.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. MTC, 4 ex., 08.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2975/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7899/2013. Judecătoria... → |
|---|
