Plângere contravenţională. Sentința nr. 5450/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5450/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 10835/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – N. L.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5450
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. C.’s F. SRL R., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă pentru petentă avocat H. M., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța constată că prin faxul instanței și prin poștă s-a primit și s-a atașat la dosar răspunsul la relațiile solicitate de la Autoritatea Rutieră Română București – Agenția Teritorială ARR B..
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru ambele părți, apreciind ca fiind, legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Având cuvântul, avocat H. M. pentru petentă solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, agentul constatator a reținut în mod greșit temeiul legal al contravenției – art. 83 și 86 din HG nr. 69/2012, acestea neexistând în actul normativ și nu a aplicat corect sancțiunea la fapta contravențională reținută petentei.
De asemenea, solicită a se reține faptul că în momentul controlului, agentul constatator a calificat greșit temeiul legal al faptei săvârșite de petentă, cum că petenta nu deținea copia conformă a licenței de transport, când în realitate aceasta avea autorizație/licență de transport pentru mașina cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.07.2012 pe rolul Judecătoriei B., petenta . SRL a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., împotriva procesului verbal de contravenție sera CP nr._ din 04.07.2012 prin care Serviciul Rutier B., în urma controlului efectuat în data de 29.06.2012 a dispus sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 14.000 lei aplicată în baza art. 86 alin. 1 din HG nr. 69/2012 reținându- se încălcarea art. 83 pct. 5 din HG nr. 69/2012, solicitând în principal anularea procesului vebal de contravenție, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Petenta a menționat că prin procesul verbal contestat s- a reținut că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparaținând petentei a efectuat în data de 29.06.2012 un transport de mărfuri, fără a deține copia conformă a licenție de transport, încălcând prevederile art. 83 pct . 5 din HG nr. 69/2012.
Petenta a susținut că temeiul legal indicat pentru aplicarea sancțiunii nu este cel corect întrucât i- a fost aplicată sancțiunea amenzii conform dispozițiilor art. 86 alin. 1 din HG nr. 69/2012, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 83 pct. 5 din HG nr. 69/2012, iar în actul HG nr. 69/2012 nu există aceste articole.
Petenta a susținut că agentul constatator a calificat greșit fapta săvârșită, indicând alte temeiuri legale atât pentru faptă, cât și pentru sancțiune. Petenta a făcut referire la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, susținând că în procesul verbal contestat nu s- a indicat actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, locul unde este încheiat.
De asemenea, petenta a susținut că a fost privată de dreptul de a formula obiecțiuni, că la rubrica în care se consemnează prezența martorilor, sintagma martor asistent este barată cu o linie, astfel că nu înțelege care este calitatea lui Ciaia Edward. De asemenea, petenta a precizat că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, acestea urmând să fie consemnate în procesul verbal la rubrica „ alte mențiuni”. De asemenea, petenta a indicat prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a susținut că în procesul verbal nu sunt făcute mențiunile despre împrejurările ce au dus la întocmirea acestuia în lipsa contravenientului.
Petenta a contestat faptul că a fost verificată baza de date a ARR ului iar autovehiculul menționat nu figura în baza de date și prin urmare nu putea deține licență de transport.
Petenta a menționat că sancțiunea a fost aplicată fără niciun temei legal, autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea . fiind obligația acesteia să obțină toate avizele necesare pentru efectuarea transportului, petenta fiind doar beneficiara transportului, neavând obligația, nici dreptul sau competența de a verifica un prestator de servicii cu care colaborează dacă acesta îndeplinește clauzele contractuale.
Petenta a menționat că este beneficicara serviciului de transport, singura ei obligație fiind plata serviciilor prestate de prestator, ., iar obligația de a- și desfășura legal activitatea aparține prestatorului, nu beneficiarului contractului.
Raportat la înlocuirea amenzii cu avertisment, petenta a susțint că nu a mai fost niciodată în situația unei abateri similare.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Petenta a depus la dosar exemplarul nr. 2 al procesului verbal . nr._ din data de 04.07.2012 (f.6).
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal și a sancțiunii stabilite ca fiind temeinic și legal.
Intimata a precizat că la data de 29.06.2012 agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și acționa conform planificării pe DJ 291, în loc. L., jud. B. și în jurul orei 1845 a constatat direct că autoutilitara aparținând societății petente cu nr. de înmatriculare_ efectua transport de mărfuri fără a avea o copie de licență de transport valabilă în acest sens. Intimata a precizat că din chiar cuprinsul actelor depuse rezultă fără dubii că petenta a prezentat ulterior un document ce reprezintă o licență de transport valabilă pentru perioada 06.07._13 însă abaterea a fost constatată la data de 29.06.2012.
Raportat la susținerile petentei, intimata a precizat că în mod eronat societatea petentă face referire la încadrarea juridică a faptei, agentul constatator încadrând în mod corect abatarea la art. 3 pct. 5 din HG nr. 69/2012, iar locul săvârșirii contravenției este prevăzut în mod clar ca fiind loc. L.. Cu privire la rubrica mențiuni, intimata a precizat faptul că procesul verbal a fost încheiat ulterior constatării contravenției deoarece a fost necesară verificarea tuturor aspectelor ce țin de identificarea societății petente în baza de date a ARR B.. În urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la identificarea societății comerciale deținătoare a autoutilitarei căreia i s- a adus la cunoștință prin confirmare de primire despre abaterea care a fost săvârșită și constatată și de asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse.
Intimata a depus la dosar raportul agentului constatator (f.8), exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._ (f.20), cu confirmare de primire (f.21), adresă IPJ B. către ARR (f.9), adresa primită de la ARR (f.10) împreună cu contractul de închiriere nr. 62/20.04.2010 (f.11-12), anexa nr. 8 (f.13-15), anexa nr. 4 (f.16-17), înscris eliberare copie conformă a licenței de transport marfă pentru 1 an (f.18).
De asemenea, s- a depus la dosar adresă nr._/29.04.2013 de la ARR cu privire la licența de transport și copiile conforme ale licenței de transport emise pentru . SRL (f.40,41).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.07.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 3 pct. 5 din HG nr. 69/2012 și sancționată de dispozițiile art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012, constatându- se, că petenta, în calitate de operator de transport utilizator al autoutilitarei marca M. nr._ închiriată de la . Srl B. conform contract nr. 62/20.04.2010 a efectuat transport rutier de mărfuri cu această autoutilitară, respectiv produse de balastieră, pe ruta Corni- F. Herții, conducător auto fiind F. P., fără ca autoutilitara nr._ să aibă copie conformă a licenței de transport/ certificatului de transport în cont propriu valabilă.
Procesul verbal de contravenție i- a fost comunicat petentei la data de 13.07.2012.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 04.07.2012, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii conform cărora în procesul verbal s- a consemnat textul legal al art. 83 pct. 5 din HG nr. 69/2012 ca și încadrare în drept a faptei săvârșite de petentă și art. 86 alin. 1 din HG nr. 69/2012 ca și text legal pentru sancționarea contravenției, apreciind astfel petenta că nu s- a indicat actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, astfel că instanța remarcă din studierea procesului verbal că situația de fapt reținută în sarcina petentei, aceea de a nu deține copie conformă a licenței de transport/ certificatului de transport în cont propriu valabilă, a fost corect încadrată în drept, în procesul verbal de contravenție consemnându- se textul legal al art. 3 pct. 5 din HG nr. 69/2012, text legal care incriminează contravenția și art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012, text legal care prevede sancțiunea aplicabilă pentru contravenție.
Totodată, faptul că în întâmpinarea intimatei s- a făcut vorbire de actul normativ HG 1391/2006 reprezintă o simplă eroare de scriere, aceasta fiind lipsită de importanță în condițiile în care această mențiune apare în întâmpinare și nu în cuprinsul procesului verbal pentru a crea instanței vreun dubiu cu privire la contravenția reținută în sarcina petentei. Prin urmare, motivul de nelegalitate invocat de către petentă este neîntemeiat.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii conform cărora agentul constatator nu a precizat locul unde este încheiat, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, astfel că instanța remarcă din studierea procesului verbal că locul încheierii procesului verbal, cât și data sunt precizate, respectiv B., 04.07.2012, cât și locul și data săvârșirii contravenției sunt precizate, respectiv, loc. L., jud. B., 29.06.2012. Prin urmare, motivul de nelegalitate invocat de către petentă este neîntemeiat.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale în sensul că a fost privată de dreptul de a formula obiecțiuni, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001 Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Potrivit art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Raportat la aceste prevederi legale, instanța constată că procesul verbal contestat a fost încheiat ulterior constatării contravenției, la data de 04.07.2012 și comunicat petentei la data de 13.07.2012, astfel cum reiese din procesul verbal de îndeplinire a procedurii (f.21), agentul constatator respectând astfel prevederile mai sus arătate.
Regimul juridic al nulității actelor de procedură rezultă în ceea ce interesează prezenta cauză din dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia actele de procedură întocmite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Prin urmare, regula este că nulitatea este condiționată o vătămare, înțeleasă ca un prejudiciu procesual, indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută ori o nulitate relativă, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincție. Din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenței, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție.
În raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s- a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decît prin anularea acelui act. Or, în condițiile în care petenta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, nu i s- a adus vreo vătămare dreptului său la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod. În consecință, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a- și produce efectele nulitatea relativă deoarece vătămarea adusă petentei a putut fi înlăturată prin promovarea plângerii contravenționale.
Raportat la susținerile petentei din cuprinsul plângerii contravenționale în sensul că nu înțelege calitatea lui Ciaia Edward, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Din analiza procesului verbal de contravenție, instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 este semnat de către martorul asistent Ciaia Edward și conține de asemenea, datele de identificare a martorului, respectiv CNP ul.
Instanța amintește faptul că procesul verbal de contravenție reprezintă un înscris autentic care face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri. Astfel, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate, proba contrară revenindu- i celui care îl contestă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s- a dat o corectă încadrare juridică, instanța apreciază că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 04.07.2012, îndeplinește condiția legalității.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 04.07.2012, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).
În prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal . nr._/ 04.07.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentei că a efectuat transport rutier, în speță produse de balastieră, fără a deține copie conformă a licenței de transport/ certificatului de transport în cont propriu valabilă.
Instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatorului prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.07.2012, împrejurările reținute în procesul- verbal fiind susținute de probele administrate.
Potrivit art. 3 din HG nr. 69/2012 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: pct. 5 efectuarea transportului rutier în baza unei copii conforme a licenței de transport, a unei copii conforme a licenței comunitare ori a unei copii conforme a certificatului de transport în cont propriu retrase, suspendate, expirate, declarate pierdute sau necorespunzătoare tipului de transport efectuat ori care nu a fost eliberată pentru un vehicul deținut de operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu, după caz. Potrivit art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012 (1) Contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amendă de la 14.000 lei la 18.000 lei. (2) Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 3 pct. 1–9, 11, 14 și 18–32.
Instanța reține că apărările petentei din plângere în sensul că nu a fost verificată baza de date a ARR ului și că autovehiculul figurează în baza de date, sunt simple susțineri ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului- verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului constatator, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale. Astfel, aspectele invocate de către petentă referitor la faptul că procesul verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă.
Instanța reține din adresa nr._/29.04.2013 de la ARR (f.40-41), din adresă IPJ B. către ARR (f.9), adresa primită de la ARR (f.10) împreună cu anexa nr. 8 (f.13-15), anexa nr. 4 (f.16-17) că petenta deține licența de transport . nr. 3915 cu valabilitate de la data de 26.10.2009 la data de 25.10.2014 și că petentei, urmare a cererilor din 26.04.2010 și 06.07.2012, i s- au eliberat copia conforma a licenței de transport nr._ cu valabilitate de la data de 27.04.2010 la data de 26.04.2011 pentru autoutilitara_ și copia conformă a licenței de transport nr._ cu valabilitate de la data de 06.07.2012 la data de 05.07.2013 pentru autoutilitara_ . Ori, la data săvârșirii contravenției, 29.06.2012 petenta nu avea copie conformă licenței de transport valabilă, necesară pentru fiecare vehicul în parte utilizat la tansport mărfuri, licența de transport și copia conformă de pe aceasta fiind două chestiuni distincte, astfel cum sunt definite de OG nr. 27/2011. Astfel, petenta deține licența de transport . nr. 3915 astfel cum reiese din înscrisul transmis de ARR, dar copiile conforme ale licenței de transport emise sunt necesare pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra cost.
Instanța reține că apărările petentei în sensul că în calitate de beneficiară a transportului nu are obligația, nici dreptul sau competența de a verifica un prestator de servicii în sensul îndeplinirii clauzelor contractuale și că autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_ este proprietatea ., acesteia revenindu- i obligația de a obține toate avizele necesare pentru efectuarea transportului, sunt neîntemeiate, având în vedere contractul de închiriere încheiat la data de 20.04.2010 între . SRL și . SRL, pe o durată de 3 ani, cu privire la autoutilitara cu nr._, și prevederile legale, respectiv H.G. nr. 69/2012 și O.G. nr. 27/2011 cu normele de aplicare (OMTI nr. 980/2011). Astfel, în calitate de operator de transport rutier, petentei îi revenea obligația solicitării copiei conforme a licenței de transport, în acord cu prevederile legale, operatorul de transport rutier va solicita agenției teritoriale a Autorității Rutiere Române - A.R.R., care i- a eliberat exemplarul original al licenței de transport, copii conforme ale acesteia pentru vehiculele deținute și utilizate la operațiuni de transport rutierse, aceasta eliberându- se pentru un vehicul în funcție de tipul de transport rutier efectuat, respectiv de mărfuri sau de persoane și personalizată de către emitent cu numărul de înmatriculare al autovehiculului pentru care a fost emisă, copia conformă a licenței de transport fiind documentul nominal al operatorului de transport și neputând fi transmisă altui operator de transport rutier.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, procesul verbal . nr._/ 04.07.2012 își păstrează forța probantă, îndeplinind condiția temeiniciei și a legalității.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. Instanta apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă și aptă să prevină, în viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petentă.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 5 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.07.2012, cu sancțiunea avertismentului și va menține în rest procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.07.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în localitatea R., județul B., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 5 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, prin procesul-verbal de constatare a contaravenției . nr._ încheiat la data de 04.07.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Menține în rest procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.07.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. G.- L. N. L.
pentru grefier plecat în CO semnează grefier sef
Red.SGL/ Tehnored.SGL/4ex/30.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4108/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 7763/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
