Plângere contravenţională. Sentința nr. 5015/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5015/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 11212/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5015
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul S. A., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă martora A. A., lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că Secția de Drumuri Naționale B. a depus la dosar relațiile solicitate la termenul anterior.
Instanța procedează la legitimarea martorului care se identifică cu CI . nr._, CNP:_.
Instanța procedează la luarea unei declarații martorei A. A., propusă de intimată, susținerile sale fiind consemnate la fila 28 din dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța se socotește lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După luarea cauzei și scoaterea dosarului în pronunțare, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă petentul, care depune la dosar note scrise și fotografii (f.29-32).
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 03.04.2012, sub nr._ petentul S. A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 01.04.2012.
Urmare a admiterii excepției de necompetență a Judecătoriei D., pronunțată prin sentința civilă nr. 1646/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria D., dosarul nr._ a fost înaintat spre soluționare Judecătoriei B., fiind înregistrat la data de 25.07.2012, sub nr._ .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 01.04.2012 se deplasa spre B. și a fost oprit de un echipaj de poliție care i- a relatat faptul că a depășit o mașină, fapt pe care petentul îl susține ca fiind neadevărat deoarece șoseaua era aproape goală fiind dumincă după amiază și nu avea nici viteză.
Petentul a susținut că polițistul i- a vorbit urât, nu i- a cerut actele și a oprit o femeie care se afla la volanul unui alt autoturism pentru a semna ca martor. Petentul a precizat că în mașina sa se afla S. E. și o prietenă de- a mamei sale, N. E., pe care intenționează să le propună ca martori.
Petentul a apreciat că sancțiunea primită este prea mare.
În drept, petentul nu și- a motivat plângerea.
În dovedire, petentul a depus la dosar exemplarul nr. 2 . nr._/01.04.2012 (f. 4).
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că la data de 01.04.2012 agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv patrulare și supraveghere a traficului rutier pe DN 29B. În jurul orei 1450 la km 9+900m, în localitatea M. E., a observat direct autoturismul marca BMW cu nr. de înamtriculare BT_ care a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului “ depășirea interzisă” și prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu. Intimata a precizat că a fost oprit autoturismul pe care petentul l- a depășit, conducătorul acestuia, Amfimov A., confirmând faptul că a fost depășită de autoturismul cu nr. de înmatriculare BT_. Intimata a menționat că petentul nu a putut prezenta actele solicitate la control, în afară de autorizația de circulație provizorie pentru autoturism. Intimata a precizat că petentul a semnat procesul verbal, nerecunoscând fapta săvârșită.
În apărare, intimata a solicitat prin întâmpinare administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._ (f.14), istoricul contravențional al petentului (f.15-16), raportul agentului constatator (f.17).
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru petent proba cu martorii S. V. și N. E., pentru intimată proba cu martorul Amfimov A., apreciind probele ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La termenul din data de 31 mai 2012, instanța a admis solicitarea petentului și a înlocuit martora N. E. cu martora B. I..
La solicitarea instanței s- a depus la dosar de către CNADNR- DRDP Iași- Secția Drumuri Naționale adresă privind semnalizarea rutieră de pe DN 29B Km 9+900 m. (f.25)
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2012, petentul a fost sancționat
- cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei reținându- se că în ziua de 01.04.2012, ora 1450 aflat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare BT_, pe DN 29B, km 9+ 900m, raza localității M. E., a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în zona indicatorului „Depășirea interzisă”, pe marcajul longitudinal continuu, faptă prevăzută de dispozițiile art. 120 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată, s- a luat și măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
- cu amendă contravențională în cuantum de 420 de lei pentru faptul că nu avea asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere, faptă prevăzută de dispozițiile art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.04.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ nu am depășit nicio mașină”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din data de 01.04.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului S. A. au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul- verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Cu privire la prima faptă reținută în sarcina petentului instanța reține că potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa", respectiv când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar vehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de intrerzicere. Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2012 și reținută în urma constatărilor personale ale agentului constatator este susținută în întregime de mențiunile raportului agentului constatator (f. 17). D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează și cu adresa nr. 744 din data de 10.04.2013 emisă de către CNADNR-DRDP Iași – Secția Drumuri Naționale B. din conținutul căreia rezultă că pe DN 29B, pe raza localității Cucorăni, . de drum unde depășirea este interzisă este cuprins între km 9 + 010 m până la km 10 + 450 m, unde există un indicator rutier având semnificația „Depășirea interzisă” și un indicator rutier având semnificația ”Sfârșitul interzicerii de a depăși”, linia de demarcare a benzilor de circulație fiind continuă (f. 25).
De asemenea, certitudinea instanței cu privire la faptul că cele consemnate în procesul verbal de către agentul contatator sunt conforme cu adevărul este dată și de poziția nesinceră a petentului, în sensul că în cuprinsul plângerii contravenționale acesta a precizat cu exactitate că se afla în mașină cu două persoane, respectiv cu S. E. și N. E., iar în declarația dată în fața instanței, petentul a precizat inițial că nu își mai aduce aminte situația legată de procesul verbal de contravenție întrucât a trecut o perioadă prea mare de timp, iar ulterior a susținut că își aduce aminte cu exactitate fapta pentru care a fost sancționat, dar că nu a săvârșit-o. Instanța reține că petentul a prezentat versiuni diferite a celor întâmplate în ziua de 01.04.2012 și prin faptul că în plângerea contravențională a susținut că în mașină se aflau doar S. E. și N. E., neindicând, nici în plângere și nici în fața instanței că în mașină s- ar fi aflat și S. V. și B. I., matori propuși de petent pentru demonstrarea situației de fapt.
Raportat la pozițiile diferite ale petentului, care în cuprinsul plângerii a susținut că nu a depășit nicio mașină întrucât șoseaua era liberă, nefâcând referire la existența sau inexistența unei linii continue sau a unui indicator, iar în fața instanței a susținut că nu a depășit pe linie continuă, ca ulterior să revină și să arate că nu se vedea linia continuă pe șosea, instanța reține faptul că acesta nu este sincer, încercând să creeze o situația de fapt diferită de cea întâmplată și să inducă instanța în eroare asupra faptelor petrecute. Totodată, poziția nesinceră a petentului este dată și de faptul că a susținut că nu i s- a adus la cunoștință motivul opririi, dar acesta a semnat procesul verbal cu mențiunea „ că nu a depășit nicio mașină”.
Referitor la declarațiile martorilor S. V. (f.20) și martorului B. I. (f.23), instanța reține că ambii martori arată că, fiind în mașină cu petentul, au văzut că pe drumul pe care a circulat petentul era linie continuă, afirmații care contrazic susținerea petentului din cuprinsul plângerii, cât și din fața instanței, care este în sensul că pe durmul pe care a circulat nu era nici linie continuă și nici indicator rutier care să interzică depășirea. De asemenea, instanța reține că ambii martori nu au observat dacă petentul a încălcat sau nu linia contiună.
În ceea ce privește declarația martorului Amfimov A. (f.28), de care își amintește și petentul în declarația dată în fața instanței, instanța apreciază că aspectele relatate prezintă un grad sporit de veridicitate. Astfel, martorul, care se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare nr._, despre care s-a reținut în procesul verbal că a fost depășită de petent, a precizat că a fost depășită de către o mașină, instanța apreciind că faptul că martora nu își amintește cu exactitate caracteristicile mașinii sau ale petentului, nu prezintă importanță în condițiile în care restul probatoriului administrat susține situația de fapt reținută în procesul verbal.
Referitor la fotografiile depuse la dosar de către petent (f.30-32), instanța reține că nu se poate stabili cu certitudine că acestea au fost făcute la locul cu privire la care se face referire în procesul verbal de contravenție.
Mai mult de atât, dacă s- ar presupune că că nu ar fi existat marcajul longitudinal continuu pe șosea, petentul ar fi trebuit să respecte semnificația indicatorului, întrucât petentul, ca și orice alt conducător auto, avea obligația generală de a respecta prevederile art. 29 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conform căruia „ circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloace de semnalizare...”, iar potrivit art. 30 alin. 2 din același act normativ, printre mijloacele de semnalizare rutieră sunt indicatoarele și marcajele.
Cu privire la susținerile petentului în sensul că intimata nu a făcut dovada săvârșirii de către petent a contravenției cu înregistrarea video, instanța arată că astfel cum reiese din procsul verbal și din raportul agentului constatator fapta nu a fost înregistrată video, ci a fost constatată personal de agentul constatator. În condițiile în care nu este vorba despre o faptă care să privească depășirea vitezei permise de lege, caz în care ar fi fost necesară prezentarea unei înregistrări video, susținerile petentului legate de lipsa înregistrării faptei reținută în sarcina sa sunt neîntemeiate.
Instanța amintește faptul că simplele susțineri ale persoanei sancționate contravențional nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
În concluzie, aspectele invocate de către petent referitor la faptul că procesul verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă, acesta păstrându- și forța probantă.
Cu privire la a doua faptă reținută în sarcina petentului instanța reține că potrivit art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Potrivit art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/200 Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2, și anume: documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Instanța reține că faptul că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare BT_ în data de 01.04.2012, ora 1450, fără a avea asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate este demonstrat prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2012 care în condițiile în care nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator face dovada situației de fapt. Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2012 este susținută și de raportul agentului constatator (f. 17) de la dosar.
În aceste condiții, instanța reține că apărările petentului în sensul că a prezentat agentului constatator actul de identitate și permisul de conducere reprezintă simple susțineri ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În concluzie, aspectele invocate de către petent referitor la faptul că procesul verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă, acesta păstrându- și forța probantă.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Totodată, instanța constată că pericolul social concret al faptei săvârșite de petent a fost unul ridicat în condițiile în care petentul, prin nerespectarea regulilor privind depășirea a sporit posibilitatea producerii unor consecințe negative, creând un pericol ridicat pentru circulația pe drumurile publice. Simplul fapt că nu s-au produs consecințe vătămătoare nu denotă faptul că petentul a acționat legal, ci a fost doar o chestiune care a ținut de hazard.
Astfel, nerespectarea regulilor privind depășirea este de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice. Consecințele nerespectării regulilor privind depășirea pot fi dintre cele mai grave, relevând o lipsă de respect față de normele privind siguranța pe drumurile publice, impunând astfel o reacție promptă și eficientă din partea autorităților. Instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Cu privire la sancțiunea de 280 lei aplicată petentului pentru fapta sa de a nu respecta semnificația regulilor privind depășirea, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului și remarcă că petentul a fost sancționat pentru fapta sa cu amenda minimă prevăzută de lege.
În prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile se impune având în vedere starea ridicată de pericol creată de petent pentru ceilalți participanți la trafic.
Cu privire la sancțiunea de 420 lei aplicată petentului pentru fapta sa de a conduce autoturismul fără a avea asupra permisul de conducere și cartea de identitate, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului și remarcă că petentul a fost sancționat pentru fapta sa cu amenda minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunilor amenzii cu avertisment, având în vedere faptul că petentul a creat prin acțiunea sa un pericol real și crescut pentru circulația pe drumurile publice, precum și faptul că sancțiunile cu amendă aplicate petentului au fost la nivelul minim prevăzut de lege, instanța apreciază că sancțiunile stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Instanța reține că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor, față de faptul că petentul relevă o lipsă de respect față de normele privind circulația pe drumurile publice și având în vedere istoricul contravențional al petentului (f.15-16).
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 01.04.2012 așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. A., împotriva procesului- verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2012 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. A., cu domiciliul în municipiul D., ., județul B., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., Bulevardul M. E. nr. 57, jud. B. cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 01.04.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- L. L.-M. V.
pentru grefier plecat în CO semnează grefier șef
Red. SGL/ Tehnored. SGL /ex.4/ 22.07.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Hotărâre din... | Pretenţii. Hotărâre din 20-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
