Plângere contravenţională. Sentința nr. 56/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 56/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 5777/193/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 08.01.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 56
Pe rol judecata pricinii de contencios administrativ având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul R. G., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B..
La apelul realizat în ședință publică, se constată lipsa părților, la prima și la a doua strigare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 14.11.2011, petentul R. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ B., desființarea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.04.2012.
A arătat petentul, în motivare, că în data de 19.04.2012 menționată, a fost sancționat pentru fapta de a fi săvârșit în public, respectiv în stația Peco Santa M., acte și gesturi indecente. Susține petentul că a avut o discuție contradictorie cu un salariat al stației menționate, cu privire la un teren proprietatea tatălui său, dar că respectiva discuție a avut loc în data de 13.03.2012.
Prin întâmpinare, intimatul IPJ B. a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. S-a arătat, în esență, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. În fapt, în ziua de 03.04.2012, petentul aflat în stația Peco din localitatea Santa M. a avut un conflict cu un angajat al unității respective, căruia i-a adresat cuvinte jignitoare. În data de 19.04.2012, petentul a fost invitat la Postul de poliție Santa M., unde s-a întocmit procesul-verbal de contravenție, agentul constatator notând, din eroare, ca dată a săvârșirii faptei, aceeași dată de 19.04.2012.
În dovedire, intimatul a înaintat instanței procesul – verbal contestat, în copie, și raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 19.04.2012, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petentul R. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, anume săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora... Pentru a aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că, în aceeași zi, la ora 10.00, petentul aflat în stația Peco din localitatea Santa M., a adresat injurii numitului I. P., provocând indignarea cetățenilor din zonă.
Verificând procesul-verbal de contravenție contestat, din perspectiva legalității, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale, în speță nefiind incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal (fila 10) cuprinde numele și calitatea agentului constatator, denumirea și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În privința celorlalte mențiuni ale procesului-verbal, respectiv cele prevăzute de art. 16 din ordonanță, instanța reține că lipsa sau neregularitatea acestora ar constitui doar cauze de nulitate relativă a actului constatator al contravenției. Aceasta presupune, pe de o parte, că petentul trebuie să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-ar afla, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor speței. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu poate fi considerată ca incidentă în cauză de vreme ce petentul a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.
Este de notat, în acest context, că reținerea unei date eronate, în ceea ce privește momentul săvârșirii faptei (19.04.2012 cât loc de 03.04.2012), nu este în măsură a invalida actul administrativ întocmit petentului, câte vreme acesta a recunoscut implicarea într-un conflict verbal cu numitul I. P., în stația Peco din localitatea de domiciliu, iar data indicată drept reală – 03.04.2012 – apare și în raportul agentului constatator.
Cât privește temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentului, instanța reține, cu titlu de premisă, că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate, prezumție care se impune a fi răsturnată de către cel ce pretinde o realitate contrară. Cum petentul nu a produs dovezi în acest ultim sens, instanța este ținută să constate că, într-adevăr, reclamantul este autorul contravenției reținute în sarcina sa, abatere care, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. b din actul normativ menționat, se sancționează cu amendă între 200 și 1000 lei.
În cele din urmă, instanța apreciază că amenda aplicată în speță nu corespunde gradului de pericol social al faptei și, mai ales, al făptuitorului. Reține instanța, în acest sens, că în dosar nu s-a făcut dovada persistenței reclamantului într-un comportament contravențional (similar) și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al petentului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea și va înlocui amenda menționată, cu sancțiunea avertisment. Desigur, reclamantul urmează a avea în vedere că această soluție reprezintă un act de clemență și că reiterarea comportamentului antisocial va atrage sancțiuni mai aspre, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul R. G., domiciliat în . M., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.04.2012.
Înlocuiește amenda aplicată petentului, prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea „avertisment”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. MTC,
2 ex., 31.01.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8668/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Fond funciar. Hotărâre din 17-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
