Plângere contravenţională. Sentința nr. 6205/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6205/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 2361/193/2013
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MAI 2013
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6205
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul G. R. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, acordându-i-se cuvântul asupra probelor, petentul arată că nu solicită administrarea vreunui probatoriu în cauză. Arată că recunoaște săvârșirea faptei, că a achitat amenda dispusă prin procesul – verbal și solicită înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere. Instanța procedează la luarea unei declarații petentului în acest sens, cosemnată la fila 26 dosar.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare asupra fondului.
J U D E C A T A,
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2013 sub nr._, petentul G. R. C., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/23.01.2013, în ceea ce privește măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, solicitând menținerea sancțiunii propriu – zise a amenzii în cuantum de 280 lei, pe care a achitat-o.
În motivare, petentul consideră că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, față de criteriile prevăzute de OH’G 2/2001 și nu s-a respectat proporționalitatea sancțiunii în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 rap la art. 38 alin. 3 din același act normativ. Arată că, la data de 23 ianuarie 2013, se deplasa cu autoturismul proprietate personală pe ruta Suceava – B. și că, pe raza . localității, având în fața sa un autoturism care circula cu viteză foarte mică – 30 Km/ h, care a și frânat brusc, a fost forțat să efectueze depășirea pentru a nu intra în coliziune cu aceasta. Mai susține petentul că, prin aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, îi este îngrădită posibilitatea de a-și întreține familia, întrucât lucrează ca șofer profesionist la o societate care are ca obiect de activitate transportul internațional de mărfuri. Prin declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de 27 mai 2013, petentul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat înlăturarea măsurii reținerii permisului de conducere.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri nemaiproducând alte probe.
Legal citat, intimatul a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție ., nr._/23.01.2013, cu amendă în cuantum total de 280 lei, și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit.h) din HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 23.01.2013, în jurul orelor 10,10, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DE 548, pe ruta B. – Suceava, în localitatea Vlădeni, a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, intrând pe contrasens și depășind axul drumului în zona de acțiune a indicatorului „ Depășire interzisă”.
Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp.art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța reține că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța retine că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 1169 C.civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, neindicând probele de care înțelege să se folosească în dovedirea plângerii. De altfel, petentul chiar a recunoscut în fața instanței (fila 24 ds.) săvârșirea faptei, declarând că a depășit neregulamentar o altă mașină.
Din analiza prevederilor art. 1 al OG nr. 2/2001 rezultă că fapta care aduce atingere unor valori sociale, fapta săvârșită cu vinovăție și fapta prevăzută și sancționată de legi și alte acte normative reprezintă trăsăturile contravenției, care o deosebesc de alte forme de ilicit. Pentru a fi în prezența unei contravenții, norma juridică trebuie să prevadă și o sancțiune aplicabilă persoanelor care săvârșesc fapta descrisă, care poate fi o sancțiune principală și, eventual, o sancțiune complementară. Tot în legătură cu sancționarea ilicitului contravențional, în unele acte normative se instituie posibilitatea dispunerii de către agentul constatator a unor măsuri tehnico-administrative. Aceste măsuri definesc acea componentă a raportului de drept contravențional, stabilită expres prin norma contravențională, constând în dispoziția agentului constatator emisă în cazul constatării săvârșii unei contravenții privind circulația pe drumurile publice, prin care se înlătură consecințele săvârșirii faptei contravenționale, având ca scop restabilirea ordinii juridice și sociale tulburate prin săvârșirea contravenției, ordine care ar putea fi prejudiciată în mod grav prin întârzierea înlăturării consecințelor săvârșirii contravenției.
Având însă în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de respecta regulile de circulație pe drumurile publice.
Pentru a proceda astfel, instanța a avut in vedere împrejurarea că din datele concrete ale spetei se poate aprecia că petentul nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa, chiar si fără aplicarea unei amenzi.
Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în suma de 280 lei stabilită prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._/23.01.2013 cu sancțiunea avertismentului.
Va menține sancțiunea contravențională complementară a ridicării permisului de conducere al petentului luată în cauză de agenții de politie.
Față de considerentele arătate,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul G. R. C. cu domiciliul în mun. Suceava, ., .. B, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Modifică procesul – verbal ., nr._/23.01.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea amendă cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține restul măsurilor dispuse prin actul sancționator.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.A.E./Tehnored. S.A./4.11.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5869/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 886/2013.... → |
|---|
