Plângere contravenţională. Sentința nr. 8803/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8803/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 14206/193/2012
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 19.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER - C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8803
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei având ca obiect “plângere contravențională” formulată de petentul S. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 12.09.2013 și apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-N. sub nr._ la data de 05.06.2012 petentul S. S. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/27.05.2012 încheiat de intimatul I.P.J. B., solicitând anularea acestuia și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă determinate.
În motivare, a aratat petentul că în data de 27.05.2012, orele 18.45 se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe raza ., fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere, care l-a sancționat contravențional pe motiv că ar fi efectuat o manevră de depășire în zonă nepermisă.
A precizat petentul că, sectorul de drum pe care se deplasa și unde a fost nevoit să efectueze manevra de depășire, era în aliniament, fiind în lucru pentru refacerea stratului de asfalt, ocazie cu care au fost înlăturate și marcajele aferente zonei respective.
A mai arătat că pe acel sector de drum s-a deplasat cu viteză de 35km/h, după un alt autoturism care a semnalizat, cu mult timp înainte intenția de oprire, circulând în acest sens cu o viteză extreme de redusă și care a oprit, moment în care a fost efectuată manevra de depășire, care se impunea pentru fluidizarea circulației, fiind efectuată pe un sector de drum în linie dreaptă, cu vizibilitate totală, în condițiile în care din sens opus nu circula niciun vehicul, iar marcajul aferent axului drumului era inexistent pe acest tronson.
Referitor la indicatoarele de circulație din zonă, a arătat petentul, că s-a întors pentru a verifica susținerile agenților de poliție, și a constatat că indicatorul cu depășirea interzisă și cel cu limitare de viteză la 40 km/h, amplasate provizoriu la o distanță de circa 1,2 km înapoi față de locul unde a efectua depășirea, erau răsturnate de vânt sau utilajele care lucrau la reabilitarea drumului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. 195/2002 rep.
În probațiune, petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba testimonială și cea cu înscrisuri, constând în planșă foto, atestat agent constatator, aviz metrologic.
La plângere, petentul a anexat copia procesului-verbal . nr._/27.05.2012, dovada . nr._/27.05.2012 și copia cărții de identitate.
Intimatul I.P.J. B. a formulat întâmpinare prin care a invocate excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Piatra N., iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
A arătat intimatul că, în fapt, în ziua de 27.05.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier acționând conform planificării pe DE 58, pe traseul B.-Hudum-Baisa-Vlădeni-Huțani, iar în jurul orei 18.45 a constatat direct, că la km 26+200, la ieșirea din loc. Vlădeni, petentul S. S., care conducea autoturismul cu nr._ , a efectuat manevra de depășirea a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus de C. G., în zona de acțiune a indicatorului “ Depășirea interzisă”.
Învederează intimatul că petentul nu a recunoscut fapta săvârșită, semnând procesul-verbal cu obiecțiuni.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: raportul agentului constatator, originalul procesului verbal de constatare a contravenției, fișa cu antecedentele contravenționale ale petentului.
Prin sentința civilă nr. 3998/03.09.2012, Judecătoria Piatra-N. a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 11.09.2012.
Conform art. 36 din O.G. nr. 2 din_ privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pentru ambele părți, precum și proba testimonială cu martorul C. G., pentru intimat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 27.05.2012, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. B., petentul S. S. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte- amendă în cuantum total de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art.100 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002. Totodată s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 27.05.2012, ora 18.44, în timp ce conducea autoturismul VW JETTA cu nr. de înmatriculare_, pe DE E58, în afara localității Huțani, în dreptul km 26+200m, a depășit neregulamentar autoturismul cu nr._, în zona de acțiune a indicatorului “ Depășirea interzisă”.
În termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform prevederilor art.31 alin.(1) din O.G.2/2001, petentul a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din 05.06.2012.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța relevă că, potrivit criteriilor statuate prin jurisprudența C.E.D.O., contravențiile în materie rutieră sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, cu consecințele ce decurg din acest fapt, respectiv asigurarea garanțiilor specifice acestei materii, cea mai importantă fiind prezumția de nevinovăție.
Cu privire la acest aspect, Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei că, adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sanctiunii), întreaga procedură de aplicare și sancționare a amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigentelor art. 6. Același caracter îl are și sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule în baza unui sistem bazat pe puncte de penalizare sau anularea acestui drept. Referitor la aceste aspecte, pe lângă caracterul normei incriminatoare, instanța europeană a folosit și criteriul gravității sancțiunii, deoarece dreptul de a conduce un vehicul este de o mare utilitate pentru viața curentă a oricărei persoane sau pentru exercițiul unei activități profesionale.
Consecințele calificării de către instanță a faptei imputate petentului în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanța de față constată că instanța europeană a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numarul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, instanta constată că, deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedeasca faptele ce i se impută nu este absolut.
În acest context, Curtea mentioneaza că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei).
Înțeleasă în forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumției de nevinovatie ar presupune ca instanța de judecata, ignorând existența procesului-verbal de contravenție, să stabilească temeinicia acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatări, aceasta concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei sa fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat.
Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator sa nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanta de judecata verifică legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contravenție.
În speță, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu a fost răsturnată, prin prisma următoarelor considerente:
În primul rând, martorul C. G.( conducătorul autoturismului depășit de petent), propus de intimat, nu a putut să confirme fapta reținută în sarcina petentului.
De asemenea, mai reține instanța că, în raportul agentului constatator, anexat întâmpinării, se menționează că ambii conducători auto au fost filmați cu sistemul audio-video, însă la solicitarea instanței de a se pune la dispoziție această înregistrare, intimatul I.P.J. B. a comunicat prin adresa nr._/25.04.2013 că nu există înregistrare video a faptei săvârșite de petent, sancționarea acestuia fiind făcută în baza constatării directe a agentului constatator.
Un alt aspect care vine în susținerea prezumției de nevinovăție a petentului îl reprezintă atitudinea consecventă a acestuia în ceea ce privește negarea faptei de care a a fost acuzat, exprimată initial prin obiecțiunile consemnate în procesul-verbal atacat.
De asemenea, planșa foto depusă de acesta la dosar ilustrează că sectorul de drum unde s-a efectuat depășirea nu era marcat, efectuându-se lucrări de refacere a stratului de asfalt, astfel că apare rezonabilă susținerea acestuia că indicatoarele amplasate, ”în aval”, printre care și cel cu semnificația ”depășirea interzisă ” erau răsturnate .
Toate aceste elemente de fapt, expuse în precedent, nu fac decât să creeze un dubiu asupra ”acuzației ” ce i se aduce petentului, astfel că instanța va da eficiență principiului de drept penal ” in dubio pro reo”, și, în consecință, reținând că prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu a fost răsturnată, va admite plângerea, cu consecința desființării procesului-verbal atacat, ca netemeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. S., domiciliat în mun. Piatra N., .. 61 B jud.N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., ..57, jud. B..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/27.05.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. V. F.
Tehnored.V.F.
ex.4/01.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6823/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Hotărâre din 10-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
