Pretenţii. Hotărâre din 03-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 26038/193/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ 3 DECEMBRIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER - S. A.
SENTINȚA nr._
Pe rol se afla judecarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face + pretenții ( disjunsă din ds. nr._ ) formulată de reclamanții C. I. și C. E. în contradictoriu cu pârâtele R. I. D. și R. D. I. – prin reprezentant R. I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții și avocat D. M., pentru pârâtele lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, interpelat, reclamantul C. I. arată că își menține toate capetele de cerere astfel cum au fost formulate, respectiv astfel cum au fost acestea motivate în cererea reconvențională depusă în ds. nr._, din care a fost disjunsă prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul prezent solicită admiterea cererii.
Avocat D. M., pentru pârâte, solicită respingerea cererii. Arată că își menține poziția exprimată în întâmpinarea formulată. Solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la a permite accesul la podul casei, prin holul imobilului. Arată că acest hol este proprietatea exclusivă a pârâtelor R., la fel și garajul clădirii. Cu privire la obligarea la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, arată că în speță nu au fost dovedite cheltuielile efectuate de reclamanții reconvenționali în acest sens și că, deși martorii au relatat că acestea au fost realizate, nu s-a indicat cuantumul lor. Pe fond, solicită respingerea cererii.
Reclamanta C. E. arată că pârâta R. I. nu deține act de proprietate pentru garaj, acesta figurând pe numele vechiul proprietar – N.. Cu privire la îmbunătățiri, arată că susținerile pârâtelor sunt infirmate de expertiza efectuată în cauză, precum și de depozițiile martorilor audiați. Subliniază că actele de vânzare – cumpărare nu au fost definitivate încă.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată de Judecătoria B. sub nr._ la data de 21.06.2011, reclamantele R. I. D. și R. D. I. au chemat în judecată pârâții C. I. și C. E. solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren în suprafață de 58,70 m.p. teren situat în B. ..4 identificată ca parte integrantă a imobilului cu nr. cadastral nedefinitiv 2840 înscris în cartea funciară nr. 4947/N a mun.B., și grănițuirea proprietăților.
În motivare reclamantele arată că în baza certificatului de moștenitor nr. 6/17.01.2011 au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din patru camere, situat la etajul imobilului din B. .. 4, suprafața de 147,64 mp teren aferent construcției și cota de ½ din terenul în suprafață de 58,70 m.p de asemenea aferent construcției.
Legal citați pârâții C. I. și C. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională au solicitat:
- obligarea reclamantelor să permită accesul la podul casei,
- obligarea reclamantelor să ridice lacătul de pe ușa de acces a garajului și să ridice toate bunurile din garaj
- obligarea reclamantelor să plătească suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea izolației exterioare la apartamentul de la etajul clădirii, contravaloarea lucrării de înlocuire a peretelui din sticlă de la etaj și reconstruirea lui din BCA, contravaloarea lucrării de închidere a balcoanelor de la etajul clădirii.
Reclamantele – pârâte R. I. D. și R. D. I. au formulat întâmpinare (fila 27 ds.) prin care au arătat că singura cale de acces la podul casei se face prin holul situat la etajul imobilului, spațiu aflat în proprietatea lor exclusivă. Referitor la cererea de ridicare a lacătului de pe ușa de acces la garaj, reclamantele arată că imobilul respectiv are două garaje și două porți principale de acces care se face din interiorul apartamentelor. Că, lacătul pe care pârâții solicită a-l ridica se află pe ușa de la garajul proprietatea reclamantelor pârâte iar bunurile depozitate în acest spațiu le aparțin. Cu privire la cererea de obligare la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea izolației exterioare a apartamentului de la etajul clădirii, reclamantele – pârâte arată că aceste lucrări au fost executate la inițiativa pârâților reclamanți C. I. și C. E., fără să existe vreo convenție referitoare la suportarea cheltuielilor. Că, dimpotrivă, R. I. D. și defunctul soț chiar s-au împotrivit efectuării unor astfel de lucrări, datorită situației financiare precare, dar în pofida refuzului lor, C. I. și C. E. au procedat totuși la executarea lucrărilor.
Constatând că celeritatea judecății cererii reconvenționale prin care se pretinde un drept de creanță, prevalează față de cerința păstrării pe cât este posibil a unității substanțiale a litigiului, apreciind că cererile părții nu constituie un ansamblu indivizibil, imposibil de disociat, având în vedere principiul general al disjungerii consacrat de art. 165 C. proc. civ., pentru o mai bună administrare a cauzei, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale având ca obiect constatare drept de creanță. Urmare a disjungerii s-a format dosarul nr._ având ca părți pe R. I. D. și R. D. I. în calitate de reclamante – pârâte și pe C. I. și C. E. în calitate de pârâți – reclamanți.
În cauză a frost administrată proba testimonială cu martorii G. O. (fila 68 ds.), N. Gheoreghe (fila 133 ds.) M. A. ( fila 134 ds.), B. M. (fila 222 ds.) proba cu expertiza tehnică efectuată de expert H. G. ( fil. 93 -100 ds.; fil. 124 – 126 ds.; fil. 154 – 155 ds. fil. 169 – 176 ds.; fil. 202 – 204 ds.) și cercetarea la fața locului.
Analizând cererea reclamantei și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În speța dedusă judecății C. I. și C. E. ( pârâți în dosar_ din care a fost disjunsă prezenta cerere) reclamă faptul că R. I. D. și R. D. I. (reclamante în dosar_ ) le datorează contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru lucrările de izolație exterioară a imobilului din B. .. 4, a lucrărilor de înlocuire a unui perete din sticlă exterior clădirii, și de închidere a balcoanelor de la etajul construcției, și solicită obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei (din concluziile expertizei rezultând suma de_ lei) reprezentând costul lucrărilor menționate.
Obligația - în sens larg - definită ca raport juridic în conținutul căreia intră atât latura activă, care este tradusă printr-un drept, cât și latura pasivă, reprezentată de obligația corelativă, are ca izvor, acte sau fapte juridice. Răspunderea civilă delictuală reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter derogator. De aceea, ori de cate ori nu suntem în prezența unei răspunderi care derivă din neexecutarea unei obligații contractuale se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, privit ca pretenție concretă, instanța apreciază că cererea pârâților reclamanți C. I. și C. E. este nefondată, pentru considerentele care succed:
În fapt instanța reține că părțile locuiesc în același imobil și anume în clădirea situată în B. .. 4 (fost bulevardul M. E. nr. 102) compusă din două apartamente, unul situat la parter iar celălalt la etaj. R. I. D. și R. D. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului de la etajul clădirii, în baza certificatului de moștenitor nr. 6/17 ianuarie 2011 (fila 7 ds.), iar C. I. și C. E. sunt proprietarii apartamentului de la parterul imobilului, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3886/09.08.2000 (fila 23 ds.).
Din susținerile pârâților - reclamanți, apărările reclamantelor - pârâte și probatoriul administrat în cauză (declarații martori și expertiză tehnică de specialitate) a rezultat că în cursul anului 2010 au fost executate în regie proprie, pe cheltuiala pârâților reclamanți C. I. și C. E. o . lucrări la imobilul din B. ..4, și anume, lucrări de izolație exterioară, înlocuirea unui perete de sticlă cu un perete din BCA, închiderea balcoanelor de la etajul clădirii. Deși pârâții reclamanți C. I. și C. E. susțin că a existat între părți o convenție cu privire la împărțirea cheltuielilor, respectiv a suportării în mod egal a costurilor acestor lucrări, reclamantele pârâte R. I. D. și R. D. I. infirmă această ipoteză.
Cu titlu de premisă, se impune a fi stabilite normele juridice aplicabile prezentei pricini și având în vedere că obiectul litigiului îl constituie contravaloarea lucrărilor la imobilul situat în B. ..4 (fost Bulevardul M. E. nr. 102) efectuate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, respectiv în luna iulie 2010, instanța apreciază că, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
După cum este binecunoscut, răspunderea civilă în dreptul românesc poate avea ca izvor (fundament):
- fie un act juridic unilateral – dacă acesta generează un angajament juridic;
- fie un fapt juridic licit;
- fie un contract;
- fie un fapt juridic ilicit.
De asemenea, o altă persoană decât creditorul poate solicita plata datoriei de către debitor atunci când a intervenit o transmitere a obligației, care se poate realiza, fie prin cesiune de creanță, fie prin subrogare în drepturile creditorului prin plata creanței.
Analizând succesiv eventuala incidență a acestor instituții, în temeiul cărora C. I. și C. E. ar putea solicita obligarea reclamantelor pârâte la plata sumei de 14.877 lei cu titlu de despăgubire – contravaloare lucrări izolație exterioară, lucrări de înlocuire perete de sticlă cu bca, lucrări de închidere parapet balcoane și lucrări glafuri gresie la ferestre și balcoane, instanța reține următoarele:
a) R. I. D. și R. D. I. nu pot fi obligate în temeiul răspunderii derivând dintr-un act juridic unilateral deoarece nu s-a indicat și nu s-a dovedit existența unui astfel de act prin care pârâtele sau autorul acestora să-și fi asumat obligația de a plăti pârâților reclamanți C. I. și C. E. costurile lucrărilor la imobilul din B. .. 4
b) R. I. D. și R. D. I. nu pot fi obligate în temeiul răspunderii civile delictuale deoarece nu s-a invocat și nu s-a dovedit săvârșirea vreunei fapte ilicite de către acestea ce ar fi generat un prejudiciu în patrimoniul pârâților reclamanți C. I. și C. E.. Pentru a fi angajată răspunderea celui care comite un delict civil, respectiv pentru a putea fi stabilită răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a tuturor elementelor acesteia, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, vinovăția, legătura de cauzalitate între faptă și vinovăție și în fine existența prejudiciului. Totodată, în cadrul răspunderii civile delictuale, cel ce se consideră vătămat, trebuie să dovedească cu probe existența și întinderea prejudiciului, cât și întrunirea celorlalte condiții specifice acestui tip de răspundere. În speță nu sunt întrunite condițiile unei astfel de răspunderi.
c) De asemenea, R. I. D. și R. D. I. nu pot fi obligate la plata sumei respective către C. I. și C. E., în temeiul vreunei clauze contractuale pentru că nu s-a făcut dovada încheierii vreunei convenții. Din probatoriul administrat nu rezultă că reclamantele pârâte ori autorul acestora ar fi autorizat pe pârâții reclamanți C. I. și C. E. să efectueze lucrări de izolație exterioară de înlocuire a peretelui de sticlă ori de închidere a balcoanelor de la etaj, în numele lor, pentru a-și recupera astfel această sumă. De asemenea, nu s-a indicat și evident nu s-a dovedit nicio convenție încheiată între părți prin care să se stabilească posibilitatea sau dreptul proprietarilor apartamentului de la parter, de a de a executa lucrări de izolație la întreg imobilul, cu posibilitatea recuperării costurilor de la proprietarii apartamentului de la etajul clădirii. Prin urmare, instanța reține că nu există nici o clauză contractuală sau dispoziție legală (care să fi completat clauzele contractuale) care, în situația de fapt din cazul de față, ar fi permis pârâților reclamanți C. I. și C. E. să execute lucrări de întreținere, consolidare ori modernizare a imobilului urmând să-și recupereze cheltuielile de la reclamantele pârâte R. I. D. și R. D. I..
d) În ceea ce privește răspunderea derivând din fapte juridice licite, instanța constată că nici aceasta nu poate fi incidentă.
Astfel, faptele juridice licite generatoare de obligații sunt: plata nedatorată, gestiunea intereselor altei persoane și îmbogățirea fără justă cauză.
- Instituția plății nedatorate nu poate fi aplicabilă în speță deoarece plata efectuată de către C. I. și C. E. nu s-a realizat către R. I. D. și R. D. I., aceștia executând în regie proprie lucrări la imobil.
- Nici gestiunea intereselor altei persoane nu poate fi incidentă în cauză.
Aceasta este operațiunea prin care o persoană intervine, prin fapta sa voluntară și unilaterală și săvârșește acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă – art. 987 Cod civil. Exemplul clasic în această materie este acela al proprietarului unui imobil ce lipsește pentru o perioadă, timp în care se ivește o stricăciune la imobilul său, reparată de un terț. Una dintre condițiile pentru a se reține acest izvor de obligații este aceea ca gestiunea să fie utilă geratului, cu alte cuvinte este necesar ca plata efectuată de către C. I. și C. E. pentru lucrările la imobil să fi produs un folos pentru R. I. D. și R. D. I., prin evitarea unei pierderi patrimoniale.
O altă condiție pentru a fi incidentă instituția gestiunii intereselor altei persoane se referă la atitudinea părților față de actele de gestiune, și anume, gerantul trebuie să acționeze cu intenția de a gera interesele altuia. Nici această condiție nu este îndeplinită în cauză. Astfel, pârâții reclamanți nu au indicat motivele pentru care au efectuat lucrări de izolare exterioară a întregului imobil, lucrări de înlocuire a peretelui de sticlă ori de închidere a balcoanelor de la etaj. În aceste condiții, se constată că aceștia au efectuat astfel de lucrări nu în scopul de a gera interesele reclamantelor pârâte, ci în scop personal.
- Nici instituția îmbogățirii fără justă cauză nu poate constitui temei al răspunderii reclamantelor pârâte deoarece aceasta presupune existența unei măriri a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane, în absența unei cauze legitime. Or, în cazul de față, prin efectuarea lucrărilor menționate nu s-a mărit patrimoniul reclamantelor pârâte.
e) R. I. D. și R. D. I. nu ar putea fi obligate la restituirea plății nici în temeiul unei eventuale cesiuni de creanță deoarece nici nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada unei convenții în acest sens.
Având în vedere considerentele expuse instanța constată că nu există nici un temei legal sau convențional în baza căruia C. I. și C. E. să poată obține de la R. I. D. și R. D. I. restituirea sumei de bani (invocate în cererea reconvențională) achitată pentru executarea lucrărilor la imobilul din B. ..4.
În privinta petitului “obligația de a face” respectiv de obligare a reclamantelor pârâte să să permită accesul la podul casei, instanța reține concluziile expertului H. G. (fila 203 ds.) potrivit cărora, construcția casa scării în suprafață de 21 m.p. este proprietatea exclusivă a reclamantelor pârâte R. I. D. și R. D. I.. În plus, instanța a constatat la fața locului faptul că scara de acces la podul casei este amplasată în exteriorul construcției, astfel încât pârâții reclamanți ar putea folosi acest spațiu comun fără să pătrundă în interiorul proprietății reclamantelor pârâte R. I. D. și R. D. I.. De altfel, accesul separat la podul casei este recomandat și din punct de vedere funcțional, varianta solicitată de pârâții reclamanți C. I. și C. E. adică prin interiorul proprietății reclamantelor pârâte R. I. D. și R. D. I. fiind în mod evident incomodă atât pentru proprietarii apartamentului de la parter cât și pentru proprietarii apartamentului de la etajul clădirii.
Referitor la obligarea reclamantelor pârâte R. I. D. și R. D. I. să ridice lacătul de pe ușa de acces a garajului și să ridice toate bunurile din garaj, susținerile pârâților reclamanți C. I. și C. E. nu pot primi eficiență, astfel încât instanța va respinge cererea acestora pentru că nu are corespondent în plan probator. Instanța reține în acest sens incidența principiului reglementat de art. 1169 cod civil de la 1864 (in vigoare, conform art. 230 lit. a) din legea nr. 71/2011 până la data intrării in vigoare a Legii nr. 134//2010 privind Codul de procedura civila) potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea justiției trebuie s-o dovedească are o aplicație generală. Având în vedere că sarcina probei revenea pârâților reclamanți C. I. și C. E. sub acest aspect, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte o faptă ilicită, vinovăția reclamantelor pârâte, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța urmează să respingă această cerere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea formulată de C. I. cu domiciliul în B. .. 2 și C. E. cu domiciliul în B. .. 2 în contradictoriu cu R. I. D. și R. D. I. – prin reprezentant R. I. D., ambele cu domiciliul în B. .. 4 jud. B..
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AE. Tehnored. S.A. /15 iulie 2014/Ex. 6
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4288/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 03-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
