Revendicare imobiliară. Sentința nr. 5535/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5535/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 3786/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 13.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5535
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul P. H. în contradictoriu cu pârâții C. P. V., S. G. și S. M..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 26.04.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, succesiv, pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 14.03.2012, reclamantul P. H. a chemat în judecată pe pârâții C. P. V., S. G. și S. M., solicitând instanței ca prin sentința ce urmează a se pronunța, să dispună, în favoarea sa, lăsarea în deplină proprietate și în liniștită posesie a suprafeței de 3500 mp situată în ..
A arătat reclamantul, în motivare, că a încheiat o tranzacție cu pârâții S., în anul 1994, tranzacție pe care aceștia nu au respectat-o, în sensul că nu i-au cedat 2500 mp + 10 ari. Prin Decizia nr. 445/02.05.1995 a Curții de Apel Suceava, s-a stabilit că, de vreme ce nu s-a respectat hotărârea de expedient, pârâții nu mai pot fi proprietari asupra celor 3500 mp. Această decizie nu mai poate fi pusă însă în executare, întrucât au trecut 10 ani.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
La primul termen de judecată, reclamantul a formulat precizări (fila 21), solicitând a i se emite hotărâre pentru suprafața de 2500 mp din pc 33/1, a se dispune radierea, din TP nr._, a celor 2500 mp, a fi obligați pârâții la plata sumei de 4820 lei din recurs, potrivit Deciziei nr. 445/1995. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului S. a-i preda teren în schimbul celor 10 ari lăsați acestuia de comisia de fond funciar, obligarea pârâților la despăgubiri în valoare de 2500 lei, pentru stăpânirea nelegală a terenului, și anularea Hotărârii nr. 1262/1994.
Pârâții S. G. și S. M. au formulat întâmpinare (fila 44), arătând că, într-adevăr, au primit în proprietate suprafața la care se referă reclamantul, suprafață înscrisă în TP nr._. Pe de altă parte însă, în conformitate cu Sentința nr. 1262/1994, reclamantul și ceilalți moștenitori au primit o suprafață egală, prin TP nr._, în . în discuție este stăpânită în prezent de către numita C. I., în baza acordului unuia dintre co-moștenitorii menționați (Băsu A., sora reclamantului). Mai arată pârâții că au înstrăinat suprafața de 3525 mp din ., prin contractul nr. 2062 din anul 2000, numitului C.. V. V.. Au solicitat pârâții respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată, prin cerere reconvențională, au solicitat acordarea de despăgubiri materiale și morale în valoare de 50.000 lei.
În replică (fila 56, fila 86, fila 102), reclamantul a învederat că susținerile pârâților sunt nereale, că aceștia au încheiat, în mod nelegal și abuziv, contractul de vânzare a suprafeței în litigiu, titlul lor fiind deja anulat, prin decizia Curții de Apel Suceava. A solicitat reclamantul, pe lângă pretențiile formulate anterior, anularea contractului nr. 2062/2000.
Pârâții S. au formulat noi apărări (fila 65), invocând excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a sumei de 4820 lei, excepția lipsei calității procesuale pasive, calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu fiind transferată numitului C. V. V..
Pârâtul C. P. V. a formulat întâmpinare (fila 83), invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu argumentul că nu are nicio legătura cu situația litigioasă.
La termenul din data de 07.03.2013 (fila 101), pârâții-reclamanți S. au arătat că înțeleg să renunțe la judecata cererii reconvenționale - de acordare a daunelor morale/materiale.
La același termen s-a luat declarație reclamantului (fila 108), acesta sintetizându-și pretențiile, astfel:
- revendicarea suprafeței de 3500 mp înscrisă în TP nr._/1994;
- anularea Sentinței nr. 1262/1994;
- anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2062/2000;
- radierea din TP nr._/1994 a suprafețelor de 2500 mp intravilan și 1400 mp extravilan;
- obligarea pârâților la plata sumei de 4820 lei reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul soluționat în anul 1995;
- obligarea pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 25.000 lei;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
A învederat reclamantul că opune pârâtului C. P. V. doar cererea de despăgubire (întrucât acesta a obținut beneficii de pe terenul în litigiu) și că nu înțelege să cheme în judecată pe cumpărătorul C. V. V..
Față de precizările reclamantului, pârâții C. G. și C. M. au arătat că cererea de anulare a sentinței din 1994 este inadmisibilă, această hotărâre putând fi desființată doar în căile de atac, că modificările/completările aduse acțiunii sunt tardive, că reclamantul nu era proprietar la data tranzacției, titlu având doar pârâtul, că reclamantul nu are calitatea de a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare, fiind terț față de acesta, că această cerere este nulă, pentru neintroducerea în cauză a cumpărătorului, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sunt prescrise, că reclamantul nu are calitate și nici interes de a cere despăgubiri pentru folosința unui teren care nu se află în proprietatea sa.
La termenul din data de 18.04.2013, din oficiu, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat în privința capătului 4 de cerere (anulare/modificare titlu).
Pentru același termen, reclamantul a formulat noi precizări scrise (fila 136), menținându-și declarația dată în instanță, cu mențiunea că solicită radierea din titlul pârâtului a suprafeței de 3525 mp.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarelor nr. 827/1994 și_/193/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În dosarul nr. 827/1994 al Judecătoriei B., având drept obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P. H. în contradictoriu cu pârâtul S. G., pentru o suprafață de 60 de ari, s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1262/21.02.1994, sentință prin care s-a luat act de tranzacția părților, după cum urmează (fila 8): pârâtul S. G. urma a primi suprafața de 0,35 ha, teren lângă casă, 10 ari fiind acordați de comisie iar 25 ari - cedați de reclamant; pârâtul s-a obligat a ceda reclamantului o suprafață de 25 ari teren agricol, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor.
Anterior pronunțării sentinței menționate, pe numele pârâtului S. G. se eliberase TP nr._/07.02.1994, pentru o suprafață de 3525 mp intravilan situată în pc 33/1. Cu acest teren, pârâtul fusese pus în posesie încă din data de 28.01.1994, moment la care s-a semnat fișa întocmită de reprezentanții Comisiei locale Copălău (filele 23, 25 în dosarul nr._/193/2009, dosar care, în rejudecare, a primit nr._/193/2013, atașat prezentei).
Observă instanța, față de cele menționate, că la data tranzacției, terenul de 25 ari (+10 ari) „cedat” de reclamant se afla oricum în titlul pârâtului, titlu care nu a suferit modificări ulterior pronunțării hotărârii de expedient. Practic, apreciază instanța, reclamantul Pârnău H. a confirmat astfel valabilitatea titlului părții adverse, titlu care s-a emis pe parcursul judecății acțiunii în revendicare (acțiunea din discuție, după cum rezultă din cuprinsul hotărârii de expedient, se formulase încă din data de 03.01.1992), fără a transfera pârâtului vreun drept propriu (pentru care obținuse, la rându-i o recunoaștere).
Ulterior tranzacției, pârâții S. G. și S. M. au formulat acțiune în revendicare împotriva reclamantului P. H., pentru suprafața de 3525 mp, acțiune ce a primit o soluție finală de respingere, prin Decizia nr. 445/02.05.1995 a Curții de Apel Suceava (fila 23). A reținut Curtea, pentru a pronunța această soluție, că de vreme ce tranzacția din 1994 nu a fost respectată de reclamanți (pârâții S. din cauza de față), se justifică acțiunea pârâtului (reclamantul P. H.) de a-și reocupa terenul. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în sumă de 4820 lei. Deși în dispozitivul deciziei apare și mențiunea „s-a anulat Titlul de proprietate nr._/07.02.1994”, în cuprinsul hotărârii în discuție nu există nicio referire la acest act ori la temeiurile de fapt/de drept care au servit soluției de anulare.
În consecință, în dosarul nr. 4356/2000 al Judecătoriei B., reclamantul P. H. a înțeles să acționeze în același sens, respectiv să solicite anularea titlului pârâtului S. G.. Acțiunea a primit o soluție de respingere prin Sentința nr. 6924/29.09.2000 (fila 63 în dosarul_/193/2009).
Reclamantul și-a reiterat cererea de anulare a TP nr._/1994, în dosarul nr._/193/2009, devenit în rejudecare nr._/193/2013. Acesta a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 807R/29.10.2012 a Tribunalului B. (fila 48), instanța de control apreciind că, astfel cum a reținut prima instanță (Hotărârea nr. 3884/14.06.2011), există autoritate de lucru judecat în privința cererii de radiere a suprafeței de 3500 mp din PC 33/1 intravilan, prin raportare la Sentința nr. 6924/29.09.2000.
Față de aspectele prezentate, instanța apreciază că cererea actuală a reclamantului, vizând desființarea parțială a TP nr._/1994, în sensul radierii unei suprafețe din intravilan (2500 mp sau 3525 mp din pc 33/1), are același obiect, părți și cauză, cererilor formulate în cele două dosare anterior indicate, situație în care judecătoria nu este abilitată a proceda la cercetarea pe fond a pretențiilor în discuție. Urmează, așadar, a se admite excepția autorității de lucru judecat în privința cererii de anulare titlu (pct. 4 din acțiune), respectiv pentru suprafața din intravilan menționată. Cererea în discuție va primi, pe cale de consecință, o soluție de respingere.
Înainte de a se trece la analiza, pe fond, a celorlalte pretenții ale reclamantului, instanța va constata drept neîntemeiate și va respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților din cauză. S-a reținut, în acest sens, că potrivit situației de fapt anterior descrise, între părțile din cauză (mai puțin pârâtul C. P. V.) au existat mereu litigii, cu privire la suprafața de 3525 mp din pc 33/1, litigii în care nu s-a invocat și nu s-a reținut lipsa calității procesuale, aceasta pentru că statutul de proprietar invocat de ambele părți ori absența acestuia impun o analiză de fond. Pe de altă parte, o . pretențiile deduse judecății decurg din litigii în care părțile au compărut deja (anulare hotărâre de expedient, acordarea cheltuielilor de judecată în sumă 4820 lei) ori au caracter accesoriu cererii în anularea tranzacției (anulare titlu, anulare act subsecvent, revendicare, despăgubiri pentru lipsa de folosință). În privința pârâtului C. P. V., instanța observă că, potrivit precizărilor exprese ale reclamantului, acestuia i se opune doar cererea de despăgubire pentru folosința pretins nelegală a terenului în litigiu, cerere pentru rezolvarea căreia nu se impune analiza calității de proprietar a pârâtului, ci a calității de utilizator a acestuia, calitate ce nu a fost negată.
Instanța va admite însă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru capătul 5 de cerere (obligarea pârâților S. la plata cheltuielilor de judecată din dosarul Curții de Apel Suceava), reținând că deși obținerea unui nou titlu este admisibilă în principiu, în situația prescrierii dreptului la executare silită, această posibilitate apare condiționată de situarea creditorului în termenul de prescripție al dreptului la acțiune, ceea ce nu se întâmplă în speța de față. Astfel, dreptul reclamantului de a recupera cheltuielile de judecată din dosarul din 1995 al Curții de Apel Suceava, drept de creanță, s-a prescris în termen de 3 ani de la avansarea acelor cheltuieli, respectiv în anul 1998 (chiar anterior prescrierii dreptului de executare). Ca atare, capătul de cerere în discuție va fi respins ca prescris.
În privința celorlalte pretenții ale reclamantului, instanța reține că în speță este dată o legătură de dependență de la cauză – la efect, astfel încât cererile vor fi analizate potrivit acestei succesiuni.
În primul rând, în cauză se solicită anularea Sentinței nr. 1262/1994 (în fapt, a tranzacției consfințite prin această hotărâre) cu argumentul că pârâtul S. G. nu și-a respectat partea de obligație. Notează instanța că aspectul invocat nu reprezintă o cauză de nulitate a convenției, respectiv o neregularitate intrinsecă a acesteia, existentă la momentul tranzacționării. Prin urmare, în speță nu sunt date motive pentru aplicarea sancțiunii în concret solicitate. Ceea ce se urmărește este, în realitate, o rezoluțiune a convenției din 1994, rezoluțiune care nu a fost expres cerută și care, oricum, apare neîntemeiată. Astfel, potrivit tranzacției contestate, pârâtul S. s-a obligat să cedeze reclamantului o suprafață de 25 ari arabil, în amplasamente ce urmau a fi convenite în viitor. Or, reclamantul nu a făcut dovada unei astfel de înțelegeri ulterioare și, respectiv, a unui anume amplasament pe care pârâtul s-a obligat a i-l remite. Se mai reține, pe de altă parte, că petentului i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/1999, titlu ce cuprinde mai multe suprafețe de teren arabil (fila 36), una dintre acestea fiind cedată de pârâți, potrivit susținerilor necontestate ale acestei din urmă părți – pc 898/30. Observă instanța că, interpelat fiind, reclamantul a arătat că nu cunoaște dacă cei 25 de ari au fost cedați de pârâți și dacă această suprafață se află înscrisă în titlul său (fila 39). Față de caracterul nedeterminat al obligației asumate în 1994, față de absența unei convenții completatoare subsecvente, față de existența titlului de proprietate invocat și față de înseși susținerile petentului, instanța este ținută să constate că în speță nu este posibil a se aprecia că pârâtul și-a încălcat îndatoririle și că, astfel, sunt îndeplinite condițiile desființării tranzacției. Cu aceste argumente, cererea analizată (capătul 2 de cerere) urmează a primi o soluție de respingere, ca neîntemeiată.
S-a mai avut în vedere, la identificarea soluției de respingere menționate, că aprecierile contrare ale curții de apel nu au invalidat tranzacția încheiată între părți (în acest sens se impunea pronunțarea unei hotărâri de anulare, rezoluțiune, etc.) și că, pe de altă parte, ele s-au întemeiat pe situația de fapt valabilă în anul 1995, respectiv anterior emiterii titlului de proprietate pentru reclamant (1999). Nici împrejurarea că acest titlu este unul comun nu impune reconsiderarea poziției instanței, reclamantul având posibilitatea să-și probeze calitatea de proprietar exclusiv în cadrul unei acțiuni de partaj/de anulare titlu.
Reține judecătoria, în continuare, că cererile de anulare titlu (pentru extravilan, în compensația a 10 ari intravilan), anulare contract, revendicare și despăgubiri (pct. 4 parțial, 3, 1, 6), în această ordine, se subsumează pretenției de desființare a tranzacției. Or, cât timp această din urmă pretenție a fost apreciată drept nefondată, în cauză nu se justifică o soluție diferită pentru pretențiile subsecvente. Altfel spus, de vreme ce terenul în litigiu (3525 mp în pc 33/1) rămâne în proprietatea pârâților, potrivit voinței inițiale a părților, nu există temeiuri pentru radierea sa din titlu (această pretenție a fost tranșată, oricum, în alte litigii), pentru desființarea actului de vânzare încheiat în baza acestui titlu (această cerere apare și inadmisibilă, dată fiind nechemarea în judecată a ambelor părți contractante), pentru cedarea folosinței terenului (care folosință nu mai este exercitată, de către pârâții S., din anul 2000) și, respectiv, pentru acordarea de despăgubiri. Se mai observă, în privința terenului în suprafață de 1400 mp extravilan, că de vreme ce pârâtul a primit de la reclamant doar 25 de ari și s-a obligat a ceda o suprafață egală, iar nu 35 ari, în cauză nu s-ar justifica radierea din titlu a 25 de ari în intravilan și a încă 14 ari în extravilan. În cele din urmă, se observă că de vreme ce reclamantul nu este îndreptățit la suprafața de 3525 mp, în cauză nu interesează cine și în ce temei a exercitat dreptul de folosință asupra acesteia.
Cu argumentele astfel prezentate, instanța va respinge și pretențiile în discuție, ca nefondate.
Față de soluțiile de respingere astfel identificate, în speță nu se verifică nici condițiile acordării cheltuielilor de judecată avansate de către reclamant.
În temeiul art. 246 C., instanța va lua act de renunțarea pârâților-reclamanți la judecata cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții S. G. și S. M..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. P. V..
Admite excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 4 de cerere (parțial).
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pentru capătul 5 de cerere.
Respinge acțiunea principală formulată de reclamantul P. H., domiciliat în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. P. V., S. G. și S. M., cu același domiciliu, ca neîntemeiată (pct. 1-3, 6), ca incompatibilă cu principiul autorității de lucru judecat ( pct. 4) și, respectiv, ca prescrisă (pct. 5).
Ia act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți S. G. și S. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. MTC,
6 ex., 28.08.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 30-10-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1622/2013.... → |
|---|
