Contestaţie la executare. Sentința nr. 3721/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3721/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 19520/193/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 02.04.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3721
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. C., în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 25.03.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 04.12.2012, precizată în data de 01.02.2013 (fila 51), petentul M. C. a contestat, în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice B., Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/13.07.2012, Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/13.07.2012 și Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/13.07.2012, solicitând constatarea nulității acestora (pe cale de excepție).
În motivare, petentul arată că i s-a comunicat, în data de 10.08.2012, Încheierea OCPI nr._/25.07.2012, cu privire la notarea sechestrului asigurător pentru un imobil proprietatea comună a soților M. și că, ulterior, intimata a solicitat instituirea sechestrului pentru unele bunuri mobile – autoturisme, fără a-i transmite decizia de instituire a acestor măsuri ori cuantumul debitului și al accesoriilor datorate. Arată petentul că a constatat, interesându-se la Primăria Flămânzi, existența procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, că nu a fost invitat la momentul întocmirii acestui document și că deși s-a adresat intimatei, aceasta nu i-a oferit explicații/nu i-a comunicat actele solicitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 44 și urm. și art. 172 și urm. din OUG nr. 92/2003.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile, încheierea de carte funciară invocată, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata AFP B. (fila 23) a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
S-a arătat, cu titlu de premisă, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 129 CPF, dispoziții ce reglementează procedura de instituire a măsurilor asigurătorii. În cadrul acestei proceduri, în data de 20.07.2012, reclamantului i s-a comunicat, prin poștă cu dovadă de primire, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/13.07.2012. Din această decizie rezultă că în privința petentului s-a dispus măsura sechestrului asigurător, fiind întocmite astfel procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/13.07.2012 și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/13.07.2012. Măsurile în discuție vizează garantarea recuperării unui debit în valoare de 20.006 lei, aflat în sarcina societății administrate de reclamant – . B., și au fost precedate de Notificarea privind atragerea răspunderii solidare de plată nr._/09.12.2011, document comunicat petentului în data de 19.12.2011.
Învederează intimata că petentul nu se poate prevala de împrejurarea necunoașterii debitului pentru care s-au instituit măsurile contestate, cu atât mai puțin cu cât s-au emis numeroase somații către societatea debitoare. Arată totodată că s-au respectat prevederile art. 129 CPF și ale Ordinului ANAF nr. 2605/2010 relative la condițiile de validitate ale proceselor-verbale de sechestru, cu mențiunea că măsurile de indisponibilizare pot fi instituite și anterior emiterii titlului de creanță.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 48), învederând că dovezile de comunicare înfățișate de partea adversă nu cuprind semnătura sa, documentele fiind comunicate, în fapt, unei alte persoane cu același nume și prenume, domiciliate, de asemenea, în localitatea Flămânzi. A insistat petentul că, în situația dată, situație ce nu a fost clarificată de către intimată, în speță nu apare îndeplinită exigența comunicării actelor fiscale.
În replică, intimata a precizat (fila 58) că procedura de comunicare s-a realizat la domiciliul fiscal al debitorului, așa cum figura acesta în evidențele instituției, și că existența semnăturii de primire a permis, în mod legal, continuarea procedurilor.
La cererea petentului, în cauză a fost audiat martorul Mănuca C. – fila 50.
Prin concluziile scrise, petentul și-a reiterat cererile și argumentele, subliniind că anularea actelor contestate este impusă de absența comunicării acestora, potrivit art. 43 alin. 3 și 45 CPF.
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Notează instanța, cu titlu de premisă, că în speță nu este dată și nu se impune a fi pronunțată vreo soluție pe cale de excepție. Astfel, deși susținerile petentului relative la nulitatea actelor contestate se circumscriu ideii de nevalabilitate de ordin formal (iar nu din perspectiva temeiniciei), aceasta nu se constituie într-un incident procesual, reprezentând un element al fondului pricinii.
Ca atare,
Prin Decizia nr._ din data de 13.07.2012 (fila 37), intimata AFP B. a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor contribuabilului Manuca C., în favoarea debitorului principal ., măsuri destinate evitării pericolului de risipire ori de ascundere a patrimoniului ce urma să servească acoperirii datoriilor fiscale estimate la suma de 20.006 lei. În baza acestei decizii, s-au întocmit procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/13.07.2012 (cu privire la imobile terenuri și construcții situate pe raza comunei Flămânzi) și procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/13.07.2012, privitor la un număr de 5 autovehicule (filele 34, 35).
În vederea adoptării acestor măsuri asigurătorii, organele fiscale au reținut existența Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, document înregistrat sub nr._/09.12.2011 (fila 26), și a Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/13.07.2012 (fila 39).
Este de menționat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 CPF, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii mai statuează că organul de control poate dispune măsurile în discuție inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Ca atare, instituirea unor măsuri de tipul celor contestate în speță nu este condiționată de individualizarea creanței și nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, în condițiile art. 27 CPF.
Mai reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanței estimate, într-o ordine care include bunurile mobile și imobile ce nu sunt destinate/folosite nemijlocit în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului precum și disponibilitățile aflate în conturile bancare. Astfel de bunuri/valori au fost indisponibilizate și în pricina de față, intimata respectând totodată și dispozițiile art. 151 alin. 2 CPF relative la bunurile neurmăribile ale debitorului persoană fizică.
Este de subliniat, în acest context, că măsurile contestate în speță nu presupun valorificarea bunurilor, în scopul acoperirii efective a debitului, ci doar indisponibilizarea temporară a acestora. Numai în situația în care măsurile asigurătorii ar deveni executorii, în condițiile art. 129 alin. 3 teza a II-a, s-ar putea proceda la valorificare, cu respectarea limitelor urmăririi silite (prevăzute de CPF, C., Codul familiei). Prin urmare, împrejurarea că bunurile imobile sechestrate în cauză sunt bunuri comune ale soților Manuca nu este în măsură să invalideze măsura de indisponibilizare.
În cele din urmă, se observă că decizia și procesul-verbal de sechestru/adresa de înființare a popririi au fost completate potrivit regulilor stabilite prin Ordinul nr. 2605/2010, ordin prin care s-au adoptat și modelele documentelor în discuție.
Cât privește apărarea principală a contestatorului, anume aceea că documentele contestate în speță nu i-au fost comunicate, instanța reține că o astfel de împrejurare, chiar reală, nu are relevanță asupra valabilității intrinseci a actelor în discuție, fiind un element ulterior emiterii lor, cu efecte doar în privința funcționării legale a unor eventuale măsuri ulterioare (spre exemplu, necomunicarea titlului de creanță împiedică obținerea, de către organul fiscal, a titlului executoriu corespondent). Cum o astfel de situație nu se verifică în speță, instanța a reținut aspectele descrise de petent doar din perspectiva respectării termenului de contestație, în sensul că, văzând depoziția martorului audiat în dosar (care a primit, în iulie 2012, o . documente destinate petentului), a apreciat că în favoarea acestei părți funcționează cel puțin o stare de dubiu, aspect ce permite concluzia necomunicării, în concret, a actelor și, de aici, concluzia că reclamantul se afla încă, la momentul formulării contestației, în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Este de notat, în acest context, că deși a susținut ideea unei comunicări procedurale, intimata nu a înțeles să invoce tardivitatea contestației.
Revenind asupra fondului pricinii, referitor la cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța reține, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 2.1 din ordinul anterior menționat, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea… Rezultă astfel că măsurile de indisponibilizare reglementate în materie fiscală sunt condiționate de reținerea unor împrejurări în măsură să sugereze, obiectiv, existența pericolului de sustragere de la urmărire ori de risipire a patrimoniului.
În speța de față, analizând decizia contestată, instanța observă însă că organele fiscale s-au limitat la a prelua mențiunile Ordinului nr. 2605/2010 (întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă …, motivarea măsurilor: eliminarea riscului privind înstrăinarea bunurilor… - fila 37), fără a indica, în concret, acele elemente care au format convingerea necesității adoptării măsurilor de indisponibilizare, respectiv pe care se întemeiază constatările privind existența stării de pericol.
Pe de altă parte, în cuprinsul referatului justificativ (fila 39) s-a indicat, drept argument al dispunerii măsurilor de indisponibilizare, faptul atragerii răspunderii solidare la plată… Prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. 3 CPF deja citat (măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare), este de admis însă că acest aspect reprezintă doar o premisă a instituirii măsurilor în discuție (cu atât mai mult cu cât legiuitorul face vorbire despre posibilitatea iar nu despre obligația adoptării lor), iar nu o veritabilă și concretă argumentație, aptă a servi identificării, în cadrul controlului judecătoresc, a împrejurărilor de fapt pe care s-a întemeiat soluția intimatei.
Desigur, în referatul justificativ invocat (fila 39 verso) există și unele referiri la fapte concrete precum neefectuarea, de către contestator, a plăților în contul obligațiilor către bugetul general consolidat. Nici acest aspect nu explică însă, în sine, pericolul de sustragere de la urmărire a petentului, cu atât mai puțin cu cât, în actele contestate nici nu se fac trimiteri la constatările din procedura de atragere a răspunderii solidare. Pe de altă parte, este de observat că Ordinul nr. 2605/2010 nu prevede excepții de la motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în cazul în care s-a emis o decizie de atragere a răspunderii solidare ori alte documente în cadrul aceleiași proceduri, acte în care apar indicate argumente privind reaua-credință a administratorului societății debitoare.
Față de aceste din urmă constatări, instanța apreciază în speță nu s-a respectat condiția imperativă a motivării deciziei de impunere și, respectiv, a dovedirii, prin argumentele reținute de organele fiscale, a existenței stării de pericol despre care fac vorbire dispozițiile art. 2.1 sus-invocat. Prin urmare, măsurile de indisponibilizare adoptate în cauză nu își găsesc justificarea și se impune a fi desființate. În acest ultim sens s-a pronunțat, în mod repetat, și instanța de control, fiind relevante decizii precum cele adoptate în dosarul nr._ și nr._/193/2010*.
În concluzie, în cadrul unei soluții de admitere a contestației, instanța va proceda la desființarea actelor expres contestate de petent, respectiv a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/13.07.2012, a Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/13.07.2012 și a Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/13.07.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de petentul M. C., domiciliat în ., jud. B. (în oraș Flămânzi)/prin procurator L. I.-D., cu domiciliul în B., Calea Națională nr. 39, ., ., în contradictoriu cu intimata DGFP - Administrația Finanțelor Publice B..
Desființează Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/13.07.2012, Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/13.07.2012 și Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/13.07.2012, documente emise de intimata DGFP – AFP B., cu privire la debitorul Manuca C..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. TC
4 ex., 07.08.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8369/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 20-12-2013,... → |
|---|
