Revendicare imobiliară. Sentința nr. 7928/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7928/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-08-2013 în dosarul nr. 2953/193/2011
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 02.08.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – P. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7928
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâții Ș. G., M. A., M. A., M. D.-G. și M. V.-R..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 24.07.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 10.03.2011, reclamantul D. D. a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. și M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe aceștia din urmă să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 188 mp situată în intravilanul satului T., . de judecată.
A arătat reclamantul, în motivarea acțiunii, că i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, prin Sentința civilă nr. 4227/11.06.2010, sentință care s-a aflat la baza emiterii TP nr._/22.02.2011 și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 150/22.12.2010. La momentul punerii în posesie, când la fața locului s-au deplasat membrii comisiei, s-a stabilit ca pârâții să-și ridice gardul construit abuziv, fără autorizație. Deși s-au arătat de acord cu această măsură, pârâții nu au înțeles să respecte înțelegerea, stăpânind terenul încă din anul 1982.
În drept, s-au invocat prevederile art. 480 și 483 Cod civil.
În dovedire, s-au depus la dosar înscrisurile invocate.
Prin întâmpinare (fila 17), pârâtul M. V. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. A arătat pârâtul, în susținerea acestei soluții, că este vecin cu reclamantul și că în anul 2008 s-au aflat în litigiu, cel dintâi fiind obligat, prin Sentința civilă nr. 4962/2009, să îi lase în proprietate o suprafață de 330 mp, pe care o ocupase fără drept. Până în prezent, reclamantul nu s-a conformat acestei hotărâri. Susține pârâtul că proprietatea sa nu are nicio legătură cu terenul revendicat în acțiunea de față și că, față de situația descrisă, el este cel într-adevăr prejudiciat.
La rândul său, pârâta Ș. G. a formulat întâmpinare (fila 24), solicitând respingerea acțiunii. A învederat că deține în proprietate o suprafață de 900 mp, atribuită prin TP nr._/2002, teren pe care îl folosește din anul 1962 și care se învecinează, într-adevăr, în lateral stânga, cu suprafața de 188 mp revendicată de reclamant. Arată pârâta că proprietatea sa este împrejmuită cu gard încă din anul 2004, că acest gard s-a ridicat pe locul vechii împrejmuiri, că fosta împrejmuire a existat încă dinainte de apariția Legii nr. 18/1991 și că nu încalcă nicicum proprietatea vecină, pretențiile reclamantului fiind nejustificate și tinzând la afectarea drepturilor sale.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
La termenul din data de 24.05.2011 (fila 43), reclamantul a precizat că înțelege să solicite și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, capăt de cerere pentru care a achitat taxa de timbru corespunzătoare (fila 42).
La termenul din data de 05.06.2012 (fila 159), au fost introduși în cauză moștenitorii pârâtului defunct M. V., respectiv M. A., M. A., M. D.-G. și M. V.-R..
La cererea părților și din oficiu, în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize topo (exp. B. M. A., exp. M. L., exp. Pocreață C.). Totodată, s-au solicitat relații de la Primăria T. (fila 174, 245) și s-a efectuat o cercetare locală (fila 193).
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în speță, instanța reține următoarele:
Prin Sentința nr. 4227/11.06.2010 (fila 6), irevocabilă, Judecătoria B. a reconstituit reclamantului D. D. dreptul de proprietate pentru suprafața de 188 mp situată în intravilanul comunei T., jud. B., în . (fost drum sătesc). În baza acestei sentințe, s-a procedat la punerea în posesie a beneficiarului, întocmindu-se astfel procesul-verbal din data de 22.12.2010 (fila 9), și, respectiv, la emiterea Titlului de proprietate nr._/22.02.2011 (fila 8).
Potrivit mențiunilor înscrise în fișa anexă a acestui titlu (fila 8 verso), suprafața de 188 mp din pc 510 se învecinează cu proprietățile D. C. (la vest), Ș. G. (la est), D. D. (la nord) și cu drumul sătesc 619, la sud. Aceleași repere se găsesc în procesul-verbal și în schița punerii în posesie (fila 9 verso). Din planul de încadrare în zonă aflat la fila 10, coroborat cu mențiunile din titlurile de proprietate ale pârâților (filele 18, 26), mai rezultă că aceștia dețin teren, deopotrivă, în . lateral dreapta cu .: M. V. - în pc 511/1; Ș. G. – în pc 511/2 (540 mp – categoria curți construcții și 360 mp – categoria arabil). În pofida acestui din urmă aspect, din chiar primele constatări ale experților desemnați în cauză (filele 72, 92, 112) a rezultat, în mod concordant, că terenul proprietatea pârâtului M. V., respectiv . se învecinează cu ., întreaga latură din dreapta a acestui din urmă teren fiind limitrofă parcelei 511/2, respectiv terenului proprietatea pârâtei Ș. G.. A mai rezultat, din aceleași verificări/constatări (filele 60, 113), că pârâtul M. V. exercită exclusiv posesia parcelei 511/1, astfel încât, nici din punct de vedere faptic, nu există vreo suprapunere cu terenul de 188 mp revendicat.
Așa fiind, instanța va constata, în primul rând, că pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâtul M. V. (prin moștenitorii acestuia) nu sunt întemeiate, pentru acestea impunându-se o soluție de respingere, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată avansate de acest prim pârât, respectiv 500 lei (onorariu expert – fila 80).
În privința cererilor opuse pârâtei Ș. G., instanța reține următoarele:
Potrivit concluziilor celui dintâi expert desemnat în cauză (fila 58, fila 72), pârâta ar fi ocupat o suprafață de 37 mp din . reclamantului, extinzându-și posesia către stânga.
Dimpotrivă, d-na expert M. L., desemnată pentru realizarea contraexpertizei solicitate de pârâtă, a constatat că aceasta din urmă deține mai puțin teren decât are în proprietate (892 mp față de 900 mp), că reclamantul se confruntă, la rându-i, cu un minus de teren (172 mp față de 188 mp), dar că această suprafața lipsă (16 mp) s-ar afla în stăpânirea fiului petentului, respectiv a vecinului din stânga, D. C. (filele 151 și urm., 179).
Întrucât, pe parcursul judecății, s-au schimbat unele elemente de fapt interesând cauza, respectiv s-a reconstruit/modificat gardul situat între proprietatea reclamantului și proprietatea din stânga (a fiului reclamantului), astfel cum s-a constatat și cu prilejul cercetării locale (fila 193 și urm,), cei doi experți și-au reconsiderat, la rândul lor, concluziile. Astfel, dl. expert B. a conchis că pârâta Ș. G. deține doar 20 mp din terenul proprietatea reclamantului (fila 207, 228). Pe de altă parte, d-na expert M. a stabilit că reclamantul a ajuns să stăpânească 180 din cei 188 mp, diferența aflându-se, în continuare, în posesia numitului D. C. (fila 211).
Apreciază instanța, față de aceste noi concluzii, că susținerile d-lui expert B. nu pot fi primite drept corecte, atât timp cât modificările intervenite în cauză, din perspectiva situației de fapt, nu privesc nicicum raportul de vecinătate dintre reclamant și pârâta Ș. G.. Practic, de vreme ce nu s-a modificat limita stăpânirii exercitate de cei doi vecini, nu era posibil să se diminueze ori să se majoreze suprafața deținută de reclamant, în favoarea ori în dauna pârâtei. Prin urmare, modificarea concluziilor expertului poate fi, în opinia instanței, doar rezultatul unui eventual calcul inițial eronat.
Cum în speță nu a fost posibilă concilierea punctelor de vedere exprimate de cei doi experți, s-a dispus efectuarea unei noi expertize. D-na expert Pocreață C. a stabilit că limita actuală dintre parcelele 510 și 511 (a pârâtei Ș.) nu este corectă (fila 264) și că reclamantul are de recuperat o suprafață de 41 mp (fila 324), suprafață care s-a pierdut prin deplasarea proprietății pârâtei Ș., dar și a reclamantului, către stânga. Practic, astfel cum rezultă din schița topo de la fila 325, problema dată în speță nu este aceea a acaparării unor terenuri, peste limita cantitativă înscrisă în titluri, ci aceea a nerespectării limitelor de parcelă și implicit de proprietate, așa cum sunt stabilite acestea prin planul cadastral întocmit la nivelul comunei T. (fila 284).
Apreciază instanța că în cauză se impune a fi reținută această ultimă expertiză, avându-se în vedere coroborarea concluziilor doamnei exp. Pocreață cu alte elemente probatorii ale dosarului. Astfel, aceste concluzii coincid celor formulate de dl. expert B., care a identificat inițial, în stăpânirea pârâtei, o suprafață de 37 mp din proprietatea reclamantului (așa cum s-a arătat, instanța nu a apreciat drept obiectivă, diminuarea la 20 mp). La rândul lor, în baza măsurătorilor proprii, autoritățile locale din . că pârâta a ocupat abuziv, din proprietatea reclamantului, o suprafață de 39,27 mp (fila 245). Se mai notează că d-na expert M. nu a reținut, în lucrarea sa, un element tehnic cel puțin intrigant, anume acela că distanța dintre locuința pârâtei și actuala limită dintre proprietăți este de aproximativ 4,80 m – potrivit cercetării locale, fila 193 verso (4,66 m – la exp. B., fila 145, 4,85 m – la exp. M.), în timp ce distanța dintre aceeași locuință și limita de hotar din planul cadastral este de doar 3,92 m (fila 131), aspect ce atestă existența unor neconcordanțe între situația de fapt/situația de drept a proprietății pârâtei. Nu în ultimul rând, instanța reține că d-na expert Pocreață și-a identificat concluziile prin analiza extinsă a situației proprietăților din zonă, aspect pe care l-a apreciat important (deși nu l-a valorificat) și dl. expert B. (fila 249) și care s-a dovedit problematic la cercetarea locală (fila 193, pct. 1, 3, 4).
Așa fiind și reținând că edificarea/menținerea îndelungată a unei împrejmuiri nu reprezintă, în sine, un argument al corectitudinii limitei de proprietate astfel instituite (cu atât mai puțin cu cât, până în anul 2010, . sătesc și „permitea” expansiunile vecinilor), instanța urmează a admite în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ș. G., în sensul stabilirii limitei de hotar pe aliniamentul descris de punctele 4-5, în schița topo de la fila 325, și al obligării pârâtei la lăsarea, în deplină proprietate și în liniștită posesie, reclamantului D. D., a suprafeței de 41 mp evidențiată în aceeași schiță, între punctele 4-5-6-3.
S-au reținut, drept temeiuri de drept ale soluției identificate, dispozițiile art. 584 și, respectiv, ale art. 480 Cod civil.
Potrivit art. 274 C., având în vedere limita admiterii pretențiilor reclamantului (41 mp față 188 mp revendicați), instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, respectiv 22% din totalul de 1670,45 lei (taxe judiciare, onorariu expert, onorariu avocat – filele 1, 4, 42, 46, 47, 52, 332, 333) – 367,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. D., domiciliat în .. B., în contradictoriu cu pârâta Ș. G., având domiciliul în aceeași localitate.
Stabilește limita de hotar dintre proprietățile părților (pc 510 și pc 511/2) pe aliniamentul descris de punctele 4-5, în schița topo de la fila 325.
Obligă pârâta să lase reclamantului, în deplină proprietate și liniștită posesie, segmentul în suprafață de 41 mp evidențiat în aceeași schiță, între punctele 4-5-6-3.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată – 367,5 lei.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. A., M. V.-R., ambii cu domiciliul în Suceava, .. 4, .. D, ., jud. Suceava, M. A., domiciliat în Suceava, . nr. 20, ., ., jud. Suceava, și M. D.-G., domiciliat în Suceava, ., ., ., jud. Suceava (moștenitorii pârâtului defunct M. V.).
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâtul M. V. – 500 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. TC
8 ex., 09.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-11-2013,... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 16-12-2013,... → |
|---|
