Plângere contravenţională. Sentința nr. 4776/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4776/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 10977/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4776
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de formulată de petentul S.C. V. F. S.R.L. în contradictoriu cu intimata I. Teritorial de Muncă B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.07.2012, sub nr._ petenta . a formulat în contradictoriu cu intimata I. Teritorial de Muncă B. plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 18.07.2012 prin care s-a aplicat sancțiunea cu amendă în suma totala de 8000 lei solicitând desființarea acestuia ca fiind nelegal si netemeinic cu exonerarea de la plata amenzii aplicate in principal, iar in subsidiar, înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
Petenta a precizat că prin procesul verbal de contravenție sus menționat s-a aplicat sancțiunea cu amendă în suma totala de 8000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 4 al. 1 lit. a și art. 4 al. 2 din HG nr. 5000/2011 modificata si completata pentru considerentul că a înaintat contractul de munca încheiat cu N. I. în data de 16 iulie 2012 în loc de 10 iulie 2012 și nu a transmis modificarea timpului de munca pentru G. S. V..
Petenta a precizat că în acord cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată ca atare prin actele normative de drept însă simpla desemnare a unei persoane drept contravenient nu înseamnă și stabilirea vinovăției sale. Totodată, a susținut petenta că potrivit teoriei și jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art.6 din Convenție.
Petenta a învederat că pentru cei patru angajați evidențiați in procesul verbal de contravenție a prezentat contractele individuale de munca si le- a înregistrat in registrul general de evidenta a salariaților in format electronic, aspect scos in evidenta chiar de agentul constatator, insa pentru unul dintre ei, și anume N. I., transmisia contractului s-a realizat efectiv în data de 16.07.2012 datorita unor factori care nu au depins de voința umana.
Petenta a susținut că fapta reținuta nu a fost săvârșita cu vinovăție, nu a avut intenția de a incalca dispozițiile legale in materie, întrucât este o societate la început de drum in activitatea pe care o desfășoară, iar dorința petentei este de a respecta legislația in vigoare atat in domeniul muncii cat si al fiscalității.
Petenta a precizat că situația economico- financiara a zonei Buceceea, zonă în care locuiesc atât administratorul cât și salariații, este una defavorabila dezvoltării, veniturile societății sunt la limita subzistentei de la zi la zi, iar o astfel de amenda in valoare de 8000 lei reprezintă salariul celor patru angajați pentru doua luni cu tot cu obligațiile aferente bugetului consolidat al statului.
Petenta a apreciat că ca plata efectiva a acestei amenzi inseamna practic un declin al societății care poate duce chiar la restrângerea salariaților sau chiar la inchiderea activității.
Petenta a susținut că nu a mai avut nicio abatere de acest gen astfel încât considera că o sancțiune cu avertisment era îndestulătoare, posibilitate pe care o avea potrivit disp. art. 21 alin. 3, dar si ale art. 4 alin.5 din O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor chiar agentul constatator.
Petenta a menționat că orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare al raporturilor sociale, de formare a unui spirit ,de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii.
Petenta a susținut că sancțiunile constituie un mijloc de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate, astfel că pentru faptele cu un grad scăzut de pericol social scopul sancțiunilor se poate realiza și prin avertisment, fără aplicarea amenzii.
Petenta a arătat că, având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale subsemnatului, sancțiunea amenzii contravenționale aplicata de agentul constatator este neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
Petenta a menționat că sancțiunea stabilita nu este proporționala cu gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, proportionalitatea între fapta comisa si consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror masuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elveției.
Petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționala, desființarea procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal si netemeinic cu exonerarea de la plata amenzii aplicate in principal, iar in subsidiar, fata de pericolul social redus al faptei, înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertisment.
În drept petenta a indicat art. 31-32 OG nr. 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
In dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si martori.
Petenta a depus la dosar copie de pe procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2012 (f.3), înștiințare de plată (f.4), copie stat de plată (f.29), copii fișe înregistrări Revisal (f.30-32).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea procesului verbal și a sancțiunii stabilite ca fiind temeinic și legal.
Intimata a precizat că la controlul efectuat in data de 13.07.2012 la punctul de lucru al petentei situat in B., jnd. B. cat si la sediul ITM B., s-a verificat modul in care aceasta respecta prevederile legale din domeniul relațiilor de munca referitoare la încadrarea in munca a persoanelor, evidenta timpului de munca, transmiterea modificărilor la Registrul de evidența al salariaților in forma electronica la I. Teritorial de Munca B.. S- a constatat ca petenta nu a transmis la I. Teritorial de Munca in termenul legal contractele individuale de munca ale salariaților si modificările intervenite in registrul de evidenta al salariaților in forma electronica. Ca exemplu s- a dat: contractele individuale de munca încheiate cu salariații B. O., B. A., Maraloiu G. C. au fost transmise in data de 20.09.2011 desi au început activitatea in data de 20.09.2011, cat si contractul încheiat cu N. I. care a fost transmis in data de 16.07.2012 desi a început activitatea in data de 10.07.2012. Totodată s-a constatat ca nu a fost transmisa modificarea timpului de munca in cazul salariatului Orosu S. V. in conformitate cu actul adițional emis.
Intimata a menționat că fapta constatata constituie contravenție conform art. 9 alin. 1 lit.c din HGR nr. 500/2011 actualizata pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a si art. 4 alin. 2 din aceeași hotărâre.
Intimata a învederat că controlul s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr. 725/18.07.2012 in care sunt consemnate cele constatate (anexa I) cat si masurile dispuse. Totodată s- a încheiat si procesul verbal de contravenție nr. 210/18.07.2012 prin care petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 8000 lei conform art. 9 alin. 2 lit. b din HGR nr. 500/2011 pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 și art. 4 alin. 2 din aceeași hotărâre.
Intimata a învederat că prin procesul verbal de contravenție (contestat) prin care petenta a fost sancționată cu amenda de 8000 lei s- a precizat si posibilitatea achitării in termen de cel mult 48 de h de la data încheierii procesului verbal ori, de la data comunicării acestuia suma de 2500 lei reprezentand jumătate din minimul amenzii, in conformitate cu art. 28 din OG nr. 2/2001 cu modificările ulterioare.
Intimata a precizat că organul nostru de control a ținut cont de împrejurările in care au fost săvârșite faptele, de modul si amploarea de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsa si circumstanțele personale ale contravenientei precum si de gradul de pericol social, aplicând sancțiunea amenzii minime.
Intimata a susținut că cele invocate de către petenta nu o absolvă de răspundere și nu o exonerează de la plata amenzii pecuniare stabilita in procesul verbal de contravenție contestat cu atat mai mult cu cat nu face dovada unei alte situații de fapt.
Intimata a considerat că nu se justifica înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea avertisment întrucât petenta a săvârșit fapta contravenționala cu vinovăție si nu a făcut dovada unei altei situații de fapt, iar admiterea înlocuirii sancțiunii ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc sa- si desfășoare activitatea respectând legile si o prima de încurajare pentru societățile care ignora cadrul legal în care ar trebui sa-si desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis . drept.
Intimata a apreciat că sancțiunea aplicata a fost corect individualizata de către organul de control, amenda contraventională fiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit si urmările produse reflectandu-se in gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, motiv pentru care se impune respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.
Intimata a depus la dosar copie proces verbal . nr._/18.07.2012 (f.19-20), proces verbal de control nr. 725/18.07.2012 (f.21), anexă de constatare (f.22), plan de măsuri (f.23), copie registru evidență salariați (f.24).
În răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f.27-28), petenta a precizat că la data controlului avea contractul de munca încheiat cu numita N. I., care este și în prezent salariata societății, astfel cum reiese din statul de plata aferent lunii februarie 2013. Petenta a recunoscut că înregistrarea s- a realizat abia in data de 16 iulie 2012 in mod corect, dar a fost pur si simplu datorată nereușirii efectuării transmiterii on-line pe care a efectuat-o in termen legal in REVISAL. Petenta a precizat că întrucât nu apare o confirmare pe calculator dupa transmiterea înregistrării, nu exista posibilitatea de a fi sigur daca s-a realizat transferul de date. În ceea ce privește înregistrarea actului adițional pentru G. S. V. privind modificarea timpului de munca, petenta a menționat că aceasta s-a efectuat in termen legal, deoarece orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c)—g) se inregistreaza in registru cel târziu in ziua lucratoare anterioara împlinirii termenului de 20 de zile lucratoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicata, care stipulează ca orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) in timpul executării contractului de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, întru- un termen de 20 de zile de la data apariției modificării, cu excepția cazului în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege. Petenta a apreciat că data apariției modificării a fost 01 iulie 2012, iar actul aditional a fost încheiat si transmis in REVISAL in interiorul celor 20 de zile următoare de la apariția modificării. În ceea ce privește contractele de munca pentru salariații B. A., B. O. si Maraloiu G. C., petenta a precizat că aceștia au fost primii salariați ai societății si a crezut ca este corecta înregistrarea pe care a realizat-o odată cu incheirea contractului de munca.
Petenta a învederat că amenda aplicata este mult prea aspra in raport cu gradul de pericol social redus al faptei și a solicitat înlocuirea acesteia cu avertisment.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.07.2012 întocmit de către intimata I. Teritorial de Muncă B., petenta . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei, constatându-se că nu a respectat obligațiile prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din HG nr. 500/2011, fapta constituind contravenție potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din HG nr. 500/2011, respectiv la controul inopinat efectuat la data din 13.07.2012 ora 1640 la punctul de lucru al petentei situat în B. au fost identificați prestând activitate pentru angajator Maraloiu G. C. și N. I., pentru care angajatorul a prezentat contracte individuale de muncă în formă scrisă, iar acestea trebuie transmise la inspectorat în Registrul general de evidență al salariaților în formă electronică, de asemenea contractele individuale de muncă încheiate cu salariații B. O., B. A., Maraloiu G. C. au fost transmie în data de 20.09.2011, deși au început activitatea în 20.09.2011, contractul individual de muncă încheiat cu salariata N. I. a fost transmis în data de 16.07.2012, deși a început activitatea în data de 10.07.2012 și nu s- a trasmis modificarea timpului de muncă în cazul salariatului G. Sergiiu V., în conformitate cu actul adițional emis.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 18.07.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ voi formula obiecțiuni în termen legal”.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit art. 42 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)–(9) și la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s- a dat o corectă încadrare juridică.
Neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate relativă pentru a putea fi analizat de către instanță, astfel că față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.07.2012, îndeplinește condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul- verbal legal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).
Referitor la prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal . nr._/18.07.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 1 din HG nr. 500/2011 Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. 2 și transmiterea registrului se fac: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)–g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. Potrivit art. 4 alin. 2 din HG nr. 500/2011 Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c)–g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora.
Potrivit art. 3 alin. (2) din HG nr. 500/2011 Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal – CNP, cetățenia și țara de proveniență – Uniunea Europeană – UE, non-UE, Spațiul Economic European – SEE; b) data angajării; c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e) tipul contractului individual de muncă; f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; g) salariul de bază lunar și sporurile, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă; h) perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale; i) data încetării contractului individual de muncă.
Potrivit art. 9 alin. 1 din HG nr. 500/2011(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice: c) necompletarea elementelor contractului individual de muncă conform art. 3, respectiv netransmiterea registrului în termenele prevăzute la art. 4.
Potrivit art. 9 alin. 2 din HG nr. 500/2011 Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: b) cele prevăzute la lit. b)–c), cu amendă de la 5.000 lei la 8.000 lei.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._/18.07.2012, în sensul că pentru angajații B. A., B. O. și Maraloiu G. C. s- au transmis contractele individuale de muncă în format electronic la data de 20.09.2011 deși aceștia au început activitatea la 20.09.2011, pentru angajata N. I. s- a transmis contractul individual de muncă la data de 16.07.2012, deși aceasta a început activitatea la 10.07.2012, iar pentru angajatul G. S. V. nu s- a transmis modificarea timpului de muncă conform actului adițional, este susținută de înregistrările din registru evidență salariați (f.24).
Instanța reține că apărările petentei în sensul că asociatul unic al societății nu are cunoștințe despre legislația muncii nu pot înlătura caracterul contravențional al faptei, neregăsindu-se printre cauzele limitativ prevăzute de art. 11 din O.G.nr. 2/2001.
De asemenea, instanța reține că petenta nu a contestat că înregistrarea contractului individual de muncă pentru angajata N. I. s- a realizat la data de 16.07.2012, cu toate că aceasta a început activitatea la data de 10.07.2012.
De asemenea, apărarea petentei cu privire la faptul că în ceea ce privește contractele individuale de muncă pentru angajații B. O., B. A. și Maraloiu G. C. a crezut că este corectă înregistrarea realizată la încheierea contractului de muncă întrucât nu a cunoscut mai multe despre relațiile de mună, instanța reține că necunoașterea legii sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură caracterul contravențional al faptei. Totodată, instanța amintește faptul că simplele susțineri ale persoanei sancționate contravențional nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului- verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului constatator, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
Referitor la susținerile petentei conform cărora pentru angajatul G. S. V. transmiterea modificării timpului de muncă s- a realizat în termen legal, instanța apreciază că și această apărare este neîntemeiată, având în vedere că petenta nu a probat în niciun fel această susținere, astfel că simplele susțineri ale persoanei sancționate contravențional nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului- verbal.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, procesul verbal . nr._/ 18.07.2012 își păstrează forța probantă, îndeplinind condiția temeiniciei și a legalității.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia instanța constată că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu avertisment, considerând că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii amenzii se impune pentru a permite petentei să înțeleagă regulile privind legislația muncii, a valorilor sociale protejate, respectiv protecția forței de muncă, corectitudinea raporturilor juridice de muncă, îndeplinirea de către angajatori a obligațiilor fiscale, respectiv necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.07.2012, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata I. Teritorial de Muncă B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul ., cu sediul în loc. B., jud. B., în contradictoriu cu intimata I. Teritorial de Muncă B., cu sediul în mun. B., .. 83 A, jud. B., cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 18.07.2012 ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- L. B. M.
Red.SGL/ Tehnored. SGL/ 4ex/ 26.07.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 740/2013.... → |
|---|
