Revendicare mobiliară. Hotărâre din 25-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 18206/193/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 NOIEMBRIE 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER - S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta I.I. „B. G.” – reprezentată de lichidator judiciar C.I.I. M. C. în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. L., având ca obiect revendicare mobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă lichidatorul judiciar al reclamantei, dl. M. C. și pârâții. Se prezintă, de asemenea, și martorii propuși de reclamantă – A. S. și P. E..
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la audierea martorilor propuși de reclamantă, A. S. și P. E., depozițiile lor fiind consemnate în procese – verbale atașate la dosar – filele 62, 63.
Reclamanta, prin lichidator judiciar, solicită încuviințarea audierii și a celuilalt martor propus prin cererea de chemare în judecată, respectiv B. G. – tatăl reclamantului. Instanța va încuviința audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată în proces – verbal atașat la dosar – fila 59. Pe parcursul audierii, martorul B. G. depune la dosar o notiță precizând că a scris-o pentru acuratețea relatării în fața instanței.
Totodată, instanța procedează la interpelarea pârâților, susținerile acestora fiind consemnate în declarațiile aflate la dosar – filele 60, 61.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare asupra fondului.
J U D E C A T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 12.11.2012, reclamanta I.I. „B. G.” – reprezentată de lichidator judiciar C.I.I. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. L., în calitate de membri ai A.F. L. A. M., restituirea unui număr de 20 capete bovină adultă sau contravaloarea lor, cu dobândă legală. Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că, nemaiavând hrană furajeră pentru cele 20 de bovine, în cursul lunii noiembrie 2009 a fost nevoit să le dea la o altă fermă - A.F. L. M., transportul animalelor fiind realizat și achitat de către acesta din urmă. Arată că, deși a încercat să mai ia legătura cu L. M. pentru a discuta cu privire la modul în care deține acesta animalele, nu a reușit să aibă o întrevedere, astfel încât, conform prevederilor art. 1510 și urm. Cod Civil, L. M. a fost pus în întârziere, prin intermediul unei adrese transmise la data de 27.03.2012.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea în calitate de martori a numiților A. S., B. G. și P. E., probe încuviințate de instanță și administrate în cauză. De asemenea, reclamanta a mai solicitat proba cu interogatoriul pârâților, probă de asemenea încuviințată și administrată.
Legal citat, pârâtul L. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul arată că a acceptat să-l ajute pe reclamant oferind adăpost în ferma sa pentru 11 vaci și 4 vițelușe pe care ulterior le-a și cumpărat cu suma de 6100 lei, plus cheltuielile de transport, sumă ce i-a fost plătită reclamantului. Cu toate acestea, reclamantul nu a întocmit actele necesare care să ateste că vitele au intrat în proprietatea sa. Mai susține pârâtul că după ce a luat în îngrijire vitele, reclamantul a ridicat subvenția pentru acestea.
Pârâta L. L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Arată că nu-l cunoaște pe reclamant și că nu are nici un raport juridic cu acesta, ea neavând cunoștință despre situația animalelor predate de reclamantă.
La data de 30 octombrie 2013, numitul B. Gh. G. a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei, arătând că a fost reprezentantul entității reclamante, până la deschiderea procedurii de insolvență, când a fost desemnat un lichidator judiciar. În motivarea cererii, intervenientul susține aceleași aspecte învederate de către reclamanta I.I. „B. G.”, subliniind că nu a primit nicio sumă de bani de la pârât și că acesta s-a folosit de produsele obținute de la animale.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. L., pe care o va respinge pentru că, potrivit Rezoluției nr. 2914/10.04.2009 pronunțată în dosar nr._/10.04.2009 (fila 46 ds.), pârâta L. L. are calitatea de asociat la Întreprinderea Familială L. A. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pentru că a rămas fără hrană furajeră în luna noiembrie 2009, B. G., administratorul reclamantei, a predat pârâtului L. M. bovinele pe care le avea în patrimoniu.. Potrivit susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, nici la momentul promovării acțiunii reclamanta nu are cunoștință de modul în care pârâții dețin bovinele predate de către B. G.. Reclamanta solicită restituirea a 20 de animale (bovină adultă).
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar - copii după pașapoarte bovine (fil. 12 – 31 ds.), copii după listele de inventar aferente anilor 2006 – 2010 aflate în evidența contabilă a reclamantei, aceasta a deținut 20 bovine. Potrivit martorilor audiați de instanță, (P. E. – fila 62 și A. Stelică – fila 63 ds) administratorul reclamantei, numitul B. G. a vândut către I.F. L., respectiv către L. M. și L. L., 11 vaci și 4 viței, animale care au fost cazate și îngrijite în ferma acestora din urmă. Martorii audiați relatează că inițial animalele au fost aduse la ferma administrată de pârâți, la solicitarea expresă și chiar insistentă a numitului B. G., administrator la I.I. B., și că după o perioadă, acesta a primit de la pârâtul L. M., prețul pentru o parte din animalele înstrăinate. Însuși B. G. afirmă prin cererea de intervenție (fila 52 ds.) că în luna noiembrie 2009 a hotărât lichidarea stocului de animale, și în acest sens a convenit cu L. M. vânzarea/cumpărarea a 14 vaci și 8 viței. Mai mult, B. G. justifică chiar neîntocmirea documentelor de vânzare cumpărare a bovinelor prin aceea că nu se putea încărca cu obligația de plată a TVA – ului, fără să fi încasat în totalitate prețul convenit.
În drept, acțiunea în revendicare este definită ca acea acțiune reală și petitorie prin care proprietarul neposesor cere restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Pentru bunurile mobile, art.1909 alin. 1 cod civil indică faptul că posesia de bună credință a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. Posesorul bunului mobil devine proprietar prin prescriptie achizitivă fără a mai fi nevoie de vreo scurgere de timp, prin art 1909 ( 1 ) Cod civil, legiuitorul înțelegând să instituie o veritabilă prezumție absolută de proprietate “juris .> ”.
În cele ce urmează instanța va analiza în ce măsura sunt, sau nu, îndeplinite conditiile prev. de art. 1909 alin. 1 C.civ. și anume, posesia să fie reală – să existe în acelasi timp atât animus cât si corpus în persoana dobânditorului, și să dețină realmente lucrul; posesia să fie utilă – să fie neviciată, adică pașnică, publică și neprecară. După cum se observă, legiuitorul nu cere condiția ca posesia sa fie continuă și aceasta întrucât art.1909 presupune o prescripție instantanee: “Lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo scurgere de timp”.
În speță instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile enumerate, întrucât bovinele au fost dobândite cu bună credință de către pârâți de la numitul B. G. care le-a încredințat de bună voie.
În practica judecătorească s-a decis că față de dispozițiile art. 1909 C. civ. care creează o prezumție de proprietate în favoarea posesorului bunului mobil, acesta nu este obligat să facă dovada proprietății în condițiile art. 1909 C.civ., ci numai dovada împrejurării de fapt a posesiei. Odată această dovadă făcută, proba contrarie incumbă aceluia care dorește să-si dovedească dreptul de proprietate, de exemplu atunci când pretinde că deținătorul bunului este un detentor precar. Cel care revendică bunul trebuie să dovedească fie că posesorul este de rea credință fie că posesorul posedă bunul mobil în baza unui titlu care îl obligă la restituire sau cu titlu precar. În speță reclamanta nu a probat faptul că pârâții au fost de rea credință la momentul preluării bovinelor, și nici existența unui titlu care îi obligă la restituire.
Pentru argumentele expuse în precedent, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea formulată de B. Ghe G., reținând dispozițiile art. 49 al.3 Cod procedură civilă, și având în vedere că acțiunea principală urmează a fi respinsă, instanța va pronunța o soluție de respingere și în ceea ce privește cererea de intervenție în interesul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea având ca obiect revendicare mobiliară, formulată de reclamanta I.I. „ B. G.”, cu sediul în ., jud. B. - reprezentată de lichidator judiciar C.I.I. M. C., cu sediul în mun. B., Al. Sf. I. I. Hozevitul, nr. 4, jud. B. în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. L., ambii cu domiciliul în ., jud. B., precum și intervenientul B. G., cu domiciliul în mun. B., .. 53, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red./ Tehnored.A.E./ /4ex./26.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-11-2013,... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 546/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
