Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6659/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6659/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 6659/2015
DOSAR NR._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința publică din data de 25.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6659
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PRORIETARI NR.8 B., în contradictoriu cu pârâta C. G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pentru deliberare pentru data de 12.06.2015 și apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 27.01.2015 pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 8 B., prin care a solicitat obligarea pârâtei C. G. la plata sumei de 648,10 lei, din care, suma de 514,02 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune din perioada iunie 2013 - decembrie 2014 și suma de 134,08 lei reprezentând penalități de întârziere în procent de 0,1 % pe zi.
În motivare, reclamanta a susținut că pârâta datorează cu titlu de cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente sumele solicitate, care au fost evidențiate lunar în listele de cheltuieli de întreținere afișate, și care nu au fost contestate de pârâtă, dar nici achitate de aceasta.
Mai arată reclamanta că penalitățile de întârziere au fost calculate, conform prevederilor Legii nr. 230/2007, art. 49 alin. 1 și 2, la nivelul asociației stabilindu-se un procent de 0,1 %, conform proceselor - verbale a ședințelor de comitet executiv, penalități calculate, doar după expirarea termenului de plată a cotelor de contribuție la cheltuieli, cât și după trecerea celor 30 de zile, care depășesc termenul de plată stabilit, pârâta nu a mai efectuat plăți în numerar din luna iulie 2013, întreaga culpă pentru neplata cheltuielilor comune și a penalităților aferente, consideră că aparține pârâtei care, prin neachitarea cotelor corespunzătoare din cheltuieli, a pus în pericol, alături de alți debitori, însăși furnizarea utilităților de către societățile creditoare, afectând implicit interesele comune ale proprietarilor.
Reclamanta a depus o cerere (fila 38), prin care solicită reactualizarea debitului, prin includerea și adăugarea la pretențiile bănești, a sumelor aferente perioadei ianuarie 2015 - martie 2015, valoarea totală a pretențiilor bănești fiind de 762,16 lei, depunând în dovedire copii ale listelor de cheltuieli comune pentru perioada menționată (filele 39 - 42).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.25 alin.1, art.32 alin.1 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.230/2007, Legea nr.114/1997, art.109, 112-114 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5 - 27 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.15 lit. p Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu dispozițiile art.50 alin.2 Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâta C. G., legal citată, s-a prezentat în instanță și a formulat și întâmpinare (filele 31 - 32), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că nu s-a asociat cu reclamanta, invocând art. 3 h. și art.7 din Legea nr. 230/6 iulie 2007 și susținând că ea nu a făcut nici cerere scrisă de asociere și nici nu a încheiat un acord de asociere cu Asociația de proprietari nr. 8.
Mai mult, pârâta susține că prin cererile formulate, din care ultima înregistrată cu nr. 296/14.08.2013 la reclamantă, a adus la cunoștință refuzul său de asociere, întrucât aceasta nu este obligatorie, conform art. 2 din Legea nr. 230/6 iulie 2007, iar în conformitate cu art. 20 punctul 2 Declarația Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociație.
Precizează pârâta că, presupusele cheltuieli comune ce fac obiectul pretențiilor formulate de reclamantă nu sunt bazate pe un act de asociere, ceea ce elimină orice răspundere contractuală din partea ei, lipsind însuși contractul, iar înregistrarea numărului de persoane nu are temei scriptic. Totodată, se arată că apartamentul are încălzire și apă caldă - contorizare independentă, gaz contorizat independent, curent electric - contorizat independent, apă rece - contorizat separat, taxa de salubritate nu se achită la asociație, și astfel, nu pune în pericol furnizarea utilităților către ceilalți proprietari, nefiind de acord să plătească o echipă (președinte, vicepreședinte, administrator, contabil, cenzor, jurist, personal administrativ) pentru a-și administra o proprietate contorizată și cu contracte independente de utilități.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 43 - 44), prin care arată că, apartamentul din ..6, . de pârâtă prin moștenire de la tatăl său, A. V., și face parte și este înscris în asociație în baza încheierii de autentificare nr.3635/1999, în baza căreia, Asociația de locatari existentă la acea dată s-a transformat în Asociația de proprietari. Astfel, toți proprietarii de apartamente din blocul respectiv și-au dat acordul prin semnarea unui tabel, inclusiv autorul pârâtei, iar aceasta a preluat bunul moștenit împreună cu obligațiile asumate de tatăl său, membru al asociației, neputând renunța în mod unilateral, în prezent, la a face parte din asociație.
Deși pârâta susține că deține contracte separate pentru furnizorii de utilități, aceasta beneficiază totuși de iluminat pe casa scării, de prestațiile femeii de serviciu care asigură serviciile de curățenie pe casa scării și ale gospodarului, în exteriorul blocului, fiind obligată astfel că plătească lunar atât cheltuielile comune cât și cele pe cotă parte indiviză.
Se mai arată că, în perioada în care apartamentul nu a fost locuit, pârâta a fost obligată la plata doar a cotei indivize pe proprietate, iar din iunie 2013, de când locuiește efectiv, este obligată să plătească și celelalte cheltuieli, apreciind că aceasta le recunoaște implicit atât timp cât nu contestă în termenul legal valorile înscrise în listele întocmite de asociație, ba mai mult, achită suma de 100 lei în luna iulie 2013, după care se răzgândește și refuză în mod sistematic să mai achite vreo sumă de bani, afișând un comportament ce sfidează pe ceilalți 19 proprietari din scara respectivă.
Cu privire la susținerile pârâtei că nu a semnat acordul de asociere și ulterior nu a făcut o cerere în acest sens, invocă prevederile Legii nr. 230/2007 și N.M. nr. 1588/2008, capitolul 11, art. 4, care stipulează că asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unul din numărul proprietarilor din cadrul condominiului respectiv, astfel proprietatea acesteia care beneficiază de serviciile asociației este cuprinsă în asociație, alături de ceilalți proprietari din condominiu, solicitând respingerea susținerilor pârâtei, ca nefondate.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar încheierea de autentificare nr.3635/27.07.1999 (fila 48, 49) și cererile de asociere ale vechiului proprietar al imobilului situat în mun. B., ., . modalitatea în care este stabilit numărul de persoane care apar în listele de cheltuieli (filele 47 - 50).
La data de 14.05.2015, pârâta a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii, reiterând aceleași motive ca cele din întâmpinare.
Totodată, pârâta a solicitat stabilirea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea plângerii și acordarea de daune morale compensatorii pentru atingeri aduse imaginii, demnității și vieții sale private, instanța recalificând această cerere ca fiind o cerere reconvențională.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta C. G., în calitate de succesoare a defunctului A. V. (în lipsa unui certificat de moștenitor se reține această calitate ca urmare a acceptării tacite a moștenirii din care face parte și imobilul în litigiu), a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun.B., ..6, ., jud.B., imobil cu privire la care, autorul pârâtei a acceptat înscrierea în asociația de proprietari nr.8 B., aspect ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv tabelul cu semnăturile proprietarilor în vederea asocierii (fila 50).
Astfel, aceasta a dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului moștenit și obligația scriptae in rem asumată de autorul său față de asociația de proprietari, respectiv de a contribui la cheltuielile de întreținere gestionate de reclamantă, neavând nicio relevanță juridică faptul că pârâta nu și-a exprimat acordul în vederea înscrierii sale în asociație, întrucât acest demers al său nu era necesar. Deși pârâta nu are nici un raport juridic personal cu reclamanta întrucât nu a consimțit în mod direct la înființarea asociației, aceasta este obligată să recunoască și să respecte obligațiile asumate de autorul său prin consimțământul dat în vederea înființării Asociației de proprietari nr.8, respectiv de a contribui la plata cheltuielilor comune legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și la cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate în mod individual către proprietățile individuale.
Instanța apreciază că Asociația de proprietari nr.8 B. a fost înființată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la dosar fiind depuse înscrisuri care atestă transformarea fostei asociații de locatari nr.8 în asociația de proprietari nr.8 (filele 48-50) și constată că dispozițiile art.7 din Legea nr.230/2007 conform cărora, înscrierea ulterioară în asociația de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenți la adunarea generală de constituire se face la cererea scrisă a acestora, fără alte formalități, nu sunt aplicabile pârâtei, întrucât acestea vizează exclusiv situația în care asociația a fost constituită prin acordul a jumătate plus unu din numărul proprietarilor, iar ulterior, și proprietarii care nu și-au manifestat inițial acordul doresc înscrierea în asociație, nu și atunci când imobilul cu privire la care proprietarul inițial a consimțit asocierea a fost dobândit ulterior de o altă persoană care, odată cu acesta a dobândit și drepturile și obligațiile asumate anterior de proprietarul inițial.
Cu privire la susținerile pârâtei privind inexistența unui raport contractual cu reclamanta, datorită neaderării sale la asociația înființată anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului moștenit, instanța apreciază că sunt neîntemeiate, față de considerentele expuse anterior și mai mult, apreciază că, întrucât potrivit art.5 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri, se constată faptul că, chiar și în lipsa acordului unor proprietari, asociația poate lua ființă în mod legal, iar ulterior, în temeiul art.46 din același act normativ, toți proprietarii, inclusiv și cei care nu au consimțit la înființarea acesteia, vor fi obligați să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari. Se observă astfel că, intenția legiuitorului a fost ca, toți proprietarii de imobile din condominiu să participe la plata cheltuielilor efectuate cu întreținerea spațiilor comune asupra cărora fiecare deține un drept de coproprietate forțată și, nicidecum nu s-a dorit a se lăsa la latitudinea fiecărui proprietar din condominiu participarea la cheltuielile de întreținere ale spațiilor comune.
De asemenea, instanța constată că legiuitorul a făcut distincție între proprietarii membri ai asociației de proprietari și ceilalți proprietari (pentru care nu este necesar să fie membri pentru a li se aplica textul legal), reglementând, de exemplu, prin art.9 din Legea nr.230/2007, dreptul doar a proprietarilor membri de a participa, cu drept de vot, la adunarea generală a proprietarilor, să își înscrie candidatura, să candideze, să aleagă și să fie aleși în structura organizatorică a asociației de proprietari, față de dispozițiile art.46 alin.1 care fac referire la toți proprietarii, nemaifiind circumstanțiați de calitatea acestora de membri ai asociației de proprietari, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita lunar cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației.
Față de dispozițiile legale amintite, instanța apreciază că pârâtei îi revine obligația legală de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile comune, indiferent dacă aceasta a recurs sau nu, ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului la înscrierea ulterioară în asociație, întrucât a dobândit odată cu dreptul de proprietate asupra acestuia și obligația asumată anterior de autorul său, obligație care, i s-ar fi opus oricum în temeiul dispozițiilor art.46 din Legea nr.230/2007.
Astfel, instanța va reține că pârâta este membră a ASOCIAȚIEI DE P. NR. 8 B., reclamanta din prezenta cauză, așa cum rezultă din cuprinsul listelor de cheltuieli lunare ale Asociației (filele 5 - 23 dosar) și, în această calitate, figurează cu un debit restant față de reclamantă reprezentând cheltuielile comune aferente perioadei iulie 2013 - decembrie 2014.
Cu privire la numărul de persoane în funcție de care au fost calculate cheltuielile comune, instanța constată că acesta a fost stabilit în mod arbitrar de către reprezentanții asociației, fapt care, deși se datorează cultei exclusive a pârâtei care nu a dorit să indice numărul real de persoane care locuiesc în imobil, nu poate fi tolerat în lipsa unor justificări rezonabile din partea reclamantei. Astfel, instanța constată că, deși reclamanta a precizat că numărul de persoane în funcție de care au fost calculate cheltuielile comune a fost stabilit în urma sesizărilor primite din partea proprietarilor referitor la faptul că în imobil locuiesc persoane fără să fie trecute la cheltuielile comune, aceasta nu a depus la dosar nicio probă în acest sens, fapt ce va determina calcularea cheltuielilor comune doar raportat la o singură persoană, având în vedere că pârâta nu a contestat că locuiește în respectiv imobil.
Verificând listele de cheltuieli întocmite pentru perioada iulie 2013-decembrie 2014, raportat doar la o singură persoană cheltuielile aferente imobilului situat în mun.B., ..6, ., jud.B., instanța a constatat că, contravaloarea cheltuielilor comune aferente acestei perioade sunt în cuantum de 163,25 lei.
În drept, în ceea ce privește debitul principal reprezentând cota de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari, instanța arată că potrivit art.46 rap. la art.47 Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, obligația de a plăti lunar cotele de contribuție din cheltuielile asociației de proprietari, potrivit listelor de cheltuieli afișate, revine tuturor proprietarilor de apartamente care fac parte din respectiva asociație. Termenul de plată al acestora este, potrivit art.49 alin.2 Legea nr.230/2007 și art.25 alin.1 Hotărârea de Guvern nr.1588/19.12.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării respectivelor liste, data limită de plată stabilită urmând a fi înscrisă în lista de plată respectivă, așa cum rezultă din listele de cheltuieli aferente perioadei iunie 2013-decembrie 2014 în termenele stabilite, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, pentru fiecare listă în parte, creanța în integralitatea ei fiind ajunsă la scadență.
Astfel, pârâta – debitoare C. G. avea obligația de a achita debitul principal în cuantum de 163,25 lei, în termenele stabilite, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, pentru fiecare listă în parte, creanța în integralitatea ei fiind ajunsă la scadență.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța arată faptul că, potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 Legea nr.230/2007 rap. la art.25 din H.G. nr.1588/19.12.2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Aceste penalități se stabilesc și se aprobă de comitetul executiv al asociației, nu pot fi mai mari de 0,2% pe zi de întârziere și nu pot depăși debitul principal la care se aplică. În plus, penalitățile se pot percepe numai după trecerea unei perioade de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plata debitului principal.
În cazul de față, penalitățile de întârziere datorate sunt în cuantum de 0,1% pe zi și se aplică debitului principal aferent perioadei iunie 2013-decembrie 2014 în cuantum de 163,25 lei, având în vedere că a fost depășită scadența acestuia.
Constatând existența obligației pârâtei de a achita reclamantei debitul principal, precum și pe cel accesoriu, acestea fiind scadente instanța, în temeiul art.46, art.47 și art.49 Legea nr.230/2007, precum și a art.25/H.G. nr.1588/19.12.2007, apreciind cererea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, o va admite și va obliga pârâta la plata sumei de 163,25 lei reprezentând contravaloarea cotelor comune din perioada iunie 2013-decembrie 2014 și penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pe zi, de la data scadenței debitului principal până la 31.12.2014.
Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 209 alin. 4 Cod procedură civilă (conform cărora cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii, odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată), va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PRORIETARI NR.8 B., cod fiscal_, cod IBAN CEC BANK SA BT.50 46, CECE Bt.0134 RON_, Nr. RC 3635/99, cu sediul în mun. B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta C. G., CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 9, scara A, etaj 3, ., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 163,25 lei reprezentând contravaloarea cotelor comune din perioada iunie 2013-decembrie 2014 și penalități de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,1% pe zi, de la data scadenței debitului principal până la 31.12.2014.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, ca fiind tardiv formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 25.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
P. A. – M. Terțis G.
Redact. + tehnoredact. Jud. P.A.M.
Tehnored. T.G.
Ex. 4 - 30.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6647/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 6656/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
