Obligaţie de a face. Sentința nr. 8214/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8214/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 8214/2015
Dosar nr._ Obiect: Acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22 SEPTEMBRIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. M.
GREFIER - VATAMANUȚĂ M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8214
La ordine judecarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta J. L., în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. BUCUREȘTI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței s-au depus la dosar din partea reclamantei concluzii scrise.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07 septembrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
J U D E C A T A,
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 30 ianuarie 2015 sub nr._ reclamanta J. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română S.A. să se constate încălcarea art. 5 din Contractul de credit nr._/2008 începând cu a 3-a lună din contract adică începând cu data de 26.07.2008 în sensul nerespectării calculului dobânzii în funcție de art. 5 teza ultimă raportat la art. 2.10.b din Condițiile Generale – Anexă respectiv dobânda de referință Robor + 2,95 %, obligarea pârâtei să calculeze dobânda prin raportare la indicele de referință Robor la 3 luni + 2,95 %, constatarea ca abuzive a clauzelor prev. de art. 9 lit. c din același contract prin care se stabilește un comision de administrare de 0,05 % din valoarea creditului și de art. 9 lit. f) prin care se stabilește un comision de risc reprezentând 0,17 % din valoarea inițială a creditului și în consecință eliminarea acestora, de asemenea obligarea B.C.R. la restituirea sumei totale de 1942,08 lei încasată cu titlu de comision de administrare cuprins în art. 9 lit. c din contract întrucât această clauză cuprinde de fapt o dobândă mascată, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6607,44 lei încasată cu titlu de comision de risc potrivit art. 9 lit. f din contract, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare din care să fie eliminate cele două clauze abuzive și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că a încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr._ din 26.03.2008 pentru suma de_ lei dobânda curentă negociată fiind de 9,9 % pe an, că a achitat acest credit în mod constant din 2008 și până în prezent când a constatat modul total nelegal în care sunt încasate sumele depuse în cont – hotărându-se să supună controlului judecătoresc prezenta convenție pentru a fi înlăturate clauzele abuzive care reprezintă în fapt dobânzi mascate care au dus practic la o dublare a creditului.
Mai arată că au fost stabilite comisioane de administrare și de risc în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor bunei credințe creând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind abuzive din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, că acest contract încheiat a fost unul preformulat, clauzele fiind stabilite unilateral fără negociere prin raportare la disp. Legii nr. 193/2000, ale O.U.G. nr. 50/2010 dar și la Directiva 93/13/C.E.E.
Menționează reclamanta că în ceea ce privește comisionul de risc este abuziv și pentru că majorează costul creditului peste valoarea negociată, el fiind deja plătit pentru aceiași prestație pentru care se plătește deja dobânda și că este de remarcat că dobânda exagerată acoperă nu doar cheltuielile de creditare dar și un profit cămătăresc ținând cont că la finalul perioadei de creditare acesta are o valoare egală cu valoarea creditului inițial.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. O.G. nr. 50/2010 și ale Legii nr. 193/2000 actualizată iar în temeiul art. 223 alin. 3 C.pr.civ., a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri (f.8-16 ds.), probă încuviințată și expertiză financiară, probă asupra căreia nu a mai insistat.
Cât privește timbrajul solicită ca instanța să de a eficiență disp. art. 29 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 (scutirea de la plata taxei judiciare de timbru).
În procedura de regularizare pârâta Banca Comercială Română S.A. în termen legal a depus întâmpinare și cerere reconvențională (f. 22-39 ds.) la care a atașat înscrisuri (.40 – 118 ds.) prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Invocă pârâta excepția prescrierii dreptului material la acțiune, susținând că în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale nulitatea ce intervine este relativă iar perioada în care poate fi introdusă o astfel de acțiune este de 3 ani conform art. 3 alin. 1 din D. 167/1958.
Ori, în prezenta cauză contractul de credit a fost perfectat la data de 26.03.2008 iar data limită pentru invocarea nulității unor clauze era la 26.03.2011 iar în ceea ce privește restituirea prestațiilor conform art. 12 din Decr. 167/1957 „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Totodată pârâta invocă excepția inadmisibilității capetelor de cerere vizând restituirea sumelor percepute potrivit contractului de credit apreciind că sancțiunile dispuse în temeiul Legii nr. 193/2000 operează pentru viitor potrivit art. 6 din aceeași lege „clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate de lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare cu acordul consumatorului numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua” și că în conformitate cu disp. art. 7 din Legea nr. 193/2000 „ în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului putând solicita după caz și daune interese”.
Mai arată pârâta că potrivit teoriei generale a obligațiilor contractuale anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive și că în situația în care banca ar fi obligată la restituirea sumelor deja achitate s-ar crea o situație inechitabilă caracterizată juridic prin îmbogățirea fără justă cauză a clienților.
Pe fondul cauzei privitor la dobânda aplicabilă contractelor de credit precizează că în contract se precizează expres formula de calcul a dobânzii și anume: dobânda curentă este formată din dobânda de referință administrată care se afișează la sediile B.C.R. la care se adaugă o marjă procentuală iar dobânda de referință variabilă a băncii se stabilește în funcție de costul resurselor de creditare ale băncii care se stabilesc și au la bază reglementări ale B.N.R. fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul și că dobânda de referință variabilă a băncii nu este același lucru cu indicele de referință Euribor/Robor/Libor.
Menționează că totdeauna dobânda de referință a băncii este mai mare decât indicele de referință Euribor/Robor/Libor și că în practica bancară atunci când dobânda variabilă se stabilește în funcție de dobânda de referință a băncii marja este semnificativ mai mică față de situația în care dobânda variabilă se stabilește în funcție doar de indicele de referință Euribor/Robor/Libor când este cu mult mai mare.
Susține pârâta că, banca a procedat la denunțarea actului adițional de aliniere a contractului la prevederile O.U.G. nr. 50/2010 acest act nefiind incident în speță și că intenția reclamantei este modificarea prețului contractului iar admiterea acțiunii ar însemna modificarea prețului creditului, soluție care ar contraveni principiilor fundamentale de drept reglementate de art. 969 și 973 cod civil respectiv principiul autonomiei de voință, principiul forței obligatorii, principiul irevocabilității contractelor și principiul relativității efectelor contractului.
Mai susține pârâta că din perspectiva Legii nr. 193/2000 clauzele contractuale ce fac obiectul dosarului nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv pentru că acestea privesc prețul contractului, sunt clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Astfel, dobânda și comisioanele reprezintă contraprestația datorată băncii pentru punerea la dispoziție a unor sume de bani pentru o perioadă îndelungată de timp iar împrumutata a avut posibilitatea de înțelege consecințele economice potențiale care rezultă din includerea în contract a obligației de plată a dobânzii și comisioanelor fiind întrunite exigențele statuate în jurisprudența C.J.U.E.
Cât privește comisionul de administrarea contului de credit arată pârâta că acesta cuprinde costuri cu operațiunile bancare privind întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului și informare permanentă a clientului iar comisionul de risc este contraprestația datorată de împrumutat pentru serviciul de administrare a riscurilor aferente creditului și susține că dacă prin ipoteză clauzele contractuale supuse analizei ar putea face obiectul controlului caracterului abuziv nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru calificarea acestora ca fiind abuzive întrucât acestea au fost negociate, nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților și că din moment ce banca își execută obligația de a pune la dispoziție suma împrumutată singurul risc contractual rămas este cel al neexecutării obligațiilor de către consumator.
Pe calea cererii reconvenționale pârâtul solicită să se dispună continuarea derulării contractului de credit prin aplicarea pe viitor a unui comision de administrare de 50 lei/lună cu obligarea reclamantului în temeiul disp. art. 451 și 453 Noul C.pr.civ. la suportarea cheltuielilor de judecată, subliniind că în prezenta cauză relația contractuală nu poate continua între creditor și debitor fără comisioane și că urmărește reechilibrarea drepturilor și obligațiilor contractuale ale părților în conformitate cu un algoritm deplin transparent conform legislației în vigoare la data formulării cererii reconvenționale.
Temeiurile procedurale ale formulării cererii sunt disp. art. 209, art. 22 alin. 5, 6 și 7 din Noul Cod proc.civ., temeiul de drept fiind disp. art. 4 alin. 5 din Legea nr. 193/2000 care impune judecătorului cauzei „să țină seama de toate circumstanțele cauzei”.
Precizează pârâta că cererea reconvențională poate fi văzută ca și o ofertă rezonabilă făcută cocontractantului, în beneficiul exclusiv al acestuia, în virtutea principiului solidarismului contractual, în exercitarea dreptului de creditare și în contextul unei economii de piață bazată pe libera inițiativă și de a soluționa litigiul pe cale amiabilă.
În dovedirea susținerilor a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantei, probe încuviințate și administrate.
În termen legal reclamanta a înțeles să completeze acțiunea în sensul că solicită a se constata drept abuzivă și clauza prev. de art. 2.10 a din Condițiile Generale de Creditare – anexă la contractul de credit bancar nr._/2008 întrucât aceasta dă dreptul băncii de a modifica unilateral și discreționar dobânda fără consimțământul clientului.
Cât privește întâmpinarea formulată a depus răspuns (f.122-124 ds) și întâmpinare la cererea reconvențională.
Solicită respingerea excepțiilor procesuale invocate, respectiv: a prescripției dreptului material la acțiune și a excepției prescripției privind restituirea sumelor încasate excedentar întrucât modificarea unilaterală a ratei dobânzii reprezintă o clauză abuzivă ce creează un dezechilibru semnificativ care poate fi invocată oricând și care sub aspect procesual este imprescriptibilă extinctiv fiind incidentă nulitatea absolută a acestor clauze care ocrotesc un interes general, iar dreptul de a solicita restituirea acestor sume este de asemenea imprescriptibil (I.C.C.J – Decizia civilă nr. 992/2014).
Cât privește comisioanele solicită a fi anulate pentru că ascund o dobândă mascată care majorează nejustificat costul creditului, caracterul abuziv fiind dat de încălcarea art. 4 din Legea nr. 193/2000 aceste clauze nefiind negociate individual,, fiind contrare bunei credințe și creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului iar restituirea sumelor reprezintă o consecință firească.
Referitor la cererea reconvențională, solicită respingerea ca nefondată pentru aceleași argumente, neexistând justificare pentru perceperea acestui comision fiind încălcat art. 4 din Legea nr. 193/2000 iar aprecierea făcută că ar fi ofertă rezonabilă evidențiază că negocierile se fac înaintea încheierii convenției și în cadrul unui litigiu deschis de consumator.
În conformitate cu disp. art. 248 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, respectiv: excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității capetelor de cerere ce vizează restituirea sumelor percepute, potrivit contractului de credit încheiat între părți pe care le va respinge pentru motivele ce urmează.
Astfel, în cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul disp. Legii nr. 193/2000 sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută care poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție și este imprescriptibilă extinctiv.
Pe cale de consecință pentru aceleași rațiuni restituirea prestațiilor/sumelor încasate în temeiul unor clauze abuzive este un drept care nu este prescris și poate fi admisibil raportat și la disp. art. 7 din Decret nr. 167/1958 potrivit căruia „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune” deci din momentul în care instanța constată caracterul abuziv.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
La data de 26.03.2008 între reclamanta J. L. în calitate de împrumutat și pârâta B.C.R. S.A. a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ (f.8-16 ds.) prin care banca a pus la dispoziția împrumutatului suma de 46.250 lei pentru o perioadă de 120 luni, cu o dobândă anuală efectivă la data semnării contractului de 14,65 % pe an.
Pentru acest contract s-a emis un grafic de rambursare prin care s-a stabilit suma totală lunară rambursabilă respectiv: rata credit, dobândă, comision de administrare lunar și comision de urmărire riscuri.
Procedând la verificarea condițiilor în care a fost încheiat contractul de credit bancar nr._ din 26.03.2008 instanța constată că acesta intră sub incidența Legii nr. 193/2000 întrucât împrumutatul J. L. are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit clauzei înserate la art. 5 din contractul încheiat părțile au stabilit la data încheierii contractului că dobânda curentă este de 9,9 % pe an și este fixă în primele 3 luni începând cu data primei trageri cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8 iar după această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință administrată care se afișează la sediile B.C.R. la care se adaugă 2,95 %.
Condițiile Generale de Creditare care fac parte integrantă din contractul încheiat atestă existența a două produse de creditare cu dobândă variabilă respectiv unul prev. la pct. 2.10.a – în sensul că pe parcursul derulării creditului banca poate modifica dobânda fără consimțământul împrumutatului în funcție de costul resurselor de creditare iar unul prev. la pct. 2.10.b - pentru creditele cu dobândă variabilă stabilită în funcție de un indice de referință Libor/Euribor nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia.
Astfel, părțile au stabilit concret modalitatea în care împrumutatul se va informa supra obligațiilor ce decurg din contractul de împrumut, potrivit căreia noul procent al dobânzii de referință administrată va fi cea care se afișează la sediile B.C.R. la care se adaugă 2,95 %.
Având în vedere că în contractul supus analizei textul clauzelor referitoare la dobândă este clar iar informarea consumatorului este efectivă, instanța constată că este valabilă clauza de modificare a dobânzii în condițiile în care părțile au convenit o dobândă variabilă.
Prin perfectarea unui contract cu dobândă în raport de dobânda de referință variabilă a B.C.R. 9,9 % la care s-a adăugat marja de 2,95 % puncte procentuale reclamanta și-a asumat riscul majorării dobânzii inițiale în funcție de costul resurselor de creditare ale băncii semnând convenția de credit și Condițiile Generale fără a rezulta că acordul acesteia a vizat o dobândă de referință Robor + 2,95 % așa cum susține.
Pe de altă parte, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi caracterul adecvat al prețului sau remunerației.
Instanța constată că în cauză nu ne aflăm în prezența unor dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului care să rezulte dintr-o contradicție existentă între manifestarea de voință și voința internă a părților.
Prin urmare prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale unele prin altele se constată că în cauză contractul de credit încheiat între părți a privit dobânda variabilă stabilită în funcție de dobânda de referință B.C.R. nefiind vorba despre o clauză îndoielnică în sensul art. 983 Cod civil.
Prin clauza înserată la art. 9 lit. c din contractul de credit încheiat s-a prevăzut că pentru creditul pus la dispoziție banca percepe un comision de administrare de 23,12 RON lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat iar la pct. 9 lit. f s-a prevăzut că banca percepe și un comision de urmărire riscuri în cuantum de 78,68 RON lunar reprezentând un procent de 0,17 % din valoarea creditului.
Potrivit disp. art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 4 din aceeași lege „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Cât privește prima condiție potrivit disp. legale o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți.
Instanța reține că nici una din prevederile contractuale privind stabilirea comisionului de risc și de administrare ce vor fi finalizate nu au fost negociate direct cu consumatorul în sensul dispozițiilor legale menționate având în vedere că acest contract este standard preformulat.
Ori, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Raportat la dispozițiile legale incidente în cauză instanța constată că în momentul în care a fost încheiat acest contract reclamantul consumator a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca fără ca aceasta să poată modifica ori, înlătura vreuna din aceste clauze.
Deși banca pretinde că reclamanta a avut cunoștință de clauzele contractuale la care a achiesat de bună voie instanța reține că pârâta în calitate de comerciant nu a făcut nici o dovadă a negocierii comisionului de urmărire riscuri și administrare la data încheierii contractului în condițiile în care sarcina probei revenea pârâtei conform art. 4 alin. 3 din legea nr. 193/2000.
În lipsa dovezii negocierii acestor clauze instanța consideră ca nefiind îndeplinită condiția „lipsei de negociere” prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la cuantumul comisionului de administrare perceput de bancă lunar de 23,12 RON instanța constată că acesta este calculat prin raportare la valoarea inițială a creditului acordat reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului acordat.
Aceeași situație există și pentru comisionul de urmărire riscuri perceput de bancă în cuantum de 78,62 RON lunar care reprezintă un procent de 0,17 % din valoarea totală a creditului.
După cum se poate observa prin stabilirea unor astfel de clauze banca a mărit artificial costului creditului, disimulând de fapt un procent consistent de dobândă și a creat în detrimentul reclamantei un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
Instanța reține că prin aceste clauze pârâta a urmărit să pună în sarcina reclamantei toate riscurile contractuale posibile și viitoare deci incerte, fără posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu în cazul în care riscurile respective nu s-ar produce până la scadență în această situație regăsindu-se și reclamanta care și-a achitat lunar obligațiile.
Astfel, se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei care generează un dezechilibru semnificativ între părți.
Instanța apreciază că aceste comisioane nu fac parte nici din prețul și nici din obiectul principal al contractului după cum susține pârâta deoarece prețul contractului este prev. la art. 1 din contract. Având în vedere că s-a constatat întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanța va constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale prev. de art. 9 lit. c și f referitoare la comisionul de administrare și respectiv comisionul de urmărire riscuri și ca o consecință dispune eliminarea acestora din contract.
Urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor sus arătate instanța va dispune obligarea pârâtei B.C.R. S.A. să restituie către reclamantă sumele încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum total de 1942,08 lei și suma de 6607,44 lei cu titlu de comision de urmărire riscuri aferente perioadei de derulare a contractului reținând caracterul retroactiv al efectelor nulității, plata devenind nejustificată.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte acțiunea precizată și va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă și întemeiată pe disp. art. 209 și art. 22 alin. 5, 6 și 7 din Noul C.pr.civ. prin care solicită să se dispună continuarea derulării contractului de credit bancar prin aplicarea unui comision de administrare de 50 lei/lunar, instanța apreciază că în baza clauzelor rămase în contract acesta poate continua să se deruleze între părți, situație în care, va respinge, ca neîntemeiată cererea reconvențională.
În condițiile în care instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale ce prevede perceperea comisionului de administrare oferta pârâtei făcută pe calea cererii reconvenționale la acest moment nu poate fi o ofertă rezonabilă și confirmă caracterul nenegociat al acestei clauze.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Respinge excepția inadmisibilității capetelor de cerere ce vizează restituirea sumelor percepute potrivit contractului de credit.
Admite în parte acțiunea precizată având ca obiect - acțiune în constatare formulată de reclamanta J. L., domiciliată în municipiul B., .. 7, ., . și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură civilă la C.. Av. S. I., cu sediul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, Sector 3, .. 5.
Constată caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 9 lit. c din contractul de credit bancar nr._ din 26.03.2008 referitoare la comisionul de administrare și al clauzei inserate la art. 9 lit. f din același contract bancar referitoare la comision de urmărire riscuri și dispune eliminarea acestor clauze.
Obligă pârâta să restituie către reclamantă suma de 1942,08 lei reprezentând comision de administrare și suma de 6607,44 lei cu titlu de comision urmărire riscuri.
Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Cu drept apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică, din 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. V. M.
Red./I.M.
Tehnored./V.M.
Ex. 4/10.12.2015.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8222/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5323/2015.... → |
|---|
