Plângere contravenţională. Sentința nr. 5323/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5323/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 5323/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5323
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.05.2015, respectiv la data de 25.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014, sub numărul_, petentul M. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 13.10.2014
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în sarcina sa, s-a reținut faptul că, în ziua de 13.10.2014, ora 08:04, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe Bulevardul M.E. din B., către Bulevardul G.E., nu a respectat semnalele polițistului rutier care dirija circulația în intersecția cu . aceea că a blocat sensul său de circulație și nu a pus în mișcare autoturismul.
A precizat petentul că, la plecarea de pe loc i s-a oprit motorul autoturismului, acesta fiind motivul pentru care a întârziat punerea acestuia în mișcare, timp în care polițistul s-a întors cu fața către autoturismul său și i-a făcut semn să tragă pe dreapta. Totodată, petentul a susținut că, în spatele său nu mai erau alte autoturisme, cărora le-ar fi putut bloca circulația.
A mai menționat petentul că, în cauză fapta a fost săvârșită fără vinovăție, având în vedere faptul că i s-a oprit motorul mașinii la pornirea de pe loc.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118, alin. 1 din OUG 195/2002.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal contestat . 5) și dovada cu drept de circulație (fila 6). Totodată a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul D. S. N..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 17.12.2014 intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 13.10.2014, în jurul orelor 08:04, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și acționa conform planificării la intersecția străzii M. Gorki, cu Bulevardul M.E., din municipiul B.. Cu această ocazie, agentul constatator a observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a blocat circulația autoturismelor care se deplasau dinspre . faptul că nu s-a pus în mișcare la semnalele polițistului rutier, întrucât purta o discuție cu o persoană de sex feminin care se afla în dreptul unui autoturism taxi în care dorea să urce.
În drept, au fost invocate prevederile art. 88, alin. 2, 3 din HG 1391/2006 și ale art. 100, alin. 3, lit. f din OUG 195/2002.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: originalul procesului verbal de contravenție (fila 20), raportul agentului constatator (filele 18-19) și fișa de evidență auto a petentului (fila 21). Totodată a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul P. D. G..
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 14.01.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorul D. S. N..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 13.10.2014, s-a reținut că, la data de 13.10.2014, ora 08:04, petentul a condus autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul M. E., dinspre IPJ B., către bulevardul G. E., iar la intersecția cu . a respectat semnalele polițistului rutier, care dirija circulația, prin aceea că, a blocat sensul de circulație mai sus menționat și nu a pus în mișcare autoturismul. Acesta se afla singur în autoturism (fila 20).
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 88, alin. 2 și 3 din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100, alin. 3, lit. f din O.U.G. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea „nu este real ce s-a consemnat în procesul verbal”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 13.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 88, alin. 2 și 3 din HG 1391/2006 și ale art. 100, alin. 3, lit. f din O.U.G. 195/2002.
Astfel, potrivit art. 88, alin. 2 și 3 din HG 1391/2006: „ (...) (2) Polițistul care dirijează circulația poate efectua semnal cu brațul ca vehiculul să avanseze, să depășească, să treacă prin fața ori prin spatele său, să îl ocolească prin partea sa stângă sau dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori să se oprească; (3) La efectuarea comenzilor prevăzute la alin. (1) și (2), polițistul poate folosi și fluierul”, iar conform art. 100, alin. 3, lit. f din O.U.G. 195/2002: „ (...) (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...)f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martorul D. S. N..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 20 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la filele 18-19 din dosar, reiese că, la data de 13.10.2014, ora 08:04, petentul a condus autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, pe bulevardul M. E., dinspre IPJ B., către bulevardul G. E., iar la intersecția cu . a respectat semnalele polițistului rutier, care dirija circulația, prin aceea că, nu a pus în mișcare autoturismul.
Mai mult decât atât, reține instanța că, prin plângerea formulată, petentul nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, ci a recunoscut faptul că nu a plecat imediat de pe loc la semnalele polițistului rutier, precizând doar că, a întârziat punerea în mișcare a autoturismului, motivat de faptul că i s-a oprit motorul autoturismului. În sprijinul celor susținute de către petent, instanța reține și declarația martorului D. S. N. audiat nemijlocit în fața instanței. Astfel, din declarația martorului D. S. N. (fila 39), rezultă că într-adevăr petentului i se oprise motorul, astfel că nu a reușit să plece de pe loc imediat, la semnalele agentului de poliție. Totodată, mai reține instanța că atât martorul, cât și petentul au arătat că, în spatele mașinii acestuia nu mai erau alte mașini cărora le-ar fi putut bloca circulația.
Pentru ca circumstanța de care face vorbire petentul, anume oprirea motorului autoturismului, să ducă la înlăturarea caracterului contravențional al faptei, trebuie ca aceasta să se încadreze într-una din cauzele enumerate limitativ în art. 11 din OG nr. 2/2001.
Caracterul contravențional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept contravenție, lipsindu-i una din trăsăturile esențiale ce o caracterizează (vinovăția, prevederea și sancționarea ca atare într-un act normativ, sau pericolul social). Caracterul contravențional este o însușire sintetică care exprimă specificul acestor categorii de fapte ilicite în raport cu alte fapte antisociale. Deci fără acest caracter contravențional o faptă concretă nu poate fi calificată drept contravenție, iar fără contravenție nu poate exista nici răspundere contravențională. În Codul penal sunt prevăzute o . cauze care înlătură caracterul penal al faptei si implicit răspunderea penală a făptuitorului.
În art. 11 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în România se prevăd expres o . cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei: în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității dacă are legătură cu fapta săvârșită, iar în alineatul următor se prevede că, minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde contravențional. Aceste cauze se constată numai de către instanța de judecată.
Referitor la cazul fortuit, instanța reține că este vorba de acea situație în care o persoană săvârșește o contravenție datorită unei întâmplări sau unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută sau înlăturată. Această cauză constă deci, în intervenția unui eveniment sau a unei întâmplări imprevizibile care determină producerea rezultatului socialmente periculos. Cazul fortuit se referă la situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput și nici nu a urmărit ca el să se producă, rezultat ce se datorează unei energii a cărei intervenție nu putea fi prevăzută. Caracterul contravențional al faptei respective este înlăturat tocmai pentru că persoana a fost în imposibilitatea să prevadă intervenția forței exterioare a acelei împrejurări, care s-a suprapus peste activitatea sa și a rezultatului ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune că a lipsit factorul intelectiv. Pe de altă parte, fapta nu poate fi considerată contravenție - dacă întâmplarea nu poate fi înlăturată - ceea ce înseamnă că deși există factorul intelectiv, lipsește cel volitiv. Lipsind unul din acești factori ai vinovăției se înlătură caracterul ilicit al faptei. Prin urmare, pentru existenta cazului fortuit este necesar să fie îndeplinite urmatoarele condiții: rezultatul acțiunii sau inacțiunii ilicite a contravenientului să fie consecința unei împrejurări străine de conștiința și voința acestuia; împrejurarea care a determinat săvârșirea contravenției să fie de așa natură încât apariția ei să nu poată fi prevăzută; fapta contravențională să fie comisă ca urmare a unei întâmplări ce nu putea fi prevăzută, iar imposibilitatea de prevedere să fie generala și obiectivă.
Instanța apreciază că oprirea motorului autoturismului, fapt ce a dus la întârzierea plecării de pe loc, poate fi asimilată cazului fortuit pentru a duce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei.
Pentru a decide astfel, instanta a avut în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 31 Cod penal „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută”, aceasta definiție aplicându-se și în materie contravențională, în lipsa unor dispoziții speciale.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, din declarația martorului audiat în cauză reieșind cele susținute de către petent, instanța nu-și poate forma convingerea săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa, și, considerând că nu se mai impune examinarea proporționalității sancțiunii aplicate, instanța urmează a anula procesul-verbal de contravenție ., nr._, din data de 13.10.2014, întocmit de intimat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 13.10.2014, întocmit de intimat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. M., cu domicilul în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M.E., nr. 57, județul B..
Anulează procesul verbal ., nr._, încheiat la data de 13.10.2014, întocmit de intimat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./08.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8214/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5400/2015. Judecătoria... → |
|---|
