Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5136/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5136/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5136/2015
Dosar nr._ Cerere de valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din 20 mai 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – C. D.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 5136
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . B., prin reprezentant în contradictoriu cu pârâta P. P., având ca obiect cerere de valoarea redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1028 alin. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) Noul Cod procedură civilă.
Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1026 și 1029 Noul Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că pârâta nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.
În temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 06.03.2015 sub nr._, reclamanta . B., prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art.1026-1033 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtei P. P. la plata sumei de 2213,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor apă-canal prestate și neachitate în perioada 01.11.2012 – 28.02.2015, a sumei de 856,27 lei cu titlu de dobânzi penalizatorii și 300,00 lei cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâta este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Se precizează că, deși pârâta nu a încheiat un contract cu reclamanta, acesta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, se susține că obligația pârâtei de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006 și, în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar, care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârâtă.
Referitor la penalități, se menționează că această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art. 30 alin. 4 din Legea nr.241/2006 și art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, Legii nr. 46/2011.
În dovedire s-au depus copii după fișa abonatului, facturi fiscale, modul de calcul a penalităților, dovada achitării onorariului avocat în sumă de 150,00 lei.
Reclamanta a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.
Pentru acțiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei.
Pârâta P. P. nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art. 35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtei în perioada 01.11._15 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 2213,22 lei, fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 856,27 lei aferente perioadei indicate.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
Pârâta nu a contestat aceste debite, nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare, prin care să invoce apărări cu privire la acestea.
În drept, potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art. 41 alin. 4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Pârâta a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâta are o datorie către reclamantă în suma de 2213,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 01.11._15.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei . și în sarcina pârâtei în sumă de 2213,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă, prestate și neachitate în perioada 01.11._15.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În cazul de față instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.42 alin.10 din legea nr.51/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea serviciilor de apă furnizate în perioada 01.11._15 sunt scadente, penalitățile de întârziere au fost calculate în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare fiind calculate pentru intervalul mai sus indicat și nu depășesc cuantumul debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. P. și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2213,22 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 01.11._15 și a sumei de 856,27 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada aferentă debitului principal.
În temeiul art. 1032 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtului căzut în pretenții, va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei taxă judiciară de timbru și 100 lei onorariu avocat. În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, și onorariile avocațiale.
În speță, reprezintă cheltuieli de judecată și onorariul avocațial în cuantum de 150 lei. În ceea ce privește solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea va face aplicațiunea dispozițiilor 451 C.p.c, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Totodată, practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. c. României, S. c. României, S. și alții c. României, R. c. României). În același sens se statuează și în Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ.
În acest context, având în vedere gradul redus al complexității cauzei, faptul că asistența juridică a constat doar în completarea formularului privind cererile de valoare redusă și scopul urmărit de legiuitor prin instituirea unui proceduri simplificate, acela de a evita cheltuieli suplimentare prin conceperea unor formulare a căror completare nu necesită cunoștințe juridice, instanța va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, de la 150 lei la 100 lei.
Dovada cheltuielilor de judecată fiind făcută în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., instața va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . B., prin reprezentant, cu sediul în mun. B., .. 3, jud. B. în contradictoriu cu pârâta P. P., cu domiciliul în mun. B., ..8, ., jud.B..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2213,22 lei, cu titlu de contravaloare servicii alimentare cu apă pentru perioada 01.11.2012 – 28.02.2015 și la plata sumei de 856,27 lei cu titlu de dobânzi penalizatorii.
Obligă pârâta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Cercetată în Cameră de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat/tehnoredactat/Judec.LL/22.06.2015/4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5229/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5138/2015. Judecătoria... → |
|---|
