Pretenţii. Sentința nr. 9678/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9678/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 9678/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 9678
Ședința publică din data de 23 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. R.-R.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecata cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâții C. M., C. A. și C. R..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 13.03.2015 sub nr._ /2014, pe calea procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, cererea fiind transformată ulterior în acțiune de drept comun, reclamantul O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâții C. M., C. A. și C. R., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții la plata sumei de 1.195,16 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate în dosarul de daună nr. AVA/BT/_/11, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului. Totodată, s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
În fapt, s-a arătat că în data de 25.07.2011, A. S. I. în timp ce conducea autoturismul Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. B., a surprins și accidentat pe minorul C. M. în vârstă de 12 ani, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, rezultând avarierea acestui autoturism, conform anexei 2 nr._/25.08.2011, eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean B. și Rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, dispusă în dosarul nr. 3477/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. Întrucât autoturismul, la data producerii accidentului, era asigurat cu polița de asigurare facultativă nr._, dauna a fost regularizată, achitându-se suma de 1.195,16 lei (din care 961,09 lei cu OP_/25.10.2011 și 234,07 lei, conform istoricului plăți din data de 19.03.2012).
Potrivit art. 2.210 cod civil (art. 22 din Legea nr. 136/1995), în limitele indemnizației plătite, O. V. Insurance Group S.A. se subrogă în toate drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, din momentul efectuării plății.
A mai arătat reclamantul că P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal, iar împotriva soluției procurorului nu s-a formulat plângere. S-a apreciat că întreaga vină a producerii accidentului se datorează comportamentului părții vătămate, care a încălcat prevederile art. 72 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, respectiv ale art. 167 alin. (1) lit. d) din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Totodată, s-a menționat că se poate reține o culpă în sarcina părinților minorului, comportamentul părții vătămate datorându-se în mod indubitabil și lipsei de supraveghere din partea acestora.
În vederea recuperării prejudiciului, au fost transmise două notificări pârâților, pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, fără să se răspundă la aceste adrese.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2.210 și urm. (art. 22 din Legea nr. 136/1995) și art. 1.357 și urm. Cod civil (art. 998-999 și art. 1000 alin. 2 Cod civil din 1864) și dispozițiile Ordinului nr. 359/2013.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în copie: dosarul de daună și adresele de convocare la conciliere, cu dovada de comunicare.
În baza art. 223 alin. (3) Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 139 lei.
Pârâții C. M., C. A. și C. R. nu au formulat întâmpinare, pentru a propune probe și a-și exprima poziția în apărare.
La solicitarea instanței, reclamantul O. V. Insurance Group S.A. a arătat că BCR Asigurări V. Insurance Group S.A. a fuzionat cu O. V. Insurance Group S.A., preluând denumirea acesteia din urmă. În ce privește temeiul de drept, în raport de fiecare pârât, reclamantul a invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil din 1864, față de pârâtul minor C. M., și art. 1000 alin. (2) Cod civil din 1864, față de pârâții C. A. și C. R., care vor fi ținuți a răspunde în solidar cu autorul minor al faptei.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, pentru reclamant. Proba cu interogatoriul pârâților C. A. și C. R., încuviințată din oficiu, nu a putut fi administrată, deoarece pârâții nu s-au prezentat la termenul fixat.
Analizând probele administrate în cauză, reține următoarele:
În baza poliței de asigurare facultativă a autovehiculelor . nr._, a cărei valabilitate a fost prelungită până la data de 18.09.2011, reclamantul O. V. Insurance Group S.A. (anterior BCR Asigurări V. Insurance Group S.A.) a plătit suma de 1.195,16 lei pentru acoperirea despăgubirilor cauzate către persoana asigurată S.C. Deni Del Trans S.R.L., prin producerea, în data de 25.07.2011, a cazului asigurat reprezentat de avarierea autoturismului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ .
În baza art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
În cauză, asigurătorul-reclamant s-a îndreptat împotriva pârâtului C. M., autorul faptei, în baza art. 998-999 Cod civil din 1864, și împotriva pârâților C. A. și C. R., în baza art. 1000 alin. (2) Cod civil din 1864, solicitând atragerea răspunderii acestora în solidar. Prin urmare, reclamantul are sarcina de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru angrenarea răspunderii civile delictuale a fiecărui pârât, în raport cu persoana asigurată.
Potrivit art. 998 și art. 999 Cod civil din 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a fost cauzat cu intenție, dar și de acela cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
În acest mod a fost reglementată răspunderea civilă delictuală a persoanei pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, al cărei conținut este dat de obligația civilă de reparare a prejudiciului, fiind obligatorie îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție de către autor.
Avarierea autoturismului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ este rezultatul accidentului rutier în care a fost implicat pârâtul C. M. și autoturismul condus de către A. S. I.. Întrucât în urma accidentului, pârâtul C. M. a suferit vătămări corporale, conducătorul auto A. S. I. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (2) și (4) Cod penal, în dosarul nr. 3477/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 28.09.2012, dată în dosarul nr. 3477/P/2011, s-a reținut că în data de 25.07.2011, în jurul orei 17:15, în timp ce conducea autoturismul Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. B., A. S. I. a surprins și accidentat pe C. M. în vârstă de 12 ani, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure. Minorul a traversat . la dreapta la stânga, în sensul de mers al autoturismului, ieșind dintre două autoturisme parcate regulamentar pe partea dreaptă și izbindu-se practic, în partea lateral dreapta a mașinii.
În cauza penală, a fost efectuată expertiza tehnică de specialitate finalizată cu raportul nr. 111/14.03.2012, în care s-a reținut că viteza de deplasare a autovehiculului înainte de accident a fost de 27 km/h, iar în momentul impactului a fost de 23 km/h, că distanța la care se afla autoturismul în momentul în care minorul C. M. s-a angajat în traversarea drumului față de locul de impact a fost de 2,2 m și că se putea evita accidentul dacă conducătorul auto ar fi circulat cu viteza de 6,8 km/h, iar minorul nu ar fi traversat drumul public, printr-un loc nemarcat și neamenajat corespunzător, fără să se asigure. A fost audiat martorul Gemiga G. M., pasager în autoturism, care a susținut declarația conducătorului auto că a circulat cu viteză redusă și că minorul a ieșit în fugă dintre două autoturisme parcate pe partea dreaptă în sensul său de mers. De asemenea, a fost ascultat minorul C. M. care a declarat că se juca pe trotuar cu alți 4-5 prieteni, „de-a prinselea”, iar la un moment dat a ieșit pe partea carosabilă fără să se asigure.
Rezultă că vinovat de producerea accidentului este pârâtul C. M., care a traversat drumul public prin loc nepermis și fără să se asigure. Prin fapta sa, au fost încălcate dispozițiile art. 72 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, potrivit cărora traversarea drumului public de către pietoni se face numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic, respectiv ale art. 167 alin. (1) lit. d) din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, conform cărora se interzice pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Culpa conducătorului auto nu poate fi reținută, întrucât acesta a circulat sub maximul vitezei de circulație admisă pe tronsonul de drum (50 km/h) și nu a putut evita lovirea minorului, acesta ieșind în fugă dintre două autoturisme parcate regulamentar.
În urma impactului, s-a produs avarierea autoturismului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, fiind eliberată autorizația de reparații . nr._ din 25.07.2011, cu mențiunea parbriz crăpat în partea dreaptă, și procesul-verbal de constatare din 29.08.2011, întocmit de asigurător, pentru introducerea în reparație a autoturismului cu avaria de la parbriz. Autoturismul a necesitat reparații în sumă totală de 1.195,16 lei, achitată de asigurător astfel: suma de 961,09 lei cu OP nr._/25.10.2011 și suma de 234,07 lei, conform istoricului plăți din data de 19.03.2012.
Pentru a putea fi reținută vinovăția făptuitorului, reclamantul are obligația de a face dovada că acesta a avut discernământ. La data producerii faptei, pârâtul C. M. a avut 12 ani, or, potrivit art. 25 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decât dacă se face dovada că au lucrat cu discernământ. Ca atare, pentru minorii până la 14 ani, legea instituie o prezumție relativă a lipsei de discernământ, iar în cauză, această prezumție nu a fost înlăturată de către reclamant.
Pe cale de consecință, instanța constată că cererea reclamantului de atragere a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului C. M. nu este întemeiată, lipsind discernământul acestuia la data săvârșirii faptei.
Potrivit art. 1000 alin. (2) Cod civil din 1864, părinții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori care locuiesc cu dânșii.
În acest mod a fost reglementată răspunderea civilă delictuală a părinților pentru fapta copilului lor minor, faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, al cărei conținut este dat de obligația civilă de reparare a prejudiciului, fiind obligatorie îndeplinirea cumulativă a trei condiții: existența faptei ilicite săvârșite de minor, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Odată îndeplinite aceste condiții, sunt prezumate de lege ca fiind îndeplinite următoarele condiții ale răspunderii, care se referă la părinți: existența faptei ilicite a acestora constând în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor care le reveneau privind supravegherea și educația sau creșterea minorului, existența raportului de cauzalitate dintre această faptă ilicită a părinților și comiterea de către minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, și existența vinei părinților pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor care le reveneau potrivit legii. Desigur, copilul trebuie să fie minor și să aibă locuința la părinții lui, condiții speciale îndeplinite în cauză.
Așa cum s-a analizat anterior, reclamantul a dovedit că există fapta ilicită a pârâtului C. M. și că prejudiciul este consecința directă a faptei ilicite, astfel că revine pârâților C. A. și C. R. sarcina să facă dovada că și-au îndeplinit ireproșabil îndatoririle care le reveneau și că nu se poate reține un raport de cauzalitate între fapta lor și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârșită de minor. Pârâții nu au făcut o astfel de dovadă, dimpotrivă neînfățișarea acestora la interogatoriu, fără să fie justificată în vreun fel absența, este considerată de instanță drept o recunoaștere deplină a faptei și a vinovăției acestora.
Pe cale de consecință, instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților C. A. și C. R., care vor fi ținuți să acopere în solidar prejudiciul produs de copilul lor minor, pârâtul C. M..
Cu privire la capătul de cerere accesoriu de acordare a dobânzii legale începând cu data sesizării instanței și până la achitarea integrală a debitului, instanța arată că este întemeiat, întrucât în materia răspunderii civile delictuale debitorul este de drept pus în întârziere, iar daunele-interese pentru neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani nu pot cuprinde decât dobânda legală, potrivit art. 1.088 Cod civil din 1864.
Anterior sesizării instanței, pârâții C. A. și C. R. au fost notificați de către reclamant cu privire la obligația acestora de a achita suma de 1.195,16 lei, conform dovezilor de comunicare depuse la dosar, fără ca aceștia să se conformeze.
Față de cele expuse, instanța va respinge cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâtul C. M., dar va admite cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. R., obligând pârâții C. A. și C. R. să plătească reclamantului, în solidar, suma de 1.195,16 lei și dobânda legală aferentă ce se va calcula începând cu data sesizării instanței – 13.03.2015 și până la data plății efective a debitului.
Având în vedere că pârâții C. A. și C. R. reprezintă partea căzută în pretenții, în temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, la cererea reclamantului, instanța va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 139 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. V. Insurance Group S.A., CUI_, cu sediul în București, ., sector 1, și cu sediul ales la Cabinet individual de avocat P. D., în București, .. 1, .. 3, biroul A3, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în mun. B., Calea Națională nr. 56, ., jud. B..
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. R., ambii cu domiciliul în mun. B., Calea Națională nr. 56, ., jud. B..
Obligă pârâții C. A. și C. R. să plătească reclamantului, în solidar, suma de 1.195,16 lei și dobânda legală aferentă ce se va calcula începând cu data sesizării instanței – 13.03.2015 și până la data plății efective a debitului.
Obligă pârâții C. A. și C. R. să plătească reclamantului, în solidar, cheltuielile de judecată în sumă de 139 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței în data de 23 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
5 ex./27.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9666/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9841/2015. Judecătoria... → |
|---|
