Actiune in regres. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2412/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 6411/193/2014
Dosar nr._ Obiect: Acțiune în regres
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 MARTIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – I. M.
GREFIER – V. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2412
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect acțiune în regres, formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2014 sub nr._ reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul B. G. acesta să fie obligat la plata sumei de 1070 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri acordate de S.C.O. V. INSURANCE GROUP S.A. asiguratorului său în temeiul asigurării pentru locuințe: asigurare Casa Plus, plata sumei de 167,98 lei reprezentând dobândă legală calculată de la data plății despăgubirilor și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 25 mai 2011 – 15 aprilie 2014, plata dobânzii legale corespunzătoare sumei datorate în continuare de la data de 15.04.2014 până la plata integrală a debitului și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, arată că la data de 17 mai 2011 în apartamentul nr. 34 din imobilul situat în B. .. 10, ., . a avut loc o inundație provenită de la spargerea unui racord de apă care a produs pagube materiale apartamentului situat la etajul inferior, respectiv . numitei L. V. după cum rezultă din declarația olografă a vecinilor D. L. și G. V. cât și din declarația dată de L. V. cu prilejul avizării de daună.
Mai arată reclamanta că la data producerii evenimentului apartamentul nr. 31 proprietar L. V. beneficia de polița de asigurare pentru locuință; Asigurarea Casa Plus . nr._ emisă de B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A. la data de 14.02.2011 cu valabilitate 12 luni începând cu data de 15.02.2011 în baza căreia a deschis dosarul de daună nr. ACP2/BT/_/11, a făcut constatările necesare și a plătit la data de 25.05.2011 o indemnizație de asigurare în valoare de 1070 lei reprezentând daune materiale respectiv contravaloarea reparațiilor în încăperile afectate de inundație.
Precizează reclamanta că pagubele produse au fost consemnate de inspectorul de daune în procesul verbal de constatare din 18 mai 2011, valoarea daunelor fiind stabilită în conformitate cu actele normative în vigoare la data producerii evenimentului asigurat iar în temeiul disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România în vigoare la data încheierii poliței de asigurare și la data producerii evenimentului asigurat (art.2210 Cod civil) în noua reglementare aflată în vigoare de la data de 1 oct.2011 „în limitele indemnizației plătite,asiguratul este subrogat în toate drepturile beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”astfel că prin plata despăgubirilor la data de 25 mai 2011 s-a născut dreptul de regres al S.C. B.C.R. O. V. Insurance Group S.A. împotriva pârâtului, ca persoană răspunzătoare de producerea pagubei, conform art. 998-999 cod civil respectiv pentru producerea inundației provenind de la instalația proprie apartamentului său.
Totodată arată că pârâtul în raport cu disp. O.G. nr. 13/2011 (O.G. nr. 9/2000 din reglementarea anterioară) datorează dobânda legală în cuantum de 167,98 lei calculată de la data subrogării societății în drepturile asiguratului său respectiv din 25.05.2011 și în continuare până la plata integrală a despăgubirilor plătite.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (art. 2210 și următoarele din Noul Cod Civil) art. 998-999 Cod Civil, O.G. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011.
În dovedire s-a folosit de proba cu înscrisuri (f.7-40 ds.), proba testimonială cu martorii D. L., G. V. și L. V., probe încuviințate și administrate.
Conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ. solicită judecata cauzei și în lipsă.
La data de 2 sept.2014 reclamanta și-a precizat acțiunea (f.49-50 ds.) în sensul că își întemeiază acțiunea în drept pe disp. art. 1000 alin. 1 Cod Civil și art. 998-999 Cod Civil, de asemenea a precizat elementele de identificare, a atașat înscrisuri și planșe fotografice (f.51-54 ds.).
În termen legal, pârâtul B. G. a formulat întâmpinare (f.59-61 ds.) prin care solicită pe cale de excepție respingerea cererii de chemare în judecată ca tardiv introdusă iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată.
Invocă pârâtul excepția prescrierii dreptului material la acțiune în conformitate cu prevederile art. 2519 din Noul Cod Civil conform căruia dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat și că evenimentul asigurat s-a produs la data de 17 mai 2011 plata indemnizației de asigurare s-a făcut la 25.05.2011 iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15.04.2014 considerând că termenul legal de prescripție de 2 ani a fost împlinit.
Pe fondul cauzei, arată pârâtul că susținerile reclamantei sunt nefondate, că în apartamentul său la 17 mai 2011 nu a avut loc nici o inundație care să conducă la producerea de pagube apartamentului situat sub al său și nu a avut nici o țeavă sau racord fisurat în apartament.
Precizează că atât L. V. și nici cele două persoane care au dat declarație nu au luat contact cu el ori cu alt membru al familiei sale la data producerii evenimentului asigurat, nu au fost în apartamentul său pentru a constata dacă există sau nu inundație și nu-și amintește a se fi efectuat reparație la părțile comune ale imobilului, admițând că paguba s-ar fi putut produce urmare a existenței unor fisuri la țevi situate sub sau în interiorul planșeului care desparte apartamentul și apreciază că aceste declarații nu pot fi luate în seamă.
Susține pârâtul că prima dată a luat cunoștință de această situație la data de 08.04.2014 când a fost invitat la mediere și a transmis un punct de vedere că nu este vinovat.
Solicită a se observa că din înscrisurile depuse de reclamantă nu rezultă în mod cert vreo acțiune ori inacțiune a sa în producerea pagubei și nu există nici un document sau adeverință emisă de Asociația de proprietari cu privire la evenimentul produs de altfel nici constatările inspectorului de daune nu indică cauzele producerii evenimentului asigurat constatând numai pagube produse.
Susține că nu sunt întrunite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale, neputându-se reține existența vreunei fapte sau ceea ce ar fi produs din neglijență ori imprudență pentru a răspunde de pagubele cauzate.
În dovedirea susținerilor a solicitat relații de la Asociația de proprietari nr. 4 B..
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului și modificarea temeiului de drept al acțiunii (f.65-67 ds.) prin care solicită respingerea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune invocată de pârât întrucât în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani care începe să curgă de la data subrogării în drepturile asiguratului său prin plata indemnizației de despăgubire dată de la care asiguratorul dobândește un drept la acțiune propriu împotriva persoanei vinovate iar termenul de doi ani este aplicabil în raporturile dintre asigurator și asiguratul său.
Raportat la data producerii evenimentului cauzator de prejudicii 17 mai 2011 și că polița de asigurare a fost emisă la data de 14.02.2011 consideră reclamanta că în prezenta cauză sunt aplicabile disp. Codului civil de la 1865 așa cum rezultă din art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a disp. art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil:”Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de . Codului Civil nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de legile în vigoare de la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor”.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Dec. 167/1958 privind prescripția extinctivă „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită” iar potrivit art. 1886 Cod Civil „Nici o prescripție nu poate începe să curgă mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere” și apreciază că, în cauză sunt aplicabile dip. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, care prevede că „în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Consideră că pârâtul face o gravă confuzie între raportul dintre asigurat și asiguratorul său (raport de asigurare) reglementat de art.2519 Cod Civil și raportul dintre asigurator și persoana responsabilă de producerea pagubei reglementat de art. 22 din Legea nr. 136/1995 în virtutea căruia asiguratorul are un drept de regres împotriva celor răspunzători de producerea pagubei în termenul de prescripție general de 3 ani.
Menționează că termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data introducerii acțiunii 15.04.2014 și că temeiul de drept al acțiunii este dat de art. 998 - 999 Cod civil și art. 1000 alin. 1 Cod Civil privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri.
Instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de părți.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât instanța s-a pronunțat prin Încheierea de ședință din 2 dec.2014 în sensul respingerii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în calitate de societate absorbită de către S.C. B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A. ca urmare a fuziunii a acționat în judecată pe pârâtul B. G. pentru a fi obligat la plata sumei de 1070 lei reprezentând contravaloarea despăgubiri acordate de S.C. B.C.R. S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. asiguratului său, plata sumei de 167,98 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data plății despăgubirilor și până la introducerea acțiunii 22.04.2014, plata dobânzii legale în continuare de la 22.04.2014 până la plata integrală a debitului și plata cheltuielilor de judecată.
S.C. B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A. a încheiat cu asiguratul L. V. Polița de asigurare pentru locuințe – Asigurare Casa Plus . nr._ la data de 14.02.2011 (f.32 ds.) cu valabilitate 12 luni începând cu data de 15.02.2011 prin care a asigurat locuința acesteia situată în B., .. 10, ., . acoperire în lei de 120.000 lei.
La data de 17 mai 2011 în jurul orelor 17,30 apartamentul nr. 31 proprietatea asiguratului L. V. a fost inundat de apa care se scurgea de la apartamentul nr. 34 situat în același imobil la etajul superior proprietatea pârâtului B. G. și care a produs pagube materiale.
Pagubele au fost consemnate de inspectorul de daune al S.C. B.C.R. Asigurări V. Insurance Group S.A. în procesul verbal de constatare din data de 18 mai 2011 (f.27 ds.) care a stabilit valoarea daunelor în conformitate cu actele normative în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.
Ca urmare, asiguratorul a deschis dosarul de daună nr. ACP2/BT/_/11 și a plătit către asigurat la data de 25 mai 2011 o indemnizație de asigurare în cuantum de 1070 lei reprezentând contravaloarea daunelor materiale suferite respectiv contravaloarea lucrărilor de reparații pentru încăperile afectate de inundație.
Martorii audiați în cauză respectiv L. V., D. L. și G. V. au relatat că au văzut apa curgând pe pereții din bucătărie și baie din apartamentul numitei L. V. și că scurgerile de apă proveneau de la vecinul de sus B. G. care locuiește la ultimul etaj și că infiltrațiile de apă au afectat pereții fiind nevoie de reparații.
Instanța constată că în cauză sunt aplicabile disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România care prevăd că „ în limitele indemnizației plătite asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Astfel, reclamanta are drept de regres împotriva pârâtului în limitele indemnizației plătite în cuantum de 1070 lei.
În situația dată răspunderea pârâtului B. G. este atrasă pentru prejudiciul creat întrucât apa care a provocat inundația provine din instalațiile existente în apartamentul său propriu care se află la ultimul etaj având în vedere că avea obligația de a întreține corespunzător instalațiile.
În conformitate cu art. 998 Cod Civil „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara” iar art. 999 Cod Civil stabilește că „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau imprudență”.
În raport de prevederile legale arătate, coroborate și cu disp. art. 1000 alin. 1 Cod Civil privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, instanța constată că pârâtul este răspunzător de producerea pagubei în cauză fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale și prin urmare, va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1070 lei cu titlu de daune.
Având în vedere că prejudiciul produs se repară integral, instanța va dispune obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale în sumă de 167,98 lei calculată de la data plății 25.05.2011 și până la introducerea acțiunii – 22.04.2014 și în continuare până la achitarea efectivă a debitului.
Pârâtul va fi ținut potrivit disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 91,59 reprezentând taxă judiciară de timbru.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Admite acțiunea civilă având ca obiect acțiune în regres, formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., având sediul în București, .. 23, sector 1 și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „I. și O.”, cu sediul în .. 3, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. G., domiciliat în municipiul B., .. 10, ., ., județul B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1070 lei 4 reprezentând contravaloare despăgubiri, suma de 167,98 lei cu titlu de dobândă legală calculată de la data plății 25.02.2011 și până la introducerea cererii de chemare în judecată 22.04.2014 și în continuare până la data plății efective a debitului și suma de 91,59 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M.
Tehnored./V.M.
Ex.5/13.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3049/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3064/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
