Plângere contravenţională. Sentința nr. 3049/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3049/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 10568/193/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 MARTIE 2015
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3049
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecare și o reține spre deliberare asupra fondului.
INSTANȚA,
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.07.2014, sub nr._, petentul B. I. a solicitat anularea procesului – verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.07.2014 de reprezentanții intimatului și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
În motivare, petentul a arătat că la data de 10.07.2014, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._, i s-a aplicat o amendă pentru că ar fi condus autoutilitara M. cu numărul BT_ fără a avea licență de transport. Mai arată petentul că este adevărat că în ziua respectivă s-a deplasat cu autoutilitara M. pe raza municipiului B., dar că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1, 16, 17, 32 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 118, alin.(1) din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În dovedire a depus la dosar copia procesului – verbal contestat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului – verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta, considerând măsura legală și oportună. Atașat întâmpinării, a fost înaintat la dosar raportul agentului constatator, procesul verbal contestat, precum și fișa de evidență auto pe numele petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.07.2014 de reprezentanții intimatului, cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 pct.1 din H.G. nr. 1391/2006 respectiv faptul că, în ziua de 10.07.2014, a fost surprins în timp ce conducea autoutilitara marca M. cu numărul de înmatriculare BT-_, care transporta cantitatea de 10,6 tone material lemnos neavând asupra sa documentele legale în calitate de conducător auto, respectiv copia licenței de transport și diagrama tahograf.
Asupra legalității procesului verbal contestat:
Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp. art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța reține ca la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța constată că procesul verbal contestat respectă toate cerințele sancționate cu nulitatea absolută, reținând că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca cel care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal. În speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei de către intimat.
Instanța mai reține împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Această prezumție însă, este relativă, și poate fi răsturnată prin probe, de către contravenient, având în vedere dispozițiile art.1169 potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Este de arătat că – așa cum rezultă și din jurisprudența CEDO în cauze precum Gaucher împotriva Frantei, - instanța nu a pornit de la ideea preconcepută că petentul este vinovat de săvârșirea faptei, ci soluționează cauza pe baza probelor furnizate de părți și administrate în mod contradictoriu. Dacă este adevărat că sarcina probei incumbă acuzării și dubiul profită celui acuzat, simpla negare a răspunderii, ori a vinovăției nu este suficientă pentru a exonera petentul de răspundere, aceasta neaducând nici măcar un indiciu pertinent care să dea veridicitate afirmațiilor sale. Așadar, se conchide că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei (a se vedea, de exemplu, decizia de inadmisibilitate Falk împotriva Olandei) În speță, este de observat că petentul neagă încălcarea normei contravenționale, însă nu arată împrejurările de fapt care sunt de natură a-i înlătura vinovăția ori răspunderea contravențională, astfel încât plângerea sa apare ca vădit nefondată.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.În speță însă se observă că petentul nu a arătat de ce apreciază că în concret fapta săvârșită prezintă un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile. Dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că petentul nu și-a adaptat conduita în acord cu respectarea legislației în vigoare, ar însemna o gravă sfidare la adresa celor care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru persoanele care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
Mai este de notat că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, însă aceasta a înțeles să valorifice cu prioritate dreptul la petiție recunoscut de lege, bucurându-se astfel și de beneficiul suspendării executării sancțiunii aplicate.
Față de aceste împrejurări, se constată că fapta săvârșită de petent este prevăzută de legea contravențională, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este încheiat conform reglementărilor în materie, instanța apreciind că amenda aplicată este pe deplin justificată, că petentul a fost sancționat întrucât s-a constatat în mod corect că acesta a nesocotit norma contravențională, iar potrivit principiului punitur quia peccatum est .- petentul este sancționat pentru că a greșit și nu pentru a nu mai greși.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. I., CNP_, domiciliat în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., ..57, județul B...
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red. AE./Tehnored. T.S./10.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3268/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 2412/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
